Page 3 - Bunul_Econom_1900_50
P. 3

Nr.  50    ■         -   -  ,  -  ■    -           BUNUL     ECONOM                  .y  ;  ■        v  ...  .   :    Pag-  3  '

       tre  nu  aflăm  nici  numeral  trebuincios  să  nu-’l  folosim  la mai  mult  ca 25—30  două  părţi  în  un  fluid  gălburiu,  în  zâr
      al  animalelor  de  prăsjlă  (înţeleg:  taurii,  vaci  pe  an;  şi  să  fie  întrebuinţat  nu­  şi  în  chiag,  care  samănă  a  cătărigi
      armăsarii,  verii;  ş.  a.),  nici  soiuri  aevea  mai  la  2  săptămâni  odată.        (reci)  roşii.
      alese  şi  bine  îngrijite.                      Un  taur  de  2—4  ani  poate  fi  lă­      Chiagul  între  altele  e  compus  din
            Şi  mai  ales  neiertate  greşeli  se  sat  într’un  an  la  70—75  vaci;  ear’  cei  nişte  globuleţe  mici,  albe  şi  roşii.  Cele
      fac  Ia  felul  de  întrebuinţare  a lor.  Căci  trecuţi  de  4  ani,  cel  mult,  Ia  40  roşii  sunt  la  om  rotunde,  de  mărimea
      nu  e  iertat  a  folosi nici  taurul,  nici  ve-  de  vaci.                            V',50  (una  a  o-sutâ-cincizecea-parte)  a
      rul,  nici  armăsarul  la  atâtea  vaci  sau     Pentru  vacile  slăbuţe  sunt* mai po­  unui  milimetru.  La  paseri  şi  reptile
      iepe,  sau  scroafe,  câte i-ar  fi  aduse,  că   triviţi  taurii  mai  tineri  şi  mai  uşori,   globuleţele  roşii  sunt  eliptice.
      dacă  e  sS nu-’l  ruinăm,  încât în  curând   decât  cei  mari  şi  bătrâni.                Globuleţele  albe  sunt  ceva  mai
      să  nu  mai  răsară  din  sămânţa  lui  de­                                             mari  şi  mai  puţin  roşii,  şi  la  număr
                                                       In  hergheliile  (stavele)  de  rasă  no­
      cât  animale  prăpădite,  apoi  t r e b u e                                             mai  puţine  ca  cele  roşii,  aşa  că la  300
                                                  bilă,  un  armăsar  nu  se  lasă  la  mai
      ţ i n u t ă  cu  a s p r i me  samă  de  nu­
                                                  mult  de  8  iepe  într’un  an.  Fiind  însă   globuleţe  roşii  vine  una  albă.  Numărul
                                   o
      măr ul    la  c a r e  îl  fo  1 sim  şi  la
                                                  armăsarul  bine  îngrijit,  poate  fi  între­  globuleţelor  albe  e  mai  mare  după
      cât   e  i e r t a t   să-’l  folosim.                                                  mâncare,  şi  se  împuţinează  la  cei  flă­
                                                  buinţat  la  30—40  iepe  pe  an.
            In  multe  sate  se  află  sute  de vaci                                          mânzi  şi  la  bătrâni.
                                                       Un  ver  să  fie  lăsat  la  30—40
      şi  pe  sama  lor  abia  un  taur,  uneori
                                                  scroafe  într’un  an,  mai  mult  nu  e  bine.   Nici  om,  nici  animal  nu  poate  să
      de  soiu  slab  şi  rău  îngrijit;  ear’  la zeci                                       mai  trăiască  dacă  a  perdut  a  cincea
                                                       Oamenii  noştri  nu ţin  rînd şi samă
      de  iepe,  armăsarul  lipseşte  cu  totul.                                              parte  din  sângele  seu.
                                                  de  aceste  regule;  , din  această  causă
      Mai  tot  aşa  de  rău  ni-se  înfăţişează
                                                  soiul  animalelor  noastre  nu  se  îmbu­        In  om  e  sânge  cam  5  kilograme.
      lucrul  şi  în  privinţa  verilor,  ş.  c.  1.
                                                  nătăţeşte,  pentru-că,  cum  zisei,  îmbu­       In  sânge  sunt  conţinute  toate  ma­
            Din  pricina  că  nu  se  găsesc  tauri,
                                                  nătăţirea  atîrnă  mult  dela  taur,  şi de-o  teriile  de  cari are  lipsă  trupul  omenesc
      armăsari  şi  veri  în  număr  de  ajuns,   fi  el  voinic,  plin  de  patere  şi  de  viaţă,  pentru  a  putea  trăi.
      multe  animale  rămân  sterpe  în  fiecare
                                                  va  fi  şi  prăsilă  aşa,  de-o  fi  el  un  pră­  Sângele  în  omul  viu  aleargă  ne-
      an.  Paguba  plugarului,  căruia  nu-i  fată
                                                  pădit,  va  fi aşa  şi prăsilă  lui.  Ear’  dacă  sfîr.şit,  ca  într’un  cerc  care  nu  are  în­
      vaca,  iapa  şi  scroafa,  de  sine  se  pri­
                                                  noi  îl  folosim  peste  numărul  ce-’i e  ier­ ceput nici  capăt,  cum  e cercul adevărat.
      cepe  că  se  ridică  la  zeci  şi  sute  de
                                                  tat  de legile  firii,  ori-cât ar  fi de  voinic,   Pentru  a  putea  pricepe  circularea
      floreni, e a r ’  a  unei  c o mu n e a  mai
                                       l
                                                  îl  ruinăm,  încât  deşi  de  ani  nu  e  prea   (umblarea,  alergarea)  sângelui,  trebue
      mul t e   mii.  Una  la  mână.
                                                  vechiu,  de  putere  el e  slăbănog.        să  cunoaştem  întâi  inima,  care  este:
           A  doua.  Tot  aşa  de  mari  pagube
                                                       E  mare  lucrul  acesta  dară!  Câtă  maşina  mişcătoare  a  circularii  sângelui.
      îndură  singuraticii  plugari  şi  comunele
                                                  pagubă  poate  urma  din  asta  pentru
      şi  din  pricina,  că  nu  au  tauri,  armăsari                                              Inima  e  goală  în  lăuntru  şi  partea
                                                  economii  satului!
      şi  veri  de  soiu  ales;  pentru-că  se  ştie                                         goală  e împărţită  în două despărţăminte,
      că,  un  viţel,  un  mânz  sau  un  purcel       încheiem  spunând,  că cu  tauri,  ar­  aşa  încâţ  putem  se  vorbim  de  inima
      de  soiu  ales,  preţueşte  întotdeauna  mai   măsari,  veri,  berbeci,  ş.  a.  de  soiuri  dreaptă  şi  stângă.
      mult  de  cât  animale  mari,  dar’  de     alese,  în  număr  de  ajuns  şi  bine  îngri­   Din  aceste  părţi  fiecare  e  împăr­
      soiuri  slabe.                              jite,  fiecare  comună  ar  putea  să  spo­  ţită  în  alte  două  despărţăminte, una  de
           Ear’  încât  pentru  pagubele  ce  ur­  rească  an  de  an  în  avere  şi  bunăstare,   sus,  una  de  jos.  Cea  de  sus  pentru
      mează  din  neîngrijirea  animalelor  de    cu  mii  şi  mii  de  floreni,  decum  şi-o   asămănarea  ei  cu  o  ureche,  se  zice
      prăsilă,  acelea  încă  sunt  nesămuite.    sporesc  azi  fără  grije  de  lucrul  acesta.  auriculă,  cea  de  jos,  ventricul.  Din  a%
           Ţinerea  taurilor,  armăsarilor,  veri­                                           ricula  dreaptă  se  trece  prin  o  gaură
      lor  şi  altor  animale  de  prăsilă  este  un,                                        în  ventriculul  drept,  tot  asemenea  şi
                                                             H I G I E  N A
      lucru  atât  de  însemnat  în  economie,                                               din  auricula stângă  în  ventriculul  stâng.
      încât n’ar  trebui  se  se cruţe  nimic, pen-                                          Dar’  din  partea  dreaptă  a  inimii  nu
                                                            Cum  circulează  sângele.
      tru-ca  fiecare  comună să  aibă  din toate                                            să  poate  trece  în  partea  stângă.
      şi  soiul  cel  mai  al  es  şi  n u m ă r ul    Am văzut  cum  materiile  nutritoare       Să  vedem  acum  circularea  însăşi
      r cerut.                                    cari  provin  din  digerarea  nutremântu-   a  sângelui.  Sângele  ajunge  din  părţile
       e
           Pentru  îmbunătăţirea  soiului  nos­   lui,  lăsând  stomacul,  se  mestecă  cu   de  sus  şi  de  jos  ale  trupului,  prin  vi­
      tru  de  vite  este  de  neapărată  tre­    sângele.                                   nele  aşa  numite  »cave«,  în  urechiuşea
      buinţă  ca,  pe  lângă  taurii  frumoşi  de      Acum  să  urmărim. cursul  sângelui,   dreaptă.  Fiind  aceasta  plină,  să  strînge
      soiu  pământean  (cu  păr  alb),  să  ago­  ca  să  vedem  cum  duce  el  acest 'nutre-   şi prin  ăsta împinge  sângele  prin  gaura
      nisim  şi  de  cei  de  rasă  mai  nobilă  (cu   mânt  şi  în  părţile  cele  mai  depărtate.  sus  numită  în  ventriculul  drept,  care
      părul  pistriţ).  Şi  tot  aşa  trebue  să  ur­  Dar’  înainte  de  toate  să  vedem,  după-ce  s’a  umplut  să  strînge  şi  ea  şi
      măm  şi  în  privinţa  armăsarilor  şi  veri­  ce  este  sângele.                      sângele  împins ar  merge  îndărăt în  ure-
      lor,  ţinând  numai  soiuri  alese;  în  nu­     Sângele  este  o  mestecătură  de  chiuşă,  dar’  nu  mai  poate,  căci  peste
      măr  de  ajuns,  şi  bine  îngrijite.  Ear’  la  materii  fluide  (curgătoare)  şi  solide  găurice  este  în  partea  ventriculei,  o
      folosirea  lor  să  ţinem  samă  de  urmă­  (vârtoase),  din  cari  e  alcătuită  însăşi  coperitoare  (valvulă)  ca  o uşiţă,  care  să
      toarele;  măsuri,  peste cari  de vom trece,  fiinţa  vieţuitoare.                     închide  când  ventricula  prin  strîngerea
      ruinăm  foarte  repede  animalul:                Dacă  lăsăm  sângele  proaspet  să  sa  apasă  sângele  pe  ea,  şi  atunci  sân­
           Un  taur  de  1 ‘/a  până  la  2  ani  stee,  să  încheagă,  adecă  să  desparte  în  gele ne mai  putând merge napoi în  auri-
   1   2   3   4   5   6   7   8