Page 9 - Bunul_Econom_1901_06
P. 9

Pag.  L                               SPICUIRI  LITERARE                                 Nr.  6.

        tăeţi   şi   care   nu.   Mă   rog,   şi  cam  cu  greu  porni  să  vadă  co­  toate  au  să  se  facă  la  loc,  cora­
        dacâ-i   drac,   ce   nu   ţi-a  putea   rabia.   Când  colo,  nu  vede  nici   bia  —   cum  au  fost  mai  înainte.
        face! ?                          corabiă,   nici   lucrători,   nici   o   A   doua  zi  Noe  s’a  sculat  cu
                                         unealtă,  nici  nimic,  par’că  le  iză-   noaptea  în  cap,  s’a  rugat  lui  Dum­
           Intr’un  târziu  se  scoală  Noe,
                                         rîse  Dumnezeu  de  pe  pământ.  nezeu  că  l’a  isbăvit  de  păcat,  şi  a
        cu  capul  greu,  par’car  fi  fost  de
                                            Se  înciudează,  se  crămălueşte   pornit  la  lucru.
        peatră,  buimac  şi  pai’că-i  urlă   0
                                         că  cine  şa  găsit  de  lucru  cu  co­  I-a  fost  cam  greu  până  ce  a
        sută  de  câni  în  cap.  Ameţit,  porni
                                         rabia  lui.  întreabă  încolo,  încoace,   găsit  copacul,  care  l-a  tăiat  întâi,
        acasă,  uitând  că  are  de  lucru.
                                         şi  pe  ăsta  şi  pe  cela,  dar’  nimeni   dar’   cum  I-a  găsit,  l-a  şi  tăiat.
           Când  mergea,  i-se  împleticeau                               Cele-lalte  lemne,  ele  singure  S’au
                                         nu  i-a  putut  da  răspuns,  nici  că-’i
        picioarele,  ca  când  n’ar  fi  fost  ale                        dus  şi  s’au  făcut  corabie,  după-
                                         lae,  nici  bălae.   Se  mai  învîrte,
        lui,  şi  se  cumpănea  când  la  dreapta                         cum  au  fost;  aşa  că   Noe  a  pu­
                                         se  mai  suceşte,  se  mai  scarpină
        când  la   stânga,   amuş   înainte,                              tut  fi  gata  şi  pus  în  cale  pentru
                                         în  cap,  mai   pufueşte,   dar’  tot
       arauş  înapoi;  ba,  ca  să  pue  vîrf                             vremea  şi  mânia  lui  Dumnezeu
                                         degeaba.
       la  toate,  mai  trăgea  şi  câte  un                              ce  avea  s’o  dea  asupra  fiilor celor
                                            S'a  dus  acasă  şi  întreabă  cum
       isbai  ori  o  trântă  bună  de  pă­                               neascultători  şi  fără  Stăpâni.
                                         se  face,  de  corabia  lipseşte.   Cei
       mânt,  de  nu-i  mai  venia  se  se                                   Iacătă  cine  a  scornit  rachiul\
                                         de  acasă,  au  strîns   din   umeri,
       scoale.   Capul  îi  umbla   bălălău                               căci  el  e  beutura  din  vorbă  şi
                                         fără  să  ştie  de  vre-o  samă.  Atâta
       neputându-1   stăpâni   de   loc  şi                               iacă  ce  a  pătimit  moş  Noe  cu
                                         i-au  spus,  că  ataltă-eri  s’a  burzu­
       toate  câte   le   vedea,  par’că  se                              beutura  dracului.
                                         luit  rău  cu  toţi,  batjocorindu-’i  şi
       învîrteau   împrejurul   lui,   ca  la
                                         spunând  vorbe  nesocotite,  cum  îi       S.  Teodorescu-Kirileanu.
       horă.
                                         venea  la  gură;  mă  rog  a  făcut
           Ca  vai  de  el  ajunse  acasă,  şi   ceea-ce  nu  mai  făcuse  nici  odată
                                                                             Ţ IG A N U L ’L A   V O T R IT
       a  prins  a  batjocori  pe  toţi,  cu   de  când  îi,  de  îngrozise  pe  toţi,
       mam ă,  cu  copil,  aşa  din  senin;   cu  mic  cu  mare,  ne  ţinând  seamă
       ba  încă  avea  harţag  de  bătae  şi   de  nimic.                    Un  fecior  trimise  pe  un  un-
       n’a   mai   contenit   cu   gâlceava,                              chiu  al  seu  într’alt  sat,  ca  să  pe-
                                            S ’a  scârbit  straşnic  de  celea
       până  hăt  pe  urmă,  când  căzu  pe                               ţească  o  fată  bogată.   EI  îi  dete
                                         ce  a  auzit  că  făcuse,  îi  venea  să   de  tovarăş  pe  un  vecin,  care  era
       o  laiţă  şi  durmi  dus.
                                        între  în  pământ  de  ruşine  şi  de   de  neamul  lui  Faraon,  ca  să  pue
          A   doua  zi  se  mai  desmetici,   greşală;   dar’   când  a  văzut  că   şi  el  vre-o  vorbă  bună.
       dar’  îl   durea   capul  straşnic;  o   vremea  se  apropie,  el  nu  făcuse   După-ce  votrii  ajunseră  la  lo­
                                                                          cul  cu  norocul,  părinţii  fetei  în­
       slăbie  avea  în  tot  trupul  de  l’ar   nimica  şi  că  drept  acum  a  căzut
                                                                          cepură  se  întrebe,  ce  fel  de  om
       fi  trântit  şi  un  copii,  şi  nu  era   în  păcat,  a  prins  a  se  ruga  lui   e  feciorul  şi  ce  avere  are.
       bun  de  nici  o  treabă,  aşa  era  dă   Dumnezeu  şi  zi  şi  noapte,  ca  să-l   „Nepotul  meu  are  doi   b o i",
       slab.  Se  scula  de  ici  şi  se  punea   isbăvească  de  greşala  ce-o  făcuse   răspunse  unchiul  feciorului.
       dincolo,  ar  fi  vrut  tot  să  şează.   fără  de  voia  lui.        „Ba  patru!'1  îndrepta  Ţiganul,
                                                                         care  voia  să-’şi  laude  vecinul  cu
       Căsca  gura  cât  o  şură,  se întindea
                                           Dumnezeu  i-s’a  arătat  în  vis,   ori  şi  ce  preţ.
       mereu  şi  ar  fi  vrut  tot  să  doarmă.
                                        l-a  mustrat  pe  N oe  de  aceea-ce  a   „Mai  are  şi  doi  cai".
       Se  tot  uita  la  soare  să  vadă  îi                                „Ba  patru!"  grăi  şi  de  astă-
                                        făcut  prin  mijlocirea  femeii,  şi  i-a
       mult  până  în  seară,  ca  se-’i  vie                             dată  Ţiganul.
                                        spus  că  de  altă  dată  să  nu  se
       vremea  somnului.  Gust  de  muncă                                    „Şi  o  sută  de  oi".
                                        mai   ia  după  muere,  că  ea  te   „Ba  două  sute!"
       n’avea  de  loc,  ca  cum  nu-’i  câne­
                                        duce  pe  qa]ea   cea  strîmbă,  de   „Dar’  de  un  ochiu  nu  prea
       lui  se  lingă  sare.   La  mâncare
                                        multe  ori.                      vede  bine."
       nici  nu  se  gândea,  de  cât  ceva                                  „Ba  de   amândoi!"   îndrepta
                                           — ■  Amu,  ca  să  faci  corabia   Ţiganul,  gândind,   că  cine  ştie,
       acru  ar  fi  beut  cât  zece.
                                        mai  în  pripă,  se  te  duci  în  pă­  cum  şi-a  lăudat  vecinul  dă  bine-
          A   treia  zi,  tot  era  cam  ciu-   dure  şi  să-’ţi  aduci  aminte,  care
       murluit  o  leacă,   dar’  şi-a  adus   copac  l-ai  tăiat  întâiaşi  dată,  pe
       aminte  de  pofunca  lui  Dumnezeu  acela   să-’l   tai,   c’apoi   celelalte
        Edate  şi  redactate  de  IO A N   M O Ţ A .                    »Minerva<  institut  tipografic  în  Orăştie.
   4   5   6   7   8   9