Page 2 - Bunul_Econom_1901_04
P. 2
Pag- 2 ^ ____ _ BUNUL ECONOM ___________________________________Nr. 4
Fiind vorbă de ţinerea în curăţenie Fireşte dacă folosim taurul sau ar se folosesc dela grânarul lor, şi încă
ă apelor, aci vine să pomenim şi aceea, măsarul sau verii numai pentru vitele f ă r ă c e v a c a r n e t e , singur cu înda
că trebue să ne păzim ca în curtea noas din curtea noastră, putem folosi de acelea torirea de-a fi plătitori, despre ce noi
tră să nu să adune gunoiu mult în de cari ne place, fără a fi răspunzători nici nu ne plângem, neavând până aici
apropierea fântânii, precum nici alte ma pentru starea lor. nici un proces pentru neplâtire.
terii ce putrezesc, căci asta pe lângă că
O, de ar înţelege cât mai' curând
ne poate strica rău sănătatea, mai poate
plugarii noştri cât bine şi uşurătate le
fi şi aspru pedepsită. Un an din istoria unui grânar. poate aduce lor atari grânare. De le-ar
*
înfiinţa fără amînare toate comunele.
In folosul prăsirii animalelor legea
îndatorează fiecare comună, să-’şi ţie Domnii preoţi şi învăţători pună-se
Din Do ş t a t să scriu .„Tribunei"
masculi (tauri, armăsari) pentru folosinţa pe lucru. Nici noi la început nu ne
următoarele despre mersul grânarului
tuturora. Dacă comuna e săracă, ţine prea însufleţiam, acum însă nădăjduim
înfiinţat acolo şi care merge înflorind:
cu alta împreună. mult dela această însoţire.
Suntem deja membriila acela 174
Ca soiul de vite să nu degenereze In adunarea noastră generală ţi
inşi. Plăţile anuale curg foarte regulat.
(să nu scăpăteze), trebue ţinut astfel nută în ziua sus numită s’a mai luat o
Astăzi, a b i a d u p ă doi a n i d e l a
de soiu de tauri etc., de care e stabilit hotărîre foarte salutară şi anume:
î nf i i nţ a r e , avem un capital în me-
pentru cercul pe care cade comuna.
treţe de cucuruz 865. Toţi membrii s’au obligat, ca pe
Dar’ taurii comunali trebue să fie
viitor, la ori-ce cas de moarte, în locul
şi corăspunzători (potriviţi trebuinţii), Acest spor nu să datoreşte mult
crucerului ce este în datină a-’l da ca
c ă c i n u m a i di n t a u r i b u n i să pot carnetelor, cari într’adevăr sporind nici
pomană fiecăruia din cei de faţă, cei cu
p r ă s i v i ţ e i buni, şi dacă omul să nu se iau, pentru-că dela grânar se
mortul să dee Ia fondul «Grânarului»
osteneşto cu ţinerea vitelor, apoi cu drept împrumută membrii p rim ă v a r a cu
de mort sub 10 ani 1 coroană, ear’ de
cuvânt poate aştepta, ca să aibă bucu bucate în preţul cum acelea se vând
cel peste 10 ani 2 coroane.
rie de vitele ce prăseşte şi creşte, iar în piaţa cea mai deaproape, şi cu ter-
de le va vinde, să vadă mai mulţi bani minul de plătire la t o a m n ă , când cu Această datină, de-a da cruceri,
de pe ele. suma adunată, fiind atunci bucatele ce se practisează în tot jurul, ce foloase
Iar’ de vreme-ce cel-ce n’a învăţat mai lesne de-arândul, s’a C u m p ă r a t aduce, o ştiu din praxă: băieţii, cari ei
anevoe poate şti ce plăteşte cutare taur, e a r ’ a p r o a p e î n d o i t ă s u m ă de sunt cei mai mulţi la mormânt, cu
m e t r e ţ e. crucerul primit aleargă la boltă, care
de aceea legea porunceşte, că taurii sau
în cele mai multe sate e a Jidanului,
armăsarii sau verii pe cari îi ţine co Aşa oamenii de-arendul lipsiţi pri
şi îl dau pe bomboane, alţii pe ţigări.
muna, sau şi singuratici, spre a-’i da la măvara, află 6 binecuvântare că şi-au
împreunare cu vitele oamenilor, pe toţi înfiinţat acest grânar, p e n t r u - c ă acum De aci încolo folosind acel crucer în
trebue să-’i viziteze (cerceteze) comisia nu se î n g l o a d ă în d a t o r i i p e n scopul arătat, va fi adevărată pomană
şi sporind capitalul la „Grânariu" vor
agronomică a cercului, şi dacă-’i află t r u b u c a t e la c ă m a t ă r i , cărora
buni de sărire, are să dee a t e s t a t fie pe lângă preţul, mare îşi mai vindeau zice următorii noştri: D-zeu ierte pă
căruia. Deci, nici taur, nici armăsar, ce şi lucrul de peste vară, făcându-le tot catele celor-ce au făcut începutul.
nu mai are atestat proaspăt despre vred după două metreţe câte o zi de lucru Dar’ apoi câte datini nu mai sunt
nicia sa, să nu folosim. pentţu aşteptarea preţului lor. Astăzi în poporul nostru, cu care spesează
obiceiu. Această lipsă de respect nu pu că a dat supa în foc, că s’a isprăvit za
F O I Ţ A tea s’o ierte uşor, tocmai dumneaei, cu hărul, cafeaua...
coana unui şef de gară mare. Zilnic se — Să faci bine să cumperi, dom
plângea bărbatului: nule) Eu nu sunt învăţată cu miseria.
P E D R E Z I N Ă
— Ce zici tu, Popovici? Cum gă Neam de neamul meu n’ş ştiut ce e
seşti tu purtarea, maniera şefulesii de sărăcia. Să dai unui conductor să ne ia
(Urmare). la „ vale? Se poate atâta mojicie? A, unt ieftin dela Iţcani... Şi-apoi, ce, mă
Bucureştencele astea sunt renumite de rog ? Domnii cantonieri au lăsat obiceiul
La câţiva cHilometri mai sus de
fanfaroane, şi îngâmfate! Cine mai e plocoanelor? Altădată, fără să le mai
staţia lui Napoleon, era o gară mare,
ca ele?... zică nimeni, la două zile trebuia să pice
lângă o reşedinţă de plasă. Şeful de
mai o gâscă, mai un purcel; şi acum,
acolo, Traian Papovîci, era familist mai De altfel, în căsniciă, Popovici, săr
nimic! Ori au gust să-i dăm afară ?
vechiu. Cucoana d-lui, mai în vîrstă decât manul Trâian nu însemna nimic. Coana
Şi după o pausă: "
soţul său, era din Mizil, se numea Sul Sultana îl stăpânise cu gura, cu nervii,
tana, îi plăcea poveştile şi era foarte cu răutatea. Singurele lui clipe liniştite — Nu e vorba, capul răutăţilor tot
simţitoare. Din nimica i-se părea că ai erau numai când sosea trenul: altfel nu-1 D-ta eşti, că par’ca ţi-e frică să li-o
vrut s’o «atingi cu vorba« şf te lăsa în lăsa în pace nici chiar în cancelarie, spui verde. A h ! că nu e aici seracu
cremenit eu cine ştie ce răspuns înţe lângă cărţi, şi acolo găsea se-1 cicălească, nenea Iancu de la Slatina, cum ţi-i-ar
pat. Erau opt luni după însurătoare, şi să-l scoată din răbdări cu cine ştie ce mai face spicâ pe toţi, Doamne!
Napoleon nu se dusese de loc se le facă noutăţi neplăcute: sau că a fugit ser La început, Popovici se sup'ăra ;
visită cu nevasta, ca vecini noi, după vitoarea, sau că s’a spart o farfurie; sau văzând însă că n’o scoate la căpătâiu,
