Page 3 - Bunul_Econom_1901_04
P. 3

Nr.  4         .               .                    B U N U L  E C O N O M                                            Pag.  3

         mult  fără  nici  un  scop,  pe  cari  îndrep-   Ţ ă s ă l a t u l  l a v i t e a r e  r o s t u l  da  ochilor,  nărilor,  urechilor,  cari  încă
         tându-le  spre  binele  lor/  ar  ajunge  de­  pe  c a r e  îl  a r e  la  om  s c h i m b a r e a  trebue  şterse  de  praf,  cu  o  bucată  de
         parte. ..                                   h a i n e l o r   albe,  de-a  c u r ă ţ !  p i e l e a  flanel,  şi  spălate  cu  ajutorul  unei  spon-
              Indemnaţi-vă  şi  alţii  şi  urmaţi!   de  mur dăr i i ,  c a  a s u d a r e a  să  se  ghii  muiată  în  apă  curată.  In  economii
                                  Mateiu  Crăciun.   p o a t ă  î n t â m p l a  n e î m p e d e c a t ă ,  bine  îngrijite,  nu  sunt  uitate  nici  coar­
                                                     ear’  de  altă  parte  a  aţîţa,  a  împrospăta   nele,  picioarele,  copitele,  asemenea  şi
                                                     pelea  animalului,  şi  a-’i  mări  pofta  de
               Î n g r i j i r e a  V i t e l o r                                               coada,  care  e  foarte, expusă necurăţeniei,
                                                     mâncare.      ;                            şi  îngrijitorii  aevea  buni,  măcar  la  2
                     Tâlcul  ţSsălatuhu.                  Mulţi  din  plugarii  noştri  întrebuin­  săptămâni  spală  coada  cu  apă  şi  săpun,
              Ce  rost,  ce  înţeles  are  oare  ţăsă-   ţează  adeseori  ţăsala  atât  la  boi,  cât
                                                                                                pe  urmă  o  pieptenă.
         latul?                                      şi  mai  ales  la  cai.  Alţii o întrebuinţează   E   lege  în  fiecare  bună  economie,
              întocmai  ca    şi  omul,  animalele   numai  rar  de  tot.  * *  Urmările  acestor   ca  ţ ă s ă l a t  ul  să  se  f a c ă n  f i e c a r e
                                                                                                                            î
         asudă.  Asudarea  aceasta  se  vede  însă   lucrări  sunt  vădite.  La  unii  vite  grase,   z i;  ear’  când  animalele  au  fost  mînate
         mai  bine  numai  când  animalele  au       frumoase  şi  sănătoase,  la  alţii  numai   şi  au  asudat,  după  svântare,  e  bine  a
         fost  mînate  repede  şi  s’au  încălzit.  Su­  arătâturi  de  vite/  şă de  plângi  de  milă.  se  trece  odată  cu  peria.
         dorile ies prin  nenumăratele  găurele, nu­      Toţi  adevăraţii  pricepători  în  ale
                                                                                                     Fiindcă  o  parte  mare  a  prafului
         mite  «pori»,  cu  cari  e  înzestrată  pielea   economiei  vitelor,  sunt  de  părere,  că   ce  se  scoate  prin  ţăsălat  şi  periat,  se
         animalelor  ca  şi  a  omului.  Şi  e  bine   ţăsălatul  e  aproape  tot  aşa  de  trebuin­  aşează  ear’  pe  animale,  îndeosebi  în
         când  sudorile  pot  ieşi  prin  pori,  pen-   cios  tuturor  animalelor,  ca  şi  mâncatul.   ochi  şi  pe  hrana  lor,  e  bine  ca  această
         tru-că   materii   nesănătoase  fiind  ele,   Despre  cal  îndeosebi  şe  zice:   «calul   lucrare,  pe  cât  se  poate,  să  se  facă  cu
         dacă  rămân  în  trup,  pricinuesc  felurite   ţ ă s ă l a t   e  ca  de  jumătate m ân c a t » .  uşa  şi  ferestrile  deschise,  ca  cu chipul
         boale  lăuntrice  şi  boale  de  piele.  Riia,   Plugarii  ştiu  bine cari  sunt  unelte­  acesta  aerul  pus  în  mişcare  să  scoată
         bubele  ş.  a.  atât  la  oameni  cât  şi  la   le  trebuincioase  la  ţăsălat,   şi  ştiu cum   praful  afară.  Ear’  când  timpul  îngădue,
         animale,  nu  sunt  altă,  decât  urmări  ale   să  le  întrebuinţeze,  atâta  numai,  că   ţ ă s ă l a t u l  s ă  se  f a c ă  în  c u r t e
         necurăţeniei  sleite  pe  trup.             unii  din  tândălire  nu  Ie  cumpără,  şi   sau  sub  cutare  şopron.
              Cum  însă  trupul  omului  e  scutit   mulţi  din  cari  le  cumpără,  din  şi  mai    Cine  nu  preţueşte  ţăsălatul  vitelor,
         de  multe  necurăţenii  prin  haine,  dintre   mare  tândălire,  nu  le  întrebuinţează,   îşi  este  şie-’şi  duşman,  păgubindu-se  cu
         cari  albiturile  se  schimbă  măcar  la    decât  poate  «de  sărbători».             voia.
         săptămână,  el  nu  e  aşa  lăsat  primejdii­    Ţăsălatul  se  poate  face  şi  numai
         lor,  ca  trupul  animalelor,  de  care  fără   cu  o  suciturâ.  de  paie,  pe  urmă  dând
                                                       .  -   ’!■  !annA-tjn.-'lJfîfcf   .r-
         nici  o  împedecare  se  leagă  şi  să  în­  cu un  petec de lână;doar  cele mai  potri­    Ş t i r i   d e   t o t   f e l u l
         cheagă  praful,  balega  ş.  a.            vite  sunt:  ţăsala  şi  peria.
              Răul  stă  într’aceea, că  porii  (gău­    Având  dinţi  prea  tari,  ţăsala  se       »Reuniunea  română  de  înmormân­
         relele  pielii)  în  urma  necurăţeniei  se   întrebuinţează  mai  mult  pe  părţile  căr­  tare  din  Orăştie«  şi-a  ţinut  Duminecă
         a s t u p ă ,   de  tot  sau  numai  în  parte,   noase  ale  animalului;  pe  la  coaste  şi   a  4-a  adunare  generală,  sub  preşedinţia
         şi  atunci  poţi  să  le  dai  cât  de  multă   pe  picioare  e  de  a  întrebuinţa  peria.   dlui  Nicolae  T r i f   (în  lipsa  dlui  Dr.
         şi  cât  de  bună  mâncare  animalelor,    După  ţăsală  unii  freacă  cu  o  sucitură   Mihu).  Secretarul  I.  M o ţ a   a  raportat
        t o t  nu  le  m e r g e  bine,   şi  aevea  fru­  de  paie,  pe  urmă  cu  peria.      despre  mersul  Reuniunii,  cassarul  I.
         moase  nu  se  fac!                             O  deosebită  îngrijire  e  de  a  să  B r a n g  a  despre  averea  ei,  şi  adunarea
                              ♦
        slăbise  din  ce  în  ce  mai  mult  tonul.      De  altfel,  ziua  era  bine  aleasă:  La   Aci  se  opri  puţin  ca  se  înghiţă  şi
        Tăcea,  ori-ce  ar  fi zis dînsa.  Tăcea bles­  Napoleon erau  şi  alţi  mosafiri:  silvicul cu   să  mai  răsufle,  Napoleon  profită  şi  o
        temând  din  inimă  ciasul  în  care  să  ho-   nevasta  şi  cu  fata,  precum  şi  picherul   întrerupse:
        tărîse  să-şi lege  traiul cu  »sgripţoroaica«,   şoselei,  cu  familia  sa  destul  de  nume­  —   Scuzaţi,  vă  rog!  Scuzaţi  şi  Dv.ţ
        cu  »baba«.  Tăcea  deocamdată:  I-sepro­   roasă,  mai  ales  în  copii  de  doi,  cinci,   Vream  de  mult  să  venim;  dar’,  cu
        misese  o  mutare  la  Bucureşti. O aştepta.   şapte  şi  nouă  ani.  Intr’un  cuvânt,  casa   treabă,  cu  daraveri,  ca  omul,  am  tot
        Pe  urmă?                                   plină.                                      dat  zi  pe  zi...  Scuzaţi,  vă  rog!..
              »Pe  urmă  sunt  hotărît;  nu  mă  va      Momentul  răsbunării  era  deci  ni­        Bietul  Napoleon  la  aşa  ruşine  nu
        mai  ţine  nici  han-tătar !  M’a  ofticat,  mi-a   merit.  Coana  Sultana  înaintă fără sfieală   se  aşteptase.  Roşii  peste  măsură,  obrazii
        mâncat  tinereţea,  zilele!...*             spre  Iulica  şi  îi  întinse  mâna  cu o prie­  îi  dogoreau.
                             *                      tenie  exagerată;  apoi  zise  ta re :
                          *    *                                                                     Ear’  cei  mai  schimbaţi  la  faţă,  fură
             O  săptămână  a  stat  pe  gânduri          —   Dacă  nu  mă  înşel,  madam Ma-    Popovici  şi  Iulica.
        coana  Sultana,  cum  să  potrivească  lu­  nolescu ?...  Mă  recomand  Popovicioae...       Ei erau  cunoştinţe  vechi.  Cu  câţiva
        crurile  ca  să  le  dea  mojicilor  de  Ia vale   şi  pe  soţul  meu  Traian  Popovici,  şef de   ani  înainte,  Popovici  impiegat  la  gara
        peste  nas.                                 gară  clasa  I,  vecin  cu  D-v.,  care  n’am   de  Nord  din  Bucureşti,  şezuse  la  coana
             Intr’o  Duminecă  şi-a  luat bărbatul:  avut  onoarea  să  vă  cunoaştem,  fiindcă   Luxiţa  care,  până  a  nu  i-se  tace  fata
             —   Hai  dragă  la  dumnealor  la      trebue  cit  aşa  e  acum  moda:  ăi  mari   mare,  da  o  cameră  mobiliată  cu  chirie.
        vizită!                                     la  ăi  mici  întâiu,  ear’  nu  ăi  mici  la  ăi   Popovici  fusese  ultimul  chiriaş,  căci
             Şi  s’au  dus,  pe  un vagonet  condus   mari, -  cum  ar  fi  datoria;,  fiindcă  tre­  tocmai  atunci  Iulica  împlinise  cincispre­
        de  doi  cantonieri.                        bue  că...                                 zece  ani  şi  nu  mai  umbla  la  şcoală
   1   2   3   4   5   6   7   8