Page 2 - Bunul_Econom_1901_07
P. 2
Pag- 2 BUNULECONOM ____________________ Nr. 7
şi mai ales copiii, prin apropiere ori grabnică, dar’ cumpănită, cu înţelepciune,
A g r i c u l t u r a
atingere de mort; ear’ obiceiul cel mai înlocuind obiceiuri economice învechite
păgubitor — zice Dr. Babeş — între cu altele mai bune. Să facem adecă şi
Plantele de nutreţ.
obiceiurile poporului român, este postul noi ca alte neamuri, cari a u eşitd e -a -
Am mai scris şi în anul trecut şi
cel lung şi aspru, care îl ţin chiar şi supra răului prin purtarea unei econo
în cel de faţă despre trebuinţa neapă
b o l n a v i i şi c o pi i i , care îi slăbeşte mii mai înţelepte.
rată a prăsirei, altfel ca pân’acum, a
şi le îngreunează boalele, ba pe chiar
plantelor de nutreţ: trifoiu, lucernă, Ce anume au făcut aceste po
nebolnavi (bătrâni mai slabi şi copii) poare ? Ele şi-au zis: avem pământ
napi, măzăriche ş. a. Dar’ ori-cât s’ar
îi bolnăveşte el, postul lung şi aspru, şi puţin de arat, şi totuşi şi din acesta
scrie asupra acestei terne, n’are să fie
înmulţeşte moartea de copii. (Copiii şi o parte rămâne ogor sţerp în al treilea
prea mult. Şi ca dovadă/ că aşa este,
bolnavii şi bătrânii slăbiţi, au lipsă de
aducem articolul, ce l’am scos din an; nu s’ar putea oare îndrepta acest
hrănire bună, ca se se desvoalte şi
foaia economică săsească ce iese în rău? Avem fânaţe, ale căror roade nu
să-’şi susţină sănătatea, Ceară-să dar’
Sibiiu, şi care l’am dat în Nr/5 al „Bun. ajung pentru iernarea eu îndestulare a
pentru bolnavi şi copii deslegare de vitelor noastre; nu s’ar putea îndrepta
Econ“. Dacă la Saşi se scrie mereu de
post şi nu-’i silească şi pe ei a posti. şi aici ceva? Păşunea încă a devenit
28 ani despre folosul plantelor de nu
In România s’a dat de archierei p e n tot mai puţin mulţămitoare pentru nu
treţ (toaia săsească iese neîntrerupt de
t r u t o ţ i deslegare de opreliştea ce
28 ani) şi totuşi se dau şi în timpul mărul vitelor, de cari avem trebuinţă y
era de-a să mânca p e ş t e în posturi,
de faţă astfel de sfaturi, semn că şi la nu s’ar putea găsi şi pentru acest rău
şi acum postul acolo nu mai opreşte
ei mai sunt multe de făcut, oare noi, vr’un leac ?
mâncarea cărnii de peşte).
cari numai de ieri-alaltăieri am început Nevoia i-a învăţat minte. Ei au
Ear’ ce face să înţelegem şi mai
a ne deştepta din somnul cel de moarte, aflat, că trifoiul sămănat într’un loc
bine marea deosebire între numărul
să nu avem trebuinţă cât de adese-ori arat dă timp de 2— 3 ani nutreţ foarte
»
morţilor Evreilor de pildă, ţaţă de Ro
de asemenea sfaturi ? Fără îndoială, da. mult şi bun. In anul următor au se
mâni, este neîncrederea Românului în
Toţi simţim, şi vedem, că purtând mănat cucuruz, care de asemenea a
în medic (doftor) şi încrederea lui oarbă
economia în modul de până acum, nu isbutit cât de bine. In celalalt an au
în aşa zisele „leacuri de casă“, cu care
mai merge. Ne-am sporit noi, oamenii, sămănat grâu şi aşa mai departe, rând
atâţia să nenorocesc, pe când Evreiul
şi s’au sporit animalele noastre; numai pe rând, alte plante, până au ajuns
mai cetit, mai înveţat, la ori-ce boală
pământul a rămas acelaşi. Şi-a fost earăşi la trifoiu, fiecare plantă diregând
cheamă îndată pe doctor şi-’l ascultă.
lucru firesc, ca sporirea oamenilor şi pământul pentiu aceea ce avea să-’i ur
Din această pricină, lupta în ‘ contra
animalelor pe acelaşi petec de pământ meze, şi cu chipul acesta plugarii de
ocoşelor moaşe poporale (că o moaşă
să aibă de urmare împuţinarea mijloa care vorbim s’au scăpat de ogor. Dar’
mai învăţată dela oraş, te mână ea
celor de traiu, dacă în acelaşi timp nu cu o cale s’au scăpat şi de lipse şi de
însăşi îndată la doctor), şi lupta contra
s’a schimbat îmbunătăţindu-sâ şi modul năcasuri; de oare-ce au bucate deajuns,
medicinei poporale, e una din cele mai
de-a purta plugăria. La noi tocmai ţin vite mai multe şi mai bune de
însămnate chemări- pe care o are şi
astfel stă treaba, şi o îmbunătăţire a cât odinioară şi sporesc treptat în bu
statul şi cărturarii cu pricepre de prin
stării noastre numai aşa să va putea năstare. Acei plugari însă n’au rămas
sate. (Va urma).
întâmpla, dacă vom face o opintire numai la atâta. Având putinţă de-a
F O I T Ă duise! Nici contesa din roman nu se mine. Prea te îngrâşaseşi... şi nu ne po
? -
purtase altfel cu marchizul. triveam la caracter«.
.■'V • Ca prin învoire, amândouă victi
Se coborî binişor. Linişte şi întu
- P E D R E Z I N Ă mele avură aceeaşi inspiraţie: să se si
neric... Peronul, gol. Zăpada sclipea la
lumina unui felinar afumat, de lângă şine. nucidă prin mijloacele atât de gratuite
(Urmare şi fine) şi la îndemâna personalului dela drumul
La un chilometru în vale, Popovici
de fer: culcarea pe şine.
Sâmbătă seara, coana Sultana avea aştepta. Doi oameni conduceau drezina.
un somn nespus. Făcuse toată ziua şer Fu o fugă ciudată, ne mai pomenită: roa Cu mâna tremurătoare, coana Sul
bet de zahăr ars, şi era obosită. tele durueau ea la un tren. Aerul rece tana făcu mai multe scrisori de adio,
Napoleon — ca de obiceiu— dormea şiv emoţiunea îi făcea pe fugari să tre pe care le stropi cu laCrămi amare. Apoi,
pe sforăite. Avusese la masă icre cu mure, înfundaţi în blăni. o porni departe pe linie şi se aşeză pe
ceapă, care-i făcuse un somn.,. * , şine. In acelaş timp, la gara vecină, ne
* *
La 12, Iulica auzi duruitul drezinei, fericitul Napoleon făcu acelaş lucru...
Teribilă deşteptare a doua zi. De
trecând uşor prin gară: se ducea înainte Peste puţin, trenul trebue să treacă,
o parte, un şef, de alta o şefuleasă se
la kilometrul 101, locul de întâlnire. peste puţin din toată persoana preten
sculară văduvi.
Iulica aştepta. îşi strînsese într’o ţioasă a cocoanei Sultana era să nu se
Două bilete, pe masă, le anunţa
legătură giuvaericalele şi ce avea mai mai aleagă nimic; iar din corpolentul
cruda realitate:
bun. Pe când le aşeza, o înecă plânsul. Napoleon aşişderea.
Par’că nu făcea bine ce făcea. Şi de zeci »Adio, coană Sultano, care n’ai Din fericire însă, amândoi avură a
de ori se hotărî să-şi calce cuvântul. ştiut să menajezi un bărbat de zahăr!« doua inspiraţie; şi le veni la timp, căci
Ceva însă o îndemna cu putere: făgă- »AdiO, dle Pletea... Nu făceai de peste câteva clipe avea să sosească trenul.
