Page 2 - Bunul_Econom_1901_06

Pag. 2 ____ B U N U L E C O N O M Nr. 6

pare peste putinţă, dacă privim urmă­ dlui P. P. Garp ne mai înţelegându-se
A g r ic u l t u r a
toarele cifre: cu comisia parlamentară asupra unor
In 1895 Românii s’au sporit în ora­ legi despre nouă dări, şi-a dat demi­ Ce se poate sămăna acum?
şele din România peste tot cu 4.408 suflete sia, dar’ neaflându-se alţii să poată
Toate lucrurile la vremea lor.
Evreii în acelaş an, în oraşe, cu 3.887 » forma un guvern nou în condiţii mai
Eată un adevăr de care prea adesea
In 1896 Românii cu . . . 2.520 » bune, Regele a respins demisia dlui P.
mulţi plugari nu ţin îndestul seamă. In
Evreii c u .. 3.367 » Carp, rămânând să formeze tot dînsul privinţa sămănatului încă se fac abateri
In 1897 Românii cu . . . 3.857 » guvernul, cel mult mai schimbând în
dela acest adevăr spre marea pagubă a
Evreii c u ....4.120 » persoane.
celor-ce-’l nesocotesc.
Deci sporul Românilor nu dă înainte,
Sunt o samă de plante, cari se
iar’ cel ovreiesc (în oraşe) covîrşeşte pe - - Burii au făcut săptămânile din
pot sămăna primăvara cât de timpuriu.
cel român! Aşa că dacă şi oraşele din urmă dese surprinderi Englezilor în Nu le strică, fiind sămănate chiar şi
România arată o creştere de 12— 13% Africa, dându-le bătăi în lupte mai în Februarie. Intre aceste se numără:
pe an, ca cele din alte ţeri, apoi asta mici, şi fireşte mai fiind şi ei bătuţi.
plantele leguminoase, măzerichea şi
nu e atât semn de întărirea R o m â ­ Zilele astea să aşteaptă o ciocnire mai
altele, apoi trifoiul, lucerna şi orzul.
n i s m u l u i în ele, cât mai ales a — Ji­ mare, căci mai multe coloane mari en­
Plugarii trebue să nu lasă prilejuri
d o v i m i i, (a Jidovimii care spori ndu-să gleze vin din felurite direcţii spre ge­
potrivite pentru sămănat în Februarie;
tare, îşi şi grijeşte ca de ochi de copiii neralul Bota, să-l strîmtoreze. In An­ ci desgheţându-se şi sbicindu-se pă­
sei, nelăsându’i se moară cum mor copiii glia nici o pornire de pace, dimpotrivă,
mântul, să samene fără pic de îndoială
noştri!) e vorbă să se trimită încă 30.000 de plantele numite. Dacă în urma sămă­
Deşi -— zice Dr. Babeş — dacă călăreţi, pe cari avându-i Kitchener,
natului s’ar strica timpul, dacă ar şi
în România moartea ar fi ţinută în gra­ crede că va răpune pe Buri. Burii însă
ninge, sămănătiirile din vorbă nu sufer
niţele în care e în alte ţeri înaintate, au şi ei nădejde, căci în timpul din
din această pricină. Ele trag mult folos
apoi pe lângă numărul nostru mare de urmă duceau lipsă de arme şi-muniţii, din mustul zăpezii, înaintează în creştere
n a ş t e r i, în 20 de ani locuitorii ar fi şi acum au sosit trei corăbii cu arme
şi luptă mai bine cu seceta, ce nu
în ţară îndoit de mulţi, şi atunci şi pu­ şi muniţii noue pentru ei.
arareori se înstăpâneşte în timpul pri­
terea ţerii ar creşte mult şi s’ar putea
măverii. Din contră, amânându-se să-
gândi la adevărată neatîrnare de străi­ = Marele ziar „Berliner T a g b l a t “ mănatul, astfel de plante foarte adeseori
nătate, ■— şi de aceea propune apoi un din Berlin, scrie că România va fi luată
nu răsar până într’un târziu şi, din
şir întreg de măsuri şi mijloace, prin ca a patra putere aliată în »tripla
pricina secetei, cresc numai eu anevoe;
cari s’ar putea ajunge la stânginirea alianţă« (în legătura de apărare ce e ear’ desvoltarea lor deplină (creşterea)
morţii. Vom arăta şi ce propune D-sa. încheiată cu contract între Germania, este zădărnicită pentru totdeauna.
Austro-Ungaria şi Italia). Atunci aceste
Aceste ne îndeamnă a stărui, ca
trei mari puteri vor sprigini România îndeosebi sămănatul trifoiului, lucernei
Din ţară şi din afară. în scopurile ei politice, cari scopuri
şi măzărichei, fraţii plugarii să-’l săvîr-
însă, zice numita foaie, nu pot fi o în­
şească cât mai de timpuriu, unde se
— INTEMPLĂRILE SfiPTfiMÂNII —
tindere spre Transilvania... poate chiar în Februarie.
== România a trecut săptămâna tre­ R omul Simu
cută prin crisă ministerială. Guvernul

F O I T 9 Ă ~ de vederea domnului «Trăienuş», toată cu săpunul dumnealui tridace. Am să-’i
copilăria ei duioasă reînvia. Monotonia, scriu mamii să vie!»
isolarea, tristeţea neînţeleasă periseră
P E D R E Z I N Ă Era, invederat, o schimbare. Ea
acum. De să uita pe fereastră, de-a însăşi o văzu cu groază, căci când voi
(Urmare). lungul liniei ferate, cele două şine ce să-’şi redeştepte, după prânz, bărbatul,
Şi acum, când se re văzură, Traian se perdeau în zare odată cu stîlpii tele­ ca de obiceiu, simţi o sîlă, o sfieală
şi Iulica rămaseră o clipă muţi. Prin- grafului, nu-’i mai păreau acum poso­ neobicinuită.
tr’un ciudat instinct însă, nu-’şi deteră morite. Nu! Ele duceau ici, la câţiva
Nu putu să-’i mai zică nici una
pe faţă cunoştinţa. chilometri, la fostul ei chiriaş, la bunul
din mângăerile de mai nainte; nici
Iulica devenise voioasă, îndatori­ d-nul Traian, care cu vorba lui blăjină
nu-’l mai şterse pe frunte, ci:
toare. Faţă de atâta bunăvoinţă, coana o mângăiase adese ori; care adese-ori
— Napoleon, scoală-te, că trece
Sultana crezu că lecţia D-ei a isbutit îi adusese bomboane şi la ziua ei ca­
trenul! Ce e lenea asta pe tine, azi?
pe deplin, şi deveni mai iertătoare, douri. Avea şi acum un «neseser» cu
mai prietenoasă. oglindă dela dumnealui... Gând se vedea singură, o prindea
In Dumineca următoare, Napoleon «Doamne, ce copilă sunt de rid o vioeşie nespusă. Se uita la geam pe
şi Iulica fură invitaţi la Popovici la singură! Unde e mama să am cu cine linie, se ducea la calendarul american
masă. Săptămâna întreagă fu pentru vorbi; să ne amintim cum intram în şi număra foile până Duminecă, lua
femeea lui Napoleon un şir de visuri odae la dînsul, cum :i scotoceam prin şapca lui Napoleon şi o punea pe cap...
extraordinare. Era cu desăvîrşire absor­ lucruri şi îi găseam scrisori cu «poze», Liniştea o găsea numai la clavir. Acolo
bită în gânduri întreg trecutul, răscolit cum îi luam din parfum şi ne spălam se adâncea în gânduri, în visuri de