Page 2 - Bunul_Econom_1900_48
P. 2
Pag- 2 BUNUL ECONOM ~ ~ Nr.'48 %
noi suntem ca şi ei de cruţători, ear’ Ungu tot spre a drege borşul", sunt vorbe gre, v o m î n d r e p t a s ă r ă c i a d e
rii de pildă, sunt ca noi ca amândoi... Sâ-’l pe cari să nu credeţi că le zice Ro faţă.
cetim bine şi sfi ne gândim cât de des asu
mânul adevăratului zgârcit, de cari mai Am cunoscut un om cruţător, care
pra acestui lucru, asupra căruia noi am stă
nu se găsesc pe la noi, ci oamenilor în fiecare iarnă spunea că la iarna vii
ruit repeţit în această foaie. Iată părţile
principale din acest articol: cari cruţă şi ei cât de cât. De altfel toare o să aibă lipsă de palton (roc
numai unde sunt oameni cruţători, tre de iarnă). Primăvara însă îl punea bine
Românul are o vorbă: „stă strîmb
bue să fie şi zgârciţi, aceştia fiind o zicând: „cine ştie cum vine vremea"
şi judecă drept". Dacă vom judeca fără
ramură prea depărtată a celor dintâiu. Ear când sosea frigul, scotea paltonul
părtinire caracterul nostru al Români
lor, vom vedea că dela opincă până la Din lipsa duhului de cruţare, ur de an, îl privea cu deamenuntul şi zicea
vlădică, suntem lipsiţi de spiritul pre mează două rele de căpetenie: nu pu cu ifos: „Ştii că nuJi rău paltonul ? Ii
vederii şi al cruţării. tem avea o clasă mijlocie cuprinsă, lipseşte numai un bumb, dar’ trebue
Săracul are ca principiu că, „c’un care formează grosul armatei econo să-’l fi pus în buzunar. Mă scoate el
pitic, tot calic; cu un rac, tot sărac", mice al unei ţeri; ear’ când statul are şi din iarna asta!". Şi era stimat în
proverb demoralisător şi fals; ear’ bo vre-o lipsă strigătoare la cer, nu să piaţă : pornind dela şorţ verde, ajunsese
gatul nu cruţă, crezând că nu se va poate de loc râzima pe puterile finan mare comerciant şi apropia milionul!
mai isprăvi nici venitul nici averea! ciare ale ţării; nu se poate întâmpla Aceasta nu-’l împedeca de a fi mare
Cei cari s’au îmbogăţit în doue-trei ca în Francia, unde împrumuturile gu filantrop (jertfitor pentru scopuri de
generaţii (din moş până în nepot) vernului se pot acoperi într’un cias! binefacere). Având asemenea tipuri
vom avea acţionarii noştri, ear’ nu faliţii
din nimic, sunt de origină străini; căci La noi principiul cruţării e neso
noştri! Şi în loc să ne milogim pentru
Românul nostru mai curând risipeşte cotit de cel mare şi de cel mic. Lux
credite, vom fi siliţi a ne plasa capi
ce au adunat părinţii, decât să înmul şi risipă în mâncare, la haine, la mo
ţească! bile, în şcoală, pretutindenea, ear’ sfânta talurile la alţi nenorociţi ce vor fi în
halul nostru de azi.
Cruţarea e virtutea popoarelor cu cruţare e alungată, nesocotită, despre-
o lungă desvoltare, cari au avut de ţuită şi luată în bătae de jo c.. Şi aşa
•
dus lupte crâncene în comerciu şi indu merge de sus până jos: cel care câş
V i i e r i t
strie. Acolo s’â făcut o adevărată ale tigă o sută ori două de lei pe lună,
gere de oameni cruţători şi cu chib cheltuieşte trei, în loc ca pe fiecare îndreptar
zuinţă. In lupta de toate zilele cu ne lună, din mult-puţin, să p u n ă c e v a
pentru manipularea în chip raţional a
voile, risipitorul a trebuit şă peară. la o p a r t e ! Mai curând înşală, ia pe
mustului şi a vinului.
Sprigin ori protecţii (părtiniri) nu se datorie, face chiar infamii, numai să-’şi
găsesc atât de lesne în societăţile cu o împlinească patima de-a cheltui, de-a instrucţiuni date de ministerul reg. u. de agricultură.
desvoltare înaintată; acolo domneşte părea ceea-ce nu e.
principiul: „fiecare pentru sine, D-zeu (Urmare.),
La noi nu se află întrecere în
pentru toţi". Crud şi nealtruist princi
cruţare: ţeranul mijlociu ţinteşte să facă Îmbunătăţirea vinului cu spirt.
piu, dar’ adese-ori la basa unei virtuţi
lux cât fruntaşul; acesta caută se a- îmbunătăţirea vinului slab se poate
găsim cruzime.
jungă pe primar; ear’ primarul pe sub face în două feluri: prin adaugerea de
Românul însă, trăind într’o ţară
prefect şi aşa mai departe. La oraş zâhar la must (despre care s’a scris în
binecuvântată, într’o socieatate cu apu
aceea-’şi politică; fiecare se miră cum întâii numeri ai acestei foi prin dl I.
cături primitive, unde, fără multă muncă
âr face se poată cheltui cât cel care de Preda). Acum însă- fiind trecut
şi strădanie, putea avea cele trebui
are rhai mult decât el! timpul acestei lucrări, descriem mai
toare, nu a avut împregiurări prielnice
Altă virtute care trebue pentru a jos felul al doilea de îmbunătăţire, Care
pentru a căpăta caracter cruţător şi
fi cruţător e prevederea: neştiind ce se ajunge prin adaugerea unei măsuri
prevăzător, ci face întocmai ea oamenii
va fi în viitor, să cruţăm în timpul de oare-cari de spirt.
primitivi, cari mult au, mult cheltuiesc;
faţă. Românul tace tocmai din contră, e Iată ce spune despre asta instruc
ear’ când n’au, rabdă. Acest rău a fost
de un optimism neîntrecut; moşierul, ţă ţiunea din care traducem:
cu atât mai primejdios, cu cât peste
ranul sau negustorul, pentru a-şi face
el s’a adăogat faptul luxului şi civili-,
curaj de cheltuială, prevede la anul Vinul slab, Cuprinzător de puţin
saţiei europene. Pe omul din ţările
viitor o îmbogăţire sigură. alcohol (spirt), ca se fie mai tare, mai
Apusului înaintat, luxul nu-’l momeşte,
trainic şi de gust mai bun, poate şi e
el ştie, din obiceiu, ce se cuvine pun- Un lucru e neîndoios: fiecare din
iertat a fi îmbunătăţit punând întrînsul
gei lui şi ce nu; omul din ţerile Răsăritu noi facem cheltueli de prisos, pe cari
spirt de cel mai curat, sau cognac
lui din contră, orbit de sclipirea luxu cruţându-le, am fi putut avea ceva. Noi
(vinars de vin).
lui, crede că tot ce vede, trebue se (cli din România) am avut mii de oa
aibă şi el!... meni cu venit de 10— 12 mii de lei De felul acesta de îmbunătăţire
Nu ştiu dacă e popor care să ia pe an. Dacă toţi aceştia s’ar fi mulţu ne folosim atunci, când am întârziat
mai mult în bătae de joc cruţarea, pe mit cu o vieaţă modestă, puteau în a pune zăhar în must la timpul seu, şi
care el o numeşte „sgârcenie", de cum timp de 20 de ani să fie aproape mi acum ne-am încredinţat despre sărăcia
e Românul. Numiri ca: „zgârie brânză" lionari. Fără cruţare vom fi totdeauna în spirt, deci despre slăbiciunea vinului.
„pune pisica în fiare, când mulge vaca", popor sărac şi stat sărac. N u m a i Dacă nu ştim bine cât spirt cuprinde
ori „dacă e bal, bal se fie": „strică oul s t r î n g â n d b a n i a l b i p e z i l e ne deja vinul, atunci prin punerea de spirt
