Page 11 - Bunul_Econom_1901_08
P. 11

Nr.  8.                               SPICUIRI  LITERARE                                 Pag.  3.

    -şi  bătând  tare în uşe  zise cântând: i   Ear'  când  se  sui  în  pod  şi   Şi  bietul  păgubaş  auzindu-’I
        —   Deschideţi  voi  porţile,  căci  i  puse  mâna  pe  slănini  zise:  şi  văzând  că  nu-’l  mai  ajunge,  să
    vi  se  vor  deschide  vouă  porţile   —   Suiitu-te-ai  la  înălţime  şi   opri  locului,  încrucişa  mânile  pe
    cerului!                          robitua-i  robiiimeee!           piept,  dădu  din  cap  şi  zise  şi  el
        Aşii   bieţii  oameni  dormeau   Dâr’  hop!,  ce  cu  gândul  n’ar   cu  glas  lung,  făcând  după  glasul
    duşi;  nu  se  auzi  nici  pic;  barem   fi  gândit,  când  voi  să  se  coboare   pravoslavnicului:
    unul să  se  fi  învîrtît  de pe o parte   [  pe  scară,  tremurându-’i  mânile  de   —■  Adevăr   zic  vooooue,  că
    pe  ceealaltă.  Ei,  greu  se  ai  nă­  '  frică  şi  de  trig,  îi  scăpă o  slănină,   hoţul  fuge  mai  iute  decât  păgu-
    ravul  de-a  te  învîrti  când  îţi  ră­ j  şi  slănina răbufni de nişte străchini   baaaşul..
                                                                                           Delavrancea.
    mâne  spatele  gol.  Şi  ei  abia  se  '  şi  căldări  pe  care  le  sparse  cu
    potriviseră,  spate  în   spate,  cu  |  mare  zgomot  de  să  se  deştepte
    nasul  în  sdrenţele  lor  de  velinţe.  1  şi  pietrile.
                                                                                T E A T R U
        Văzând  cucernicul  bătrân  că  |   Şi  pravoslavnicul,  încercă  o
    •dorm  cu  toţii  ca  nişte  bolovani  !  cruce  şi  zise:
                                                                           Aşa  e,  lumea-i  un  teatru,
    de  piatră,  începu,  şi  hîţ în  dreapta  !   —   întristat  este  sufletul  meu
                                                                           Şi  noi  suntem  actorii  ei.
    hîţ  în  stânga,  până  descue  uşa  !  până  la  moarte! Doamne,  păzeşte-
                                                                           Da,  dar’  în  celelalte  teatre
    omului;  când  se pomeni  înlăuntru,   mă  de  ceasul  acesta  şi  mă  izbă­
                                                                           Când  eşi pe scenă ştii  ce vrei.
    ca  să   vadă  cum  dorm,  o  luă   veşte  de  cel  răăău I
    popeşte,  făcând  cruci  late:       Şi  eacă  şi  omul  de  casă  se   Pe  câtă  vreme  teatrul  lumei
        —   Acesta   este   întunerecul   deşteaptă,  aprinse  o  luminare  şi   II  joci  cu  rolul  ne’nvăţat
    cel  vecinie  şi  scrâşnirea  dinţi-   văzând  scara  la  gura  podului  şi   Şi  nu  e  nici  măcar  sufletul
    looooor!                          o  slănină  trântită  jos,  ridică  toată   Să-’ţi sufle când te-ai  încurcat.
        Şi  nimic,  nici  o  scrâşnire  de   casa  în  sus  şi  înhăţă  un  retevei,   RADU  D.  ROSETI
    dinţi.                            şi  se  repezi  pe  scară  în  sus.
        Cucernicul ear’  îi  trase o cruce,   Iar’  pravoslavnicul speriat rupse
    şi  puse  mâna  pe  bărbat  şi’l  hîţîi,   învâlitoarea  ca  să  scape  şi  zise:   6  şi  cu  3 fac  1.
    cântând  pe  lung  şi  tare:      cu  glasul  tremurând:
                                         —   Ruptu-ai sacul tău,  Doamne,   Luăm  9  chibrituri  şi  aşezăm,
       —•  Bălaurul  acesta  pe  care
                                      şi  m’ai  încins  cu  veseliiie!  două  vertical,  despărţite  una  de
    ’l-ai  zidit  a’l  batjocori de dînsuuull
                                        Şi pe  când  hoţul  de păgubaş era   alta,  apoi  mai  departe,  alte  două,
       Aşi!  pace!  de  unde?  par’că
    era  bălaurul.                   în  pod, pravoslavnicul  era pe casă,   tot  asemenea  despărţite,  însfîrşit
                                      şi  luându-şi  inima  în  dinţi  ca  să   alte  două  pe  acelaşi  rînd,  însă
        Şi  dibuind  până  la  capătul
                                      sară  jos,  îngână:              unite  sus  în  unghiu;  deja  am  în­
    celalalt  al   patului   dete   peste
                                         —   Şi şchiopii  vor sări ca cooor-   trebuinţat  6  chibrituri.
    muiere  şi  zise:
                                      biii !                              Punem   din  cele  3  rămase,
       —   Marea  aceasta,  este  mare
    şi  laaatăăă!                        Şi  bîldîbîc  jos.            unul  sub  cele  două  dinţâiu  şi  li­
       Ear’  învîrtind  mânile  pe  dea­  Păgubaşul  după  hoţ.        pit  de  dânsele,  altul  în  diagonal
    supra  copiilor  mai  zise:         Fugi păgubaşul,  fugi  pravoslav­  rntre  cele  de  al  doilea,  şi  pe  cel
                                      nicul  cu  slăninele.  Şi  svîrrr  Ro­  de  al  treilea, transversal  peste cele
       —   Acolo,  juvinii  mari  şi  mici,
    maari  şi  miiiiici..  corăbiiile  um-   mânul  cu  reteveiul  după  cucernic   dela  sfîrşit.  Am  împlinit  condi-
    blăăă!                            şi-’l  pocni  în  cap;  dar’  de  unde,   ţîunea  scriind  1.
                                     hoţul  să  cadă ?
       Şi  încredinţându-se  că  dorm
    toţi  ca  nişte  buşteni,  se  duse  în   Şi  de  durere  gonea  de-’i  sfî-   P r i n   foc...
    tindă,  orbăcăi  până înnemeri  scara   rîiau  picioarele 1
    şi  aşezându-o   la  gura  podului,   Şi  trecându-şi  mâna  prin  păr   El:  Domnişoară,  pentru  d-ta
    zise  prelung  şi  pe  nas:      şi  dând  de  sânge  zise,  cam  po­  aşi  trece  prin  toc.
       —   Aceasta  este  scara  pe  care   peşte,  cam  hoţeşte:         Ea:  Treci  mai  bine  prin  casa
    văzut-o-a  Iacov  în  vis,  şi  îngerii   —   Unsu-ai,  Doamne,  cu  unt,   de  alături  şi  vorbeşte  cu  mama...
    Domnului  se  suia şi se coboraaau I  cu  unt  de  lemn  caapuul  meeu!
   6   7   8   9   10   11   12