Page 3 - Bunul_Econom_1900_51
P. 3

Nr.  51                                             B UNU L  ECON    OM                      ■  .  .                   Pag.  3

        admiră,  zicend  că  ăsta-’i  vin,  frate!,   gust  amar,  care  la  început  abia  se   şi  numai  după  ferberea  aceluia,  poate
        că-’i  gros  ca  uleul!“)                   simte,  dar’  mai  târziu  creşte  aşa  de   fi  pus  şi  vin  în  ea.
             Dacă  îi  umblăm  în  rând  la  vreme,  mult,  câ  strică  vinul  dâ  ,tot.             De  mirosul  de  bute  nu  se  poaţe
        îl  putem  face  iarăşi  vin  de  tot  bun.      Materiile  amare  încep  a  ieşi  la   vindeca  vinul.  Tragerea  de  mai  multe
        Vindecarea  îi  stă  în  aceea,  că  se-’l  ae-  iveală  mai  ales  după  2— 3  ani,  şi  după   ori  şi  limpezirea  lui  măestrită,  ajută
        risăm  în  chip  măestrit,  se-’l  facem  se   unii  necazului  s’ar  putea  ajuta,  ca  mes­  încâtva.
        vină  în  atingere  cu  aerul  în  toate  păr­  tecând  vinul  cu  must,  se-’l  facem  se
        ţile  sale,  producând  în  bute  beşicuţe   fearbă  de  nou.  Dar’  vinul  de  tot  amar,        Gustul  de  afumat.
        de  aer,  care  îl  străbat  şi-’l  volbura  şi-’l   nu  sâ  mai  poate  îndrepta,  şi.  e  mai   Gustul  acesta  se  întâlneşte  rar  la
        curăţă,  (sunt  instrumente  anume  pentru   bine  se-’l  vindem  la  o  fabrică  de  cog-   vinuri,  şi  anume  acolo,  unde  proprieta­
        produs  atari  beşicuţe),  şi-’l  mestecăm   nac,  unde  poate  fi  încă  folosit.      rul,  ca  se-’şi  curăţe  butea  de  mucezală,
        cu  drojdiuţe  de  vin  proaspete  şi  curate,                                          şi-a  afumat  butea  cu  pae,  pe  cari  le-a
        cari  urnesc  ear’  ferberea  cea  adevărată                                            aprins  în  ea.  Fumul  tare  al  paelor  se
                                                             Gustul, de  muce&ală.
        şi  deci  prefacerea  zahărului  rămas  ne­                                             trage  în  doagele  buţilor,  şi  vinul  pus
                                                         Sub  aceasta  înţelegem  acel  gust
        prefăcut,  în  alcohoî.  încetând  ferberea,                                           în  atare  bute,'va  mirosi  şi  el  a afumat,
                                                    neplăcut,  care  îl  capetă  vinul  din  tra­
        după  aşezarea  drojdiilor,  limpezim  vinul                                                 Nici  aci  nu  se  mai  poate  ajuta
                                                    gerea  în  biiţi  mucezite,  înbîcsite,  sau
        cu  acid  carbonic  şi  gelatin.                                                        mult.  Cu  trageri  dese  în  vase  curate,
                                                    din  aceea,  că  l’am  stors  din  ştruguri
             De  multe-ori  prevenim  întinderea                                                se  ajută  ceva,  dar’  e  greu  a  mai  face
                                                    muceziţi,  putrezi.
        vinului,  dacă  la  stors  lăsăm  mustul  să                                           vin  bun  din  cel  cuprins  odată  de acest
                                                         Trebue  dar’  pusă  deosebită  grije
        stee  pe  treverele  sale  6— 10  ciasuri,                                              miros.
                                                    pe  aceea,  ca  buţile  şi  vasele  întrebuin­                       Trad.  de  I.  'Moţa.
        ca  se  capete  acid  carbonic  (de  care  se
                                                    ţate  la  umblare  cu  vinul,  se  fie  foarte
        află  mai  ales  în  simburii  boabelor),  şi,                                               In  anul  viitor  voiu  reveni  asupra  unor
                                                    curate.
        Ca  peste  tot,  trebue  să  grijim  ca  mus­                                          capitole,  pe  cari,  fiind  prea  întârziate  în  în­
        tul  să  fi  fert  deplin  la  timpul  seu,  ca   Vinul  ce  a  căpetat  gustul  de  mu-   grijirea  curentă  a  vinului,  le-am  lăsat  ne­
        zăharul  aflător  în  el  să  se  prefacă  în   cezeală  din  strugurii  putrezi  şi  mucezi,   traduse.
        alcohol,  să  nu  stee  până  în  primăvară   se  mai  poate  încă  îndreptă  prin  trageri
        ori  vară,  când  se trezesc  şi  bureţii  aceş­  dese,  afumare  şi  limpezire  măestrită, —      H   IGIENA
        tia  nărozi  la  lucru.                     dar’  gustul  căpetat  dela  butea  ori  alte
                                                    vase  înflorite,  nu  se  mai  poate  vindeca.
                                                                                                         Cum  circulează  sângele.
                   Amărala  vinului.                                                                            fUrmare.)   4.  .
             Amâreala  vinului  o  întâlnim  mai               Mirosul  de  bute.                   In  fenomenul  circulării  sângelui  au
        ales  la  vinuri  roşii,  la  cele  albe  rar  de   Sminteala  asta  a  vinului,  de  a   deci  parte  inima ;  arteriile;  vasele  capil-
        tot,  dar’  şi  la  cele  roşii  provine  atunci,   avea  miros  de  bute,  vine  de  acolo,  că   lare;  vinele.
        când  mustul  a  stat  pe  trevere  de cele cu   mustul  a  fost  pus  în  bute  nouă  neopă­  I n i m a   e  partea  cea  mai  de  că­
        coadele  strugurilor  cu  tot  (adecă  nu   rită  de  ajuns.  Buţi  nouă  nu  e  iertat   petenie  în  maşinăria  circulării  sângelui.
        pe  trevere  de  boabe  desfăcute  cu  ma­  dară  a  le  folosi  la  păstrarea  vinului,  şi   Din  ea  pleacă  sângele,  la  ea  se  reîn­
        şina  de  pe  coade)  vre-o  24— 30  ore.   chiar  în  buţi  de  tot  bine  opărite  şi   toarce.  Dacă  lucrarea  se  opreşte  sau
        Din  acele  coade  vinul  împrumută  un     pregătite,  e  cuminţe a  pune  întâi  must,  înceată  o  clipită,  se  iveşte leşinul, adecă


        tuc  lucrat  de  tata,  stătea  mama  şi  tata  la   Pe  unde  am  dat,  prin  ce  ţări  am  tre­  şi  pe  care  îi  lăsase  generalul  tatii,  se  is­
        masa  mare  de  stejar,  masă  la  care  mâneam   cut,  nu  ştiu,  dar’  trebue  se  fi  trecut  aproape   prăviseră.   \  ;
        de  obiceiu.  S’a  hotârît  dar’,  zicea  mama   la  un  ah  când  sosirăm în  ţinuturile  astea  ale   Tata  lucra  lulele,  pe  care  le  făcea  cu
        te-ai  angajat  Să te  duci  acolo  în  ţerile străine ?   ţării  româneşti,  căci  începusem  a mai  pricepe   briceagul  din  rădăcini  şi  le  vindea  hangiului
        Dar’  se  putea*  să  nu  primesc  a  urma  pe   şi  ţinea  minte  cele-ce se  petreceau  împreju­  de  pe  vremurile  acelea  şi  care  a  muriţ  de
        marele  nostru  împărat?  răspunse  tata.   rul  meu.  Oi  fi  iost  de  vre-o  5  sau  6  ani.  mult,  D-zeu  să-I  ierte.  Şi  apoi  mai  cu  lulele,
             Louis,  ştii  tu  că  mai  bine  de  cât  să   Ajuns  aci  cu  chiu  şi  vai,  când  umblând   mai  cu  ce  câştiga  mama,  trăiam  şi  noi  de
        rămân  singură  aci  cu  copilaşul  nostru care-’ţi   pe  jos,  când  în  vre-o  căruţă,  îl  ajunserăm   azi  pe  mâne,  până  când  tata  se  făcu  bine.
       poartă  numele,  prefer  să  mor.  Sunt  hotărîtâ   pe  tata, pe  care  îl  găsirăm  bolnav  în  cortul   Eu  învăţasem  româneşte.  Ce  nu  învaţă
       să  te  urmez  ori  şi  unde  te  vei  duce,  fie  şi   de  ambulanţă.  După  câteva  zile  regimentul   copiii  la  vîrsta  aea?  Tata  cu  ruptul  capului
        la  capătul  lumii.                        tatii  primi  ordinul  să  plece  înainte,  însă  din-   nu  putea  învăţa  să  vorbească  desluşit  vorba
             Nu  mai  auzii  ce  or  mai  fi  vorbit  ei   sul  nu  putu  cu  nici  un  chip  să-’l  urmeze  şi   românească.  Dar’  bine  bre,  îi  zicea  popa,
        căci  adormisem;  ştiu  însă  că  a  doua  zi,  (ţiu   îl  lăsară,  dându-i  merinde,  în  îngrijirea  ma­  tot  n’ai  mai  învăţat  româneşte,  jupân  L i s s e
       minte  bine, era  o zi  frumoasă de vară),  mama   mei,  aci  în  satul  Ghermăneşti,  de  unde  cum   (aşa-i  ziceau  toţi  tatii),  uite  tot  nu-’mi  vine
       cu  o  legătură  pe  spate,  mă  luă  de  mână  şi   vezi,  n’a  mai  plecat.  Au  mai  trimis  ei  după   să-’ţi  zic  Lazăre,  Căci  de,  par’că  nu  eşti  creş­
       plângând  cu  hohote,  părăsirăm  casa  noastră,   tata,  dar’  nu  a  fost  în  stare  vre-un  an  şi   tin  de-al  nostru,  oi  fi  creştin,  nu  zic  ba, dar’
       pe  care  de  atunci  nu  am  mai  văzut-o.  mai  bine  să  umble,  căci  suferea  de  picioare   de,  până  ce  nu  eşti  de-ai  noştri,  nu  poţi
             Am  mers  zile  multe,  pânâ-ce  îl  revă-   şi  nu  putea  umbla.                zice  că  eşti  creştin  adevărat.  Vezi  pe  Lăză-
       zui  pe  ţaţa,  mama  mă  ducea  când  de  mână,   La  ce  să  mă  duc,  zicea  el, dacă  nu mă   rică  ce  bine  grăeşte  el  vorba  noastră,  de
       când  în  braţe.  Noaptea  durmeam  pe  unde   pot  lupta  pentru  micul  meu  caporal.  par’că  e  născut  aci  la  noi.  Tata  rîdea  şi
       găseam.  Urmăream  regimentul  din care  făcea   Mama,  care  era  deşteaptă,  învăţase  pu­  răspundea:  (par’că  l’aud  D-zeu  să-l  ierte)
       parte  tata,  care  de  multe  ori  ne  lua  înainte   ţină  românească  şi  începuse  a  coase  pentru   },Parint,  eo  sont  franşez,  Irat  la  rumun,  noi
       şi  pe  care  îl  ajungeam  când  făcea  popasuri   femei,  le  ţesea,  le  mai  da  ajutor  icî-colea,   sint  tut  copii  la  Dumezeo.”  Aşa-i  fiule,  îi  zi­
       sau  halte, cum  le  zicea  tata.           ca  să  putem  trăi,  căci  banii  ce  îi  avusese  cea  popa,  dar’  de,  par’că  bine  ai  face  să  laşi
   1   2   3   4   5   6   7   8