Page 4 - Bunul_Econom_1900_51
P. 4
Pag. 4 B U N U L E C O N O M : ' Nr. 51
o slăbire în tot trupul, care dacă se cu o „arterie", vedem sângele ţişnind Pentru girnnasiul din Brad.
prelungeşte, urmează moartea. repede şi cu întreruperi.
Mişcarea inimii e neatârnătoare Aceasta este în puţine cuvinte cir
Legământul tinerimii din Zarand şi jur, pen
de voea noastră, nici o lege nu poate cularea sângelui, care cu ochiul se tru „masa studtnţilor" dela girnnasiul român
se ni-o tâlcuească cum şi ce şi de ce? poate vedea frumos, dacă punem sub gr-or. din Brad.
Punând urechia pe locul care co microscop peliţa hotătoare sau plămâ- Subscriş'i tineri din Zârand şi jur,
respunde inimii, pe partea stângă a piep nile unei broaşte vie. cari am primit cele dintâi raze de lu
tului, auzim aşa la contragere, ca la Este lucru nostim, că întâia amin mină ale culturii româneşti la girnnasiul
umflare, nişte tonuri, din ale căror însu tire despre maşinăria Circularii sânge român gr.-or. din Brad, cunoscând şi re-
vocându-ne mereu în memorie împreju
şiri medicii judecă despre starea inimii. lui, se află în un op teologic.
rările nefavorabile şi mediul, în care am
Al doilea lucru de căpetenie în Anume un medic spaniol, Mihail trăit; convinşi, că desvoltarea facultăţi
circularea sângelui sunt „arteriile‘Ţ aces Şervet, aminteşte în opul seu C r i s lor spirituale erezite dela ascendenţii no
tea sunt nişte ţevi elastice (ce se în t i a n is m i R e s t i t ut io, în care com ştri, depinde esenţial dela organisaţiunea
tind), cari sângele ajuns în ele îl împing bate părerile lui Calvin, circularea sân corpului, fără de care nu poate fi voi bă
de «spirit», mens sana solum in corpore
tot înainte în părţile- cele mai mici, din gelui; pentru acest op apoi a cerut
sano; convinşi, că modul de nutrire in
cari apoi trece în vasele capilare, (ţevile medicul jertfă fanatismului lui Calvin, fluenţează în modul cel mai puternic
cele ca firul de per) cari în câte un deoare-ce voind din Francia se meargă asupra conservării şi perfecţionării omu
loc sunt aşa de mici, că numai prin la Neapole, a trecut prin Ginevra, unde lui, şi chiar a naţiunii; scurt vorbind,
dchian se pot vedea şi prin ele totuşi la porunca lui Calvin fu prins, judecat convinşi', că bunăstarea sau miseria efec-
tuesc prosperarea sau degenerarea omu
trece sângele în „vine", cari aduc sân şi ars de viu în 1553! Dar’ sigură fu
lui, a naţiunii: neam decis solemn se
gele înderet la inimă. dovedită circularea sângelui numai în
facem astăzi următorul legământ:
Dacă pipăim o arterie, simţim o anul 1615 de Gulielm Harvey, învăţat
1. Noi presenţii subscrişi şi cei cu
batere. Toată baterea corespunde unei Englez. inimă, cari nu vor esita a mai subscrie
contrageri a inimii, deoare-ce atuncia Stările morale, fisice (sufleteşti ca după noi, fiind cu toţi dornici de înain
împinge ea sângele în arterii, cari se şi trupeşti) înrîuresc viu asupra baterii tarea neamului nostru, ne legăm şi
umflă. Din numerul şi felul acestei ba inimii. In mânie inima bate repede şi îndatorăm de bunăvoe între noi in so~
lidum atât pentru present, cât şi pen
teri ghicesc medicii felul multor mor cu putere. Dacă ne spăriem, bate inima
tru viitor, din ascendenţi în descendenţi,
buri. mai încet, câte-odată şi înceată pe o
ca se lucrăm pentru mărirea şi punerea
Dacă legăm un deget, sau mai clipă. Fiind strînsă legătura între creeri în activitate a «fondului de ajutorare»
bine un braţ, cu o-baieră, ce vedem? şi inimă, se poate uşor ghici repeziciu respective «masa studenţilor seraci, dar*
Că vinele se umflă, dar’ numai acelea nea şi domolirea baterilor inimii ,1a diligenţi dela girnnasiul român din
cari sunt în jos de legătură, cele cari spaime sau bucurii mari, pentru aceea Brad», înfiinţat încă la anul 1894 din
venitul modest dela o representaţiune
sunt cătră inimă, se golesc. Pentru-ce ? şi roşim în faţă dacă inima bate mai
teatrală dată la iniţiativa si sub condu-
pentru-că sângele este împedecat în repede, şi devenim palizi, dacă inima * j
cerea dlui profesor Vasile Boneu, de ti
curgerea lui cătră inimă prin legătură şi bate mai încet. nerimea studioasă din Zarand şi jur.
se adună în jos de ea.
D r , S t . E r d e l y 2. Ca sporirea şi punerea mai cu
împungând o vină, sângele din ea efect în activitate a acestui fond uma
curge încet şi continuu. Făcând aceasta nitar de mare însemnătate^ menit de-a
cel puţin pe Lăzărică se mai dea Dumineca cut copiii mei şi în care mi-oi da sufletul în şepte mi-au murit, mari toţi; al optulea, care
pe la biserică, că doară no fi pecat. mâna Domnului. e funcţionar la Bucureşti, e bolnav pe moarte.
Dar' ce stau eu, boerule, îţi înşir eu Toate mergeau bine, vre-o doi ani trăirăm Mi-a mâncat pe toţi fripţi, afurisitul ăla de
d’al-de astea, se întrerupse moş Lazăr, de mai bine, dar’ mama, care cum tuşea de când Bucureşti.
oi urma aşa, apoi nu isprăvesc într’o lună ş* 1 venisem (drumul a prăpădit-o) muri în toamnă. Aci se opri moş Lazăr, ca se-’şi şteargă
d-tale ţi-o fi toarne. Ţin minte, că am plâns mult şi tata se as o lacrimă ce se ivise la marginea pleoapei
— Zi-i înainte, moş LaZăre, că ştii că cundea se nu l văd plângând şi pe el. Nu, şi apoi urmă:
azi Duminecă nu lucrez şi de foame nu maică, zicea: ,,Ei, Louis! s’au dus zile bune — Sunt azi de vre-o nouâzeci şi mai
’mi-e, oi mânca şi mai târziu puţin, atâta pentru noi». Spunea drept bietul tată, căci nu bine de ani, dacă n’oi fi de o sută, prin
pagubă... trecură doi ani, când muri şi dînsul de dam multe a trecut ţeara de atunci, pe care d-voas-
— Dacă-’i vorba aşa, apoi se urmez, bla, la vestea ce aflase despre »Marele îm stră Ie ştiţi din cărţi. Am vezut Muscali,
dar’ să le iau mai pe scurt. părat», că fusese bătut şi surghinuit. Crezui Turci, Nemţi de cei adeveraţf, că celor de ai
Rămăsei la popa, care dădea zor tatii atunci că se isprăvise şi cu mine. Cu toate- tatii le zicea cei de pe aici Nemţi cu coadă,
se rne trimită la biserică.,. că eram băiat mare, mai cu seamă că cres (că purtau tichie de per cu coadă la spate);
Nu trecu mult şi veni un boer mare cusem de parcă aveam douăzeci de ani, dar’ franţuz isca n’am tnai vorbit-o şi nici n’o
•dela Bucureşti; ce treabă o fi avut pe aici, plângeam şi mă văităm. Două zile n’am mân mâi ştiu de fel. Ţin minte numai câteva
nu ştiu, dar' află de tata şi îl chemă la dîn- cat nimic, vorbe, de acelea care le zicea tata, de rî-
.-sul. Tata se duse la el şi când veni spuse O săptămână după moartea tatii, mă deau ceialalţi, adecă ca cele pe care vi-le
mamit, că boerul acela ştia franţuzeşte şi îl chemară ca se-’mi spue, că eram numit în spusei. Iată cum, boerule, eu Francez de fel,
tocmise ca pădurar, cu simbrie bună, aşa locul tatii cu aceeaşi simbrie. De atunci sunt sunt pădurar al statului în ţară românească,
scăpasem de sărăcie. Boerul mai poruncise pădurar. A trecut moşia la stat, ear’ eu tot care azi e ţara mea şi pentru care m'am
se i-se dea*loc de casă şi voe se ia lemne pădurar am rămas. luptat.
din pădure ca să şi-o facă. Casa este tot M’am însurat aici în sat cu fata das Când vom merge spre sat ’ţi-oi arăta
aia în care stau şi eu azi, în care am cres călului, cu care am avut opt copii, din cari puşca tatii şi decoraţia Iui şi ale băeţilor mei,