Page 12 - Bunul_Econom_1901_05
P. 12

Pag.  4,                               SPICUIRI  LITERARE                                Nr.  5.

          —   Patria  e  un  pământ  pe   familia  ta  înmulţită  cu  un  număr   Boală  rea  ca  dragostea
       care  sunt  câmpii,  ape,  copaci  ca   mare  de  fraţi...  Spune-le  că  sunt   Nu  se  mai  poate  afla,
       pretutindeni,  şi  care,  cu   toate   nerecunoscători   cătră   România   Că  n’ai  stare  la  mâncare,
       acestea,'  nu  samăriă  cu  celelalte   care  e  bună  cu  fiii  ei,  care  le-a   Nici  odihnă  la  culcare.
       pământuri.  Şi  mama  e  femeie  ca   asigurat  binefacerea  de-a  putea
      toate  femeile,  şi  tata  e  om  ca   cugeta  şi  lucra  ca  oameni  liberi   Câtă  boală  ie  sub  soare,
       toţi  oamenii,  dar’  pentru  mine  şi   şi  care  se  sileşte  să  puie  în  fiece   Nu-’i  ca  dorn  arzătoare;
       mama  şi  tata  sunt  altfel  de  cât   zi  mai  multă  dreptate,  mai  multă   Că  dorul  unde  se  pune
       celelalte  femei  şi  de  Cât  ceialalţi   milă,  mai  mare  şi  mai  caldă  uma­  Face  inima  cărbune!
       bărbaţi.                        nitate  în  legile  ei.  Dacă  aceşti   Câtă  boală  ie  sub  lună,
                                        nebuni  nu  vor  să  te  priceapă,   Nu-'i  ca  doru  de  nebună;
          Simt  in  mine  ceva  care  me
      îndeamnă  să-’i  iubesc,  să-’i  respect   spune-le  că  te  simţi  mândru  de   Că  doru  unde  se  lasă,
                                                                           Face  lacrimilor  casă.
      mult  mai  mult  de  cât  pe  ceilalţi   patria  pe  care  o  insultă  în  furia
       bărbaţi  şi  de  cât  pe  celelalte  fe­  lor  nebună,  că  de  ar’  trebui  să-’ţi  1   Frunză  verde  de  pe  luncă,
      mei,  numai  pentru-că  sunt  tata  şi   dai  sângele  pentru  ea,  tu  ţi-'l-ai  1   Dragostea  din  ce-i  făcută?
                                        da  cu  bucurie...             <
      mama  mea.
                                                                               Nu-i  din  mere
                                           Şi  acum  băiete,  care  mâne  j
          Tot  astfel  simt  foarte  bine  că                                  Nici  din  pere,
                                        vei  fi  om,  care  vei  purta  glorioasa  !
      patria,  că  ţară  mea,  e  ceya  deo­                               Ci-i  din  buze  subţirele,
                                        uniformă  a  soldaţilor  României,  i
      sebit  de  toate  celelalte  naţiuni                                 Din  clipitul  ochilor   •
      care  o  înconjură,  că  e  România,   sporeşte-ţi   puterea   şi   curajul.   Şi  din  strânsul  mânilor.
      după  cum  mama  e  mamă  —   şi   Caută  să  ai  braţe  puternice,  caută        Din  col.  E   Hodoş.
      atât  ’mi-e  de  ajuns.          mai  cu  seamă  şă  ai  inimă  băr­
                                       bătească,   crede   în   Dumnezeu,
         —   Atunci  ce  cugeţi  de  cei
                                       respectă’ţi  părinţii,  iubeşte’ţi  ţara.
      cari  să  laudă  că  nu  iubesc  Româ­
                                       Şi  în  ziua  în  care  România  va      VOIND  SE  UIT
      nia?  Căci  sunt  mulţi  din  neno­
                                       avea  trebuinţă  de  tine,  fii  gata  să
      rocire  cari  zic  că  n’o  iubesc.
                                        faci  şi  tu  ce  au  făcut  părinţii  tăi   Voind  se  uit  pe  ’ntâia  mea  iubită,.
         —-  Cuget  că  oamenii  aceia
                                       pentru  ea.                       Scrisori,  potret  în  foc  am  aruncat
      sunt  criminali  ori  nebuni.  Profe­
                                           —   Voi  fi  gata!...         Şi-am  zis:  „să  fie  ultima  ispită  -
      sorul  ne-a  spus  şi  eu  am  înţeles
                                                                        Acest  amor,  ce-atât  m’a  torturat"
      că  nu  se  poate  se  nu  iubim  mult
                                           Şi  ne  vom  face-apoi  soldaţi
      pământul  sfânt  în  care  dorm  stră­                            Şi  ele-au  ars,  dar’  n’a  trec^
                                           Când  cei  de-acum  nu  vor  mai  fi
      moşii  noştri,  pământul  pe  care                                                       noapte
                                           Şi  ’n  pulberea  lor  noi  vom  afla
      de  veacuri  se  nasc,  trăiesc  şi  mor                           Să  pot  durmi  o  clipă  liniştit;
                                           Şi  urma'bărbăţiei  lor!
      oamenii   cari  vorbesc  limba  pe                                O  văd  arzând,  aud  o  trista  şoaptă,.
      care  o  vorbim  noi,  cari  au  format                           Regret  devin  ce’mi  zice:
      România   prin  munca  lor,  cari                                                 „Te-am  iubit".
                                             POEZII  POPORALE
      ’şi-au  vărsat  sângele  pentru  mă­                              Am  strâns  atunci  cenuşa,  sfinte
      rirea  şi  pentru  neatârnarea  ei,  şi                                                  moaşte,
      cari  ne-au  lăsat  sarcina  se  o  slu­  Frunză  verde  lemn  demnesc,   Şi’mi-am  făcut  dintrensa  căpătâi;.
      jim  şi  se  o  apărăm  la  rîndul   După  mândra  mă  topesc:    Vai!  cât  de  trist  e  cine  nu  cunoaşte
      nostru.                            I-aş  spune,  şi  nu  ’ndrăznesc;   Cât  preţ  se  dea  amorului  dintâi  f
                                         Aşi  tăcea,  şi  me  căesc.
         —r  Bine,  băiet.  Ţine  pururea                                               Iuliu  C.  Săvescu.
      minte  aceste  cuvinte.  Răspunde
      nenorociţilor  cari  îţi  vor  spune  că
      n’au  patrie,  că  tu  ai,  precum  ai   Vai,  vai  inima  mea,
      familie,  precum  ai  cămin, <  şi  că   Rău  mă  prins’a  mă  durea;
      patria  aceasta  nu  e  alta  de  cât   Nu  mă  doare  de  durere,
      căminul  tău  părintesc  mărit,  şi   Ci  de  doru  mândrii  mele!
       Edate  şi  redactate  de  IO A N  M O Ţ A .                            .<  institut  tipografic  în  Orăştie.
   7   8   9   10   11   12