Page 12 - Bunul_Econom_1901_07

Vig. ‘i l ' ■ . ... SPlfctriRI LITERARE Nr. 6.

La aceste cuante, Apollon | bună seamă 1“ grăi din nou Ţi-
întră grabnic în templu şi dete ) ganuf.
un groaznic ţipăt, văzând’ pe
> „Nici cincizeci nu să poate",
Myglis întinsă pe altâr.
| răspunse notarul; „ş’atâţia sunt CINE-A MURIT?
Copila îi surîse încă, şi ochii-i
( prea mulţi, ca să-’i poţi vedea la
aproape stinşi şi-i întoarse cătră
dînsul! El smulse săgeata; dar’ ) un loc.
nici un strop de sânge nu mai ( „Apoi de, domnule notarăşl
curse din pîeptu-i. > Măria Sa trebue să ştie mai bine. Nimic aşa de ’ntristător
O cuprinse la sin, să-i dea Ca ţintiriinul dela schit
) Dar’ dacă n’or fi fost cincizeci
ear' nouă viaţă; dar' ea, în loc Uitat in stinsul asfinţit,
| în cap, apoi din douăzeci nu mai
să re’nVie, se topi cu totul de­ Sub raze palide ce mor...
odată. las nici unu!"
Atunci, Zeul fugi din Tempul, I „Nici atâţia n’au idst, cioară."
blăstămând pe sorâ-sa, care rîdea „Da zece tot au fost, Măria Şi noi adesea rătăcim
ne’ndurată de desperarea lui, şi | Ta." In sfânta lui melancolie...
ascunzându-se în nori, deslănţui ? „Minţi- Tartorule, că nici zece Nu-i nimeni..; cine să mai vie
asupra lumii o vijelie nebună şi
( n’au fost." In aer trist, la ţintirim ?
torente de ploaie!
) „Atunci de bună seamă au
Când fecioarele preotese putură
/ fost cinci; pe asta m’aş putea
eâr’ să între în Templul Hestiei, Atâtea vieţi dorm la un loc
(jura."
găsiră focul Stins, ear’ pe Vestală Şi nimeni.; vântul une-ori
nicăiri. Pe altar însă zăriră o > „Nu te • mai jura de geaba, In asfinţit le-aruncă flori
peatrl minunată: albă ca un vel | corcodină, că nici cinci n’au fost."
Şi frunze roşii ca de toc...
ide virgină, albastră ca o rază de > „Apoi de n’a fost unu, n’a
lună, verde ca marea, şi c’o fla­
> fost nici unu", grăi Ţiganul, muin-
cără trandafirie tremurând în Dar’ astă saf’am întâlnit
: du-sâ din ce în ce tot mai mult.
adânc.
> „Du-te la pustia, măi Ţigane", Printre morminte o copilă;
Era ultima sărutare a lui
> Zise în cele din urmă notarul, Plângea în glas.., i-am plâns-
Phoebus-Apolion 1
j văzănd cum stau lucrurile. „O fi de milă...
> fost vre-o tufă." Nebună... Cine i-a murit ?
> „Ei, dar’ tufa mişcă-să, Măria
. Ta ?"
APOI D’AHAIA A FOST Tu ca de ceară ai rămas,
; „Da cum să nu mişte, când
Cu ochii plânşi rn’ai pironit:
Un Ţigan vine speriat la no­ > o bate vântul'-!" Ţi-a dat în gând cine-a murit
tării din sat şi-’i spune: j „Apoi dară d’ahaia o fost, să-
Şi m’ai cuprins, să nu te las,..
„Măria Ta, Măria Ta, sărutu-ţi j rutu-ţi tălpile hele blagoslovite,
tălpile! Nu departe de capul sa­ Măria Ta, domnule notarăş!"
tului am văzut tocmai cam o Sută
de lupi!“
„Ai văzut pe naiba, Ţigane'1,
răspunse notarul. „O sută de lupi
nu să adună nici pe şeapte
hotară."
„Apoi dacă n’or fi fost toc­
mai o sută, cincizeci au fost de
Edate şi redactate de It) AN MO ŢA. »MinCrva« institut tipografic în Orăştie.