Page 4 - Bunul_Econom_1901_01
P. 4
Pag- 4 : ; c ■ B U N U L E C O N O M Nr. l
Laringele, trochea, formează o ţeve plămânile fiind apăsate prin asta, apasă Locuinţa animalelor.
care; de-asupra cătră gură este aco din sine aerul intrat în ele. Sunt ţări unde nu-i frig şi nu-’s
perită cu o valvula (coperiş, ventil) Băiatul nou născut răsuflă de 40 geruri; acolo animalele de casă n’au
Care o acopere ca în ea se nu între de ori în un minut, acest număr tot trebuinţă de cine ştie ce adăpost. La
decât aerul, şi peste care ventil mân- să împuţinează, ajungând să fie la noi însă cu ferbinţeli mari în timpul
• cărilc şi beuturile alunecă prin esofag omul desvoltat 18— 20 pe minut. Se verei şi cu geruri şi viscole în timpul
(gâtlej) în stomac. Laringele în partea poate zice că inima, bate de 4 ori iernei, fără un bun adăpost, animalele
din nainte a grumazului arată »po- până răsuflăm odată. o duc cât <ţg rău.
mul lui Adam«. Toată iritarea (aprinderea) spo
C e l e mai b u n e n u t r e ţ u r i
Continuarea laringelui e „trachea" reşte numărul răsuflărilor, ear’ încor şi c e a m a i m a r e c u r ăţ e n i e p u ţ i n
care să întinde până la branctiie, la darea minţii de care avem lipsă la ajută, l i p s i n d o b u n ă l o c u i n ţ ă ,
acele ţevi mici cari tot mai tare se unele lucrări cu mintea, împuţinează cară să le scutească de vremuri năsil-
rămuresc, ca rădăcina unui, arbore, în numărul lor. nice.
plămâni. Omul sănătos răsuflă fără de
Precum noi oamenii simţim în
Răsuflarea stă din 2 acte: din sgomot dacă e deştept. Durmind însă
mod neplăcut năduful şi gerul, tot aşa
»inspirare« adecă tragerea aerului, şi limburuşul din gură i-se mişcă ca cbarda
de neplăcut atinse sunt şi animalele.
din »expirare« adecă suflarea aerului unui instrument de musică, deci să
Adevărat că ele sunt mai răbdurii, dar'
în afară. aude horcăind., '
şi răbdarea aceasta merge numai până
Din sonurile diferite produse prin
Inspirarea face se se lărgească, la un timp. Neadăpostite cum se cade
intrarea şi eşirea aerului din plămâni,
se se umfle pieptul, şi se se întindă animalele răesc văzând cu ochii şi îşi
medicii află multe morburi de ale plă
plămânile. . atrag boale, unele nu-’şi pot veni în
mânilor.
Se apasă şi pe coastele cele cul fire şi trebue lăpâdate pe un preţ de
cate şi pe stomac împingendu-1 cu in (Va urme) D r. S t . ERDELY nimica, altele pier, şi peste to t: soiul
testinele în jos. Acest mod de răsu animalelor rău adăpostite, dă mereu
flare e uşoară şi nu oboseşte de loc. îndărăt, pipernicindu-se. Nu e deci
Î n g r i j i r e a V i ţ e l o r
Dacă însă strângem partea din mirare, că şi la noi, dar’ mai cu samă
jos a peptului, cum fac multe doamne, Calendar. în România, oamenii pricepători şi cu
partea aceasta nu să poate umfla ci durere de binele ţării se plâng mereu,
învăţaţi pe copiii voştri şi pe
numai cea . de-asupra, şi aşa trebue servitorii tineri că nu e iertat că soiul animalelor de casă dă îndărăt,
să răsuflăm mai des şi să silim mus- să adape vitele cu apă prea înloc de-a se îmbunătăţi din an în aa
culii peptului ca să lărgească mai tare rece, că le pot bolnăvi, dar’ Una din cerinţele neapărat tre
mai ales vacile de-a făta să nu
partea de-a'su pra a peptului, prin ce buincioase pentru a prăsi vite aevea
le adape cu atare apă, că pot
ne obosim mai tare. bune şi frumoase este: a î n g r i j i d e
lăpeda, Să li-se dee apă din fân
A doua pârte a răsuflării e expi tână unde n’a îngheţat, sau l o c u i n ţ ă p o t r i v i t ă p e sa m a l o r.
rarea (suflarea în afară a aerului). Mus- apă stătută trasă la loc unde Locuinţa animalelor trebue se f i e
eulii foalelui să contrag, apasă - intesti n’a îngheţat. (.lestul de ş p a ţ i o a s ă (lungă, largă
Ţăsâla şi peria să n’o cruţe!
nele, cari împing în sus, prin urmare şi înaltă), pentru-că animalele să aibă
In toată ziua să cureţe vitele.
golătatea peptului să miceşte, deci şi destul aer, şi acesta să se poată pre-
F O I Ţ A tainele compromiţătoare ale toaletei ii juna premieră, palidă şi interesantă, ce
surit cunoscute. de pe bină oprea cu un gest voluptuos,
Adoratorii soţiei sale, aveau parte respirarea galeriei.
de o femee cu ochii scânteetori: el tre Dimineaţa însă, natura îşi relua
m m % A B m & t m i buia să se mulţumească cu graţiile unei drepturile: dimineaţa era o ruină...
t
babe, tremurând cu o piftie, cu privi văruită! Nici chiar bărbatului ei, care,
rea stinsă. de, o cunoştea destul de bine — nu
De zece ani era deja soţul „divei".
Cu dînşii, Ioneasca-Petreasca făcea putea hotărî să se arate, şi era vai de
D-na Ioriescu-Petraşcu era de 44
totul să fie „interesantă") cu el, nu se capul lui, dacă din nebăgare de samă,
de ani, dar’ el se obicinuise într’atâtu
se prea jena. Din toată lumea, el era îngăduia razelor de soare să pătrundă
să spue fiecăruia că D-niaei n’are nici
singurul care nu făcea parte din public. în parfumata ei eăsulie, înainte de sfîr
treizeci, încât începuse singur să creadă
Pentru soţ, ea era un amalgam de corset, şitul îmbrăcărei.
aceasta.
costumuri, cosmeticuri, păr falş, dinţi Era; meşteră în zugrăvirea feţei 1
Nevastă-sa trecând drept o frumu-
de cauciuc, ether, atropină şi nervi. întrebarea dacă se pudrează ea sau nu,
seţă, ţoţi îl pismuiau. El însă, îi trime
Când rîdea, etherul rîdea într’însa. Nu fusese pricina a trei dueluri între tineri.
tea la naiba pe toţi, pismuind pe cei-
ea te învăluea de pe scenă cu privirea-’i După masă îşi cetea regulat jurna
ce puteau se-’l pismuiască.
fermecătoare ce parcă-’ţi umflă inimă, lul plin de picanterii: recenziunile pe
A
îşi aducea aminte de luna lui „de era atropină care-’i dilata pupilele, care-’i care bărbatul trebuia se i-le sublinieze
miere", a cărei farmec stă în aceea făcea ochii mai negri şi mai scântee cu roşu, sumedenia de corespondenţe,
că pentru soţ nevasta e numai pe ju tori ca diamantul! bilete dulci, poezii, rugări pentru foto-
mătate cunoscută. De dînsul încă se Dacă a-i fi putut s’o vezi după grăfiii şi randez-vouz-uri.
sfieşte, vrea să-’i placă, cochetează, pen sfîrşitul teatrului când petrecea pe cel Acest haos de hârtie mâzgălită,
tru dînsul se îmbracă, cum s’ar fi îm din urmă admirator al ei, — n’ai fi care pe un om cu creerul sănătos ’l-ar
brăcat pentru un străin — nu toate putut recunoaşte în această bătrână, pe fi adus la balamuc — era de douezeci
