Page 10 - Bunul_Econom_1901_07

Pag. 2. SPICUIRI LITERARE : Nr. 7.

Inzadar © tot sărută „E înspăimântător11, am zis
PRIER ŞI FATA IERNII
Mama ei la ea privind; eu, de ce fir subţire atîrnă vieaţa
Copiliţa ’n veci tăcută noastră”.
. 1
Ii zîmbeşte aromind. „Aceasta s’a întâmplat de fapt
O desmeardă înzadar, — în trecut cu un membru al fami­
f^au iubit iarna cu gerul
Ea rămâne ’n neclintire liei mele”, zise buna femee a
Ş’amândoi s’au însoţit.
Ca un viu mărgăritar. preotului „Vieaţa i-a atîrnat de
De frig mare-atunci chiar fierul
un fir subţire.”
Scrijelit a amorţit!
III.
L ’a lor nuntă ’ngrozitoare „Povestiţi-’mi, mă rog, cum s’a
Moartea rece-a asistat Iat’aude ’n depărtare întâmplat”, am zis eu.
Şi privindu’i mândrul soare Prier, al verdeţei Domn, Femeea zise: „Aceea a fost
Sus pe cer a îngheţat. De vestita fată mare istoria, care a dat prilej să se
facă inscripţia (epitaful), ce se
Adurmitâ ’n vecinie somn,
Mirii sarbezi în cojoace Şi el simte de odată află deasupra uşii noastre.”
Veselit-au şase luni Foc în sînu’i turburat, Epitaful a fost de următorul
Invitând cu ei să joace Şi în suflet dor de fată, cuprins:
Viscoloasele furtuni, Dor aprins de însurat. „Cine î nv a ţ ă p en t r u ce
Şi-au avut la cununie D- zeu a t r i mi s c r u c e a şi
Lăutari de triste hori Iată’l pleacă, dar’ se luptă s uf er i nţ a, c u n o a ş t e pri n
Asprul Crivăţ de urgie, Pe-a lui cale ne ’ncetat aceas t a i u b i r e a s a ' n e m ă r ­
Corbii trist croncânitori; Cu ninsoarea întreruptă ginită. ”
De ploi reci, de. vânt turbat; Am cetit şirele aceste, şi am
Ear’ nuntaşi un număr mare Şi răpit pe-aripa grăbii, rugat pe preoteasa, să-’mi poves­
De lupi lacomi, de urşi groşi, El străbate neoprit tească istoria.
Toţi cu blane pe spinare, Tristele zile-ale Babii, Dînsa a început astfel:
Cu dinţi lungi, cu ochii roşi. De cocori călăuzit. „Cam cu o sută de ani înainte
Ei în noaptea nuntitoare de aceasta mătuşa mamii mele,
Mare praznic au făcut lat’ajunge! iată vede contesa de Merita, locuia cu
De plăpânde căprioare Fata ’n haine de ninsori. amândouă fiicele sale într’un
Şi de-un biet copil pierdut. El o chiamă, să repede castel din ţeara nemţească.
Şi-0 sărută de trei ori. „Ele au fost odată invitate la
II. S’a trezit frumoasa fată!... un ospăţ, care a trebuit să se
Cu sărutul arzător facă la lumină de facle, după
Iarna are-o fată albă Ea zîmbeşte, dar’ îndată vechiul obiceiu nemţesc. Dînsele
Ca ştergarul alb de in, Se preface într’un nori. nu s’au gătat ,de drum până a
O minune, sub o salbă
V. Alexandri. început să înopteze şi aveau să
De frumoase flori de crin.
călătorească prin o parte a Pâ-
Roze palide-are ’n faţă
durii-negre.
Pâr în valuri de argint,
, O CUNUNĂ „S’a întâmplat, că Qertruda,
Pe sub gene ochi de ghiaţă
R U P T Ă Î N T R ’UN S P I N E fata cea mai în vîrstă a contesei,
Pe sub buze mârgărint; purta o cunună de mărgăritare.
— Din nemţeşte —
„Când au întrat în pădure, un
Şi-’i frumoasă ca o moartă
spine ’i-s’a încurcat în păr, şi
In momentul cel suprem Cu priiegiul unei preumblări,
Când, plecând din lume, poartă înainte de a se putea descâlci, s’a
ce am făcut împreună cu preotul
îngerescul diadem; rupt firul în care erau înşirate
din L. şi cu soţia dînsului, aceş­ mărgăritarele, astfel că acestea
Dar’ ca statuă de ceară, •
tia mLau povestit despre o s’au risipit care încotro.
Doarme fără-a se trezi
De cu zori şi până ’ri seară, moarte năprasnică, ce nu de mult „Pe când sefvitorii şi nobilele
De cu seară până ’n zi. s’a întâmplat în comuna lor. femei au început cu zor să adune