Page 5 - Bunul_Econom_1901_01
P. 5
Nr. 1 , . B U N U L E C O N O M ____ ______________________Pag- 5
meni regulat. Intr’o locuinţă spaţioasă pentru „B. Econom", şi-t vor primi pe tivarea raţională a viiei, o instrucţiune
animalele nu sunt silite a sta îndesuite aceasta singur. practic şi poporal scrisă (cum fu cea
şi se pot ţinea îndeplină curăţenie. despre, vin ce traduserăm anul trecut).
Această cerinţă trebue se se aibă Numai 2 congregaţii comitatense
înainte de toate în vedere la facerea pe a n ! Se ştie că pânăcum se ţineau
. T â rg în ziua de Crăciun. La
grajdului. Cheltuelele făcute cu zidirea tot 4 adunări comitatense (congregaţii)
Sibiiu târgul a căzut pe ziua de Cră
uftui grajd astfel'întocmit, se resplătesc pe an: primăvara, vara, toamna şi iarna, ciunul românesc. Autorităţile oraşului
•cu prisosinţă prin vite sănetoase, fru în urma unei* orendueli ministeriale, in
n’au avut atâta tact că se amâne
moase şi de preţ. trând în veacul acesta nou, să mai îm
târgul o zi două, ci au lăsat să se
puţinează şi aceste adunări: de aci în
-ţină. Târgul însă a fost foarte slab
R o m u l S im u
colo vor fi numai două în fiecare an.
cercetat, dacă Românii şi-au ţinut sfânta
sărbătoare. Aşa şi trebue. A r fi lucru
,,Din tară si din afară". Sub
foarte urit ca şi la astfel de zile oamenii
Ş t i r i d e t o t f e l u l acest titlu vom publica dela numărul
se alerge mai bucuros la târg decât
de faţă începând,‘ o revistă politică din
la sf. biserică.
„ S P J C H IR I L IT E R A R E " ţară şi din afară de ţară, arătând pe
La numărul de faţă al „Bunu- scurt cari au fost întâmplările mai în
Crăciunul în Orăştie ne-a adus
1 ui E c o n o m" se adauge Nr. 2 al semnate în viaţa mare a ţerilor şi a
bucuria de-a auzi de nou câte o fru
foişoarei de petrecere „Spicuiri Literare" lumii.
moasă colindă cântată de vrednicul cor
cu un cuprins de Anul-Nou şi de car-
E levii şcoalei gr.-or. rom âne al bisericii gr.-or. române instruat de
nevalul ce să începe. „ C â n t e c u l
din Orăştie au avut bucurie mare Du dl I. Branga. Două-zeci de corişti, sub
N unul u i“ e o frumoasă poesie din
minecă în ajunul Crăciunului. După conducerea dlui C Popescu, înv., au
popor, vrednică a fi cunoscută de toţi
slujba din biserică, s'au adunat în cântat în sara de Crăciun pe Ja familii
descântătorii vornici dela nunţile noastre
şcoală, unde în ţaţa mai multor dame, române, înălţând mult frumseţa şt
ţărăneşti
evlavia serii. Asemenea în biserică
a corpului învăţătoreşc, a preoţilor şi
„Spicuirile Literare“ vor urma a ne-a desfătat în ziua întâi si-a doua cu
a multor părinţi, li-s’au împărţit daru »
da săptămână de săptămână câte ceva câte-o frumoasă colindă. In ziua întâi
rile de Crăciun: turte, colăcei, zahari
frumos din literatura poporală, cum şi a sfintelor sărbători s’a cetit prin dl prot.
cale, mere şi nuci, prin d-nele Mihaiu
din literatura aleasă: poesii, nuvele, V. Domşa predica de Crăciun trimisă
şi Domşa, după-ce întâi li-s’a arătat în
schiţe, poveşti, glume, etc. Cărturarii de I. P. Sa Metropolitul. Frig însă am
câteva cuvinte însemnătatea acestei bu
noştri dela sate vor avea, pentru abia avut şi avem teribil. In unele nopţi
curii şi s’au încuragiat la dragoste de
i cor. pe jumătate de an, o foişoară de (Marţi spre Mercuri), gerul a fost până
scoală si de biserică.
petrecere cât se poate de potrivită. 5 • > la 21 grade, ceea-ce numai rar de tot
Cei-ce doresc a avea aceasta, „V iierit". începând cu numărul se dă.
bi n e v o i as că a a da u g e la p r e ţ u l viitor (2), vom da în traducere instruc
de a b o n a m e n t al „ B u n u l u i E c o ţiunea amănunţită şi temeinică, pe care L a Sibiiu Crăciunul a fost pen
n o m" şi m i c u l p r e ţ p e n t r u „S p i a pregătit-o şi edat ministeriul de agri tru copiii săraci, bogat şi binefăcător.
c u ir i11. Cari însă nu, trimiţă numai cultură a ţerii, despre prăsirea şi cul- * Ii Vrednica „ R e u n i n n e a ş o d a 1 i 1 o r
d e ani, hrana zilnică a iubirii ei de sine. amoroase, cu suferinţi la vr’o necre până acum şi el o iubea; aşa i-se părea
Când o scrisoare o interesa mai dinţă, cu zbuciumâri şi lupte între lui.
cu deosebire, bărbatul ei o cunoştea ămor şi datorie Era* însă mai mult o obişnuinţă
numai decât după mina-’i melancolică, El, soţul, era căruia îi spunea de morbidă si tiranică, cum te înveţi cu
-şi după ochii care să acopereau cu un toate, aceste bazaconii amoroase, în un nărav rău ce te apasă, şi de care
fel de vlagă lucioasă. care ea îl introducea cu toată fineţea ţi-e silă, pe care însă n’ai putea să-’I
Nu era gelos şi n’ar fi fost nici unei actriţe prin temperament. Cu la- smulgi din tine de cât cu propria-ţi
un rol, dar’ în clipe de astea, îi venea crămi în ochi îi cerea ertare pentru carne.
■să-’i trântească cu ceva în cap. necredinţa săvârşită, jurându-’i că tot îl Dacă s’ar fi întâmplat s-o lase, era
Dînsa se amoreza cu iuţeala unei iubeşte şi că numai pe el îl va iubi sigur că s’ar fi tîrît ca un câne la pi
clipe. Cu aceea-şi patimă, se aprindea până la moarte. cioarele ei şi ar fi urmat-o pân’ la
de Hamletul, cu care bâjbăise pe scenă ; marginea lumei!
Toate acestea pe el îl făceau să
pentru roşiorul ce cu pintenii uniţi, îi Sosea timpul se se gîndească la
sufere şi să se despreţuiească pe şină
aducea vr’un buchet, înclinându-se; pen sfîrşitul carierei ei; în curând trebuia se
însuşi.
tru actorul începător în care mirosea treacă în rolurile de nobile bătrâne:
Ii venea să se scuipe, când se
un talent ascuns şi vrea să-t protejeze; Atunci nădăjduia că stările dintre ei
vedea în oglindă. .
pentru vr’un mucos din galerie, dar’ eu să se limpezească.
deosebire pentru nevrâstnici. De multe ori se întreba dacă îl Ea însă se mângâia, zicendu-şi că
iubeşte, dar’ îşi rămânea veşnic dator
Toată averea moşierilor, adunată o va mai duce mult cu vieaţa îmbătă
răspunsul hotărît.
cu atâta trudă şi mustrări de conştiinţă, toare de artistă sărbătorită.
se scurgea în stăpânirea ei prin mijlo Bănuia că da, căci o vedea că se Auzise că s’a descoperit la Viena,
cirea minorilor ce-’i aduceau daruri. tine scai de dînsul; nici prin minte nu-i un mijloc bun de-a întinde creţurile
Iubea cu toate formele unei iubiri venea se plece dela el. feţei, şi de-a reda obrazului frăgeziâ
serioase şi trainice. Cu mici neînţelegeri Ce era mai dureros însă, era că primăverii.