Page 1 - Bunul_Econom_1900_48
P. 1
Anul I Orăştie, 25 Nov. v. (8 Dec. n.) igoo Nr. 48
A B O N A M E N T E : O R G A N U L « I N S E R Ţ I U N I :
.Reuniunii economice în Orăştie* se socotesc după tarifă, cu p r e ţ u r i m o d e r a t e .
Pe ah 4 coroane (2 fl); jumătate an 2 cor. (1 fl.) ||
Pentru R o m â n i a 15 franci. li A pare în fiecare Sămbâtâ Abonamentele şi inserţiunile se plătesc înainte.
drag, dar’ »nu pot«. O, de câte-ori cari vor avea absolut necesara basa
Materialisti idealişti. cerând asta, primeam dela preotul cu materială mai întărită decum azi o pu
tare, dela învăţătorul cutare, dela ţăra tem noi avea.
nul cutare, teribilul răspuns: Nu pot Pentru d-voastră dar’, număroşii
Vorbire ţinută la banchetul dat de dnii Vulcu şi dragii mei, că-’s sărac! Toată inima bărbaţi grupaţi în jurul institutului eco
Gomşa în sara Sf-lor Mihail-Gavriil în hot. Cenlral, nomic m a t e r i a l «Ardeleana», din al
de parochul lo a n Moţa. mea e cu voi, căci ca cetind din ini
mile noastre vorbiţi voi, şi ca isvorînd cărei trunchiu răsar însă atâtea aşeză
Domnilor ! din inimile noastre yin îndemnurile minte i d e a l e , ajutătoare a poporului
Dând în vorbă cu oameni cari se voastre, dar’ nu putem; eu, preot să nostru spre ridicare la stări mai ideale,
interesează de stările noastre publice rac, am câte-o rugare la solgăbirăul, pentru d-voastră şi mândrul d-voastre
româneşti din această patrie, mai ales la vicişpanul, şi mă strînge de mă dor stegar conducător, care nici conducând
însă dând în vorbă cu tineri sau cu şi mai cumplit zalele sărăciei; eu sunt o lucrare la părere curat materială, nu
ziarişti, îndată ’ţi-se va spune, că inte- econom sărac, am lipsă cu notarul, cu uitaţi a opune în serviciul i d e a l u l u i
liginţa noastră, persoanele ce- joacă, în solgăbirăul, şi mă zgâţăe de nu mă as poporului nostru, pentru d-voastră ne-
cerc mai îngust, local, sau în cerc mai tâmpăr. Dar’ de aş avea şi prindere, pre sgomotoşilor m a t e r i a l i s t i -idealişti, ri
larg, un rol oare-care, sunt împărţiţi în cum am i n i m ă pentru voi, minuni am dic păharul şi-’l închin! (Prelungite:
două tabere isbitor de deosebite una face! Aşa îţi răspund singuratici, aşa «Trăiască!«)
de alta, de o parte stând i d e a l i ş t i i obştea mare. Aşadar’ nu ne putem Dl Dr, loan Mihu s’a ridicat în
însufleţiţi, cu inimi învăpăiate, avântate; avânta la fapte mari, pentru l i p s u r i dată după acest toast şi a rostit ur
ear’ de alta stau m a t e r i a l i s t i i, reci, m a t e r i a l e ! Care va să zică, dacă am
grei de pornit spre ţintele şi pe cără avea noi întâi basa materială, toată mătoarele:
rile ideale. Sub steagurile celor dintâi, lupta noastră ideală ar merge de zeci Domnilor! Părintele Moţa a atins
sunt înşiruiţi mai ales neastîmpăraţii de ori mai uşor şi mai cu putere! Căci în toastul acesta, o coardă, care vi
tineri, gata de porniri însufleţite, de inimi avem. brează puternic şi în inima mea. Da,
mişcări sgomotoase, voinice, sub stea Si earăsi m’am uitat la d-voastră, lucrare materială e lucrarea noastră,
gurile cestor din urmă sunt. grupaţi fixaţii » materialişti «ţ şi am cercat să
mai ales bătrânii, anevoioşi de dus mă dumeresc, ce fel de materialişti căci mare e lipsa de împuternicire a
cu valul. adecă sunteţi d-voaste, nişte materialişti baselor noastre materiale, dar’ dacă
Ca om tiner pe care m’a atras ce lucraţi aici grupaţi în jurul puterni această lucrare materială n’ar urmări
viaţa publică, alipitu-m’am şi eu în chip cei bănci »Ardeleana«, numai de dra un scop mai înalt i deal , ea n’ar fi
firesc şi cu tot sufletul meu la ceata gul m a t e r i e i ca atare, pentru a strînge vrednică nici de amintire. Vai, Ia un
celor dintâi, a însufleţiţilor idealişti. grămezi sclipitoare de argint spre binele popor ca al nostru, de ori-ce lucrare
Alergat’a sufletul meu după steagul lor, propriu, sau doar’ lucraţi pentru a gră
şi avântatu-s’a spre el şi aventatu-l’a mădi avere naţională cu scopuri de a materială care nu are şi un scop ideal,
pe el, cu toată puterea tinereţii lui. Şi întări poporului nostru basa materială şi care nu ţinteşte a sprigini în urma
venit’am, nainte cu 6 ani, aici la Orâş- de a cărei lipsă se isbesc atât de mult urmelor şi ea c e l m ai î n a l t s c o p
tie se urmez aceeaşi lucrare idealistă, idealiştii? i d e a l al p o p o r u l u i n o s t r u ! Nu
învăpăiată, ca ziarist. Şi mare îmi era Şi spre marea mulţumire a sufletu mai în legătură cu scopul ideal, ea
mirarea când vedeam ce restrîns este lui meu, răspunsul s’a lămurit în focul are rost şi va fi binecuvântată de ge-
aici cercul celor învăpăiaţi şi gata a judecăţii temeinice, pentru partea din
neraţiunile viitoare.
ne sprigini punând umărul, în lupta urmă a cumpănei. Aşezăminte ca o
noastră frumoasă, ideală, si ce mulţi casină română, loc de convenire zilnică Doresc, de încheiere, ca a c e s t e
sunteţi d-voastre cei de sub al doilea a inteliginţei, o reuniune economică, ca i d e i să p r i n d ă r ă d ă c i n i p u t e r
steag, al moderaţilor, al neiubitorilor de instituţie pentru luminarea şi ridicarea n i c e şi în i n i m i l e t i n e r i m i i !
sgomot, d-voastră »m a t e r i a 1 i ş t ii«, poporului însuşi, fonduri şcolare şi aju
cum, pungnd durere şi năcaz în acest toare şcoalelor, tot pentru înaintarea
cuvent, vă ziceam noi. ideală a poporului nostru, câte un im Cruţarea pe azi, —
Dar’ aceşti câţiva ani de partici puls şi prilegiu dat industriei şi comer-
pare în lupta ideală de care am fost ciului nostru, etc.: toate grăesc lămurit, Cheltueala pe mâne!
răpit, mi-au iost de-ajuns să prea simt, că gruparea d-voastre în jurul băncii,
de câte-ori noi idealiştii, trebuia să dăm inima sau mama aşezămintelor numite,
în lupta noastră, cu capul de peatra nu e o grupare de materialişti de rend, „Gazeta Săteanului*1 din Bucureşti pu
grea a l i p s e i de ma t e r i e , a sără ci o grupare de m a t e r i a l i ş t i -idealişti, blică un articol de mult adevăr cuprinzător,
ciei crude. De atâtea-ori am adresat cari în urma urmelor acelaşi scop îl despre virtutea românească de „a • cruţa**,
inimilor româneşti câte un apel fer- urmăresc ca şi noi, ciar’ sunt poate articol care leşteşte cam negru pe Românii
binte, ca să fim urmaţi la fapte avân mai reali în lucrare decât noi, si a din Ţară în privinţa cruţării, dar’ care până
tate, şi numai puţini ne urmau, ear’ căror lucrare liniştită de azi, o vor la cea din urmă slovă e adevărat şi pentru
cei mulţi spuneau că ne-ar urma cu binecuvânta generaţiile idealiste de mâne, noi Românii de dincoace de Carpaţi, că şi
