Page 11 - Bunul_Econom_1901_08

Nr. 8. SPICUIRI LITERARE Pag. 3.

-şi bătând tare în uşe zise cântând: i Ear' când se sui în pod şi Şi bietul păgubaş auzindu-’I
— Deschideţi voi porţile, căci i puse mâna pe slănini zise: şi văzând că nu-’l mai ajunge, să
vi se vor deschide vouă porţile — Suiitu-te-ai la înălţime şi opri locului, încrucişa mânile pe
cerului! robitua-i robiiimeee! piept, dădu din cap şi zise şi el
Aşii bieţii oameni dormeau Dâr’ hop!, ce cu gândul n’ar cu glas lung, făcând după glasul
duşi; nu se auzi nici pic; barem fi gândit, când voi să se coboare pravoslavnicului:
unul să se fi învîrtît de pe o parte [ pe scară, tremurându-’i mânile de —■ Adevăr zic vooooue, că
pe ceealaltă. Ei, greu se ai nă­ ' frică şi de trig, îi scăpă o slănină, hoţul fuge mai iute decât păgu-
ravul de-a te învîrti când îţi ră­ j şi slănina răbufni de nişte străchini baaaşul..
Delavrancea.
mâne spatele gol. Şi ei abia se ' şi căldări pe care le sparse cu
potriviseră, spate în spate, cu | mare zgomot de să se deştepte
nasul în sdrenţele lor de velinţe. 1 şi pietrile.
T E A T R U
Văzând cucernicul bătrân că | Şi pravoslavnicul, încercă o
•dorm cu toţii ca nişte bolovani ! cruce şi zise:
Aşa e, lumea-i un teatru,
de piatră, începu, şi hîţ în dreapta ! — întristat este sufletul meu
Şi noi suntem actorii ei.
hîţ în stânga, până descue uşa ! până la moarte! Doamne, păzeşte-
Da, dar’ în celelalte teatre
omului; când se pomeni înlăuntru, mă de ceasul acesta şi mă izbă­
Când eşi pe scenă ştii ce vrei.
ca să vadă cum dorm, o luă veşte de cel răăău I
popeşte, făcând cruci late: Şi eacă şi omul de casă se Pe câtă vreme teatrul lumei
— Acesta este întunerecul deşteaptă, aprinse o luminare şi II joci cu rolul ne’nvăţat
cel vecinie şi scrâşnirea dinţi- văzând scara la gura podului şi Şi nu e nici măcar sufletul
looooor! o slănină trântită jos, ridică toată Să-’ţi sufle când te-ai încurcat.
Şi nimic, nici o scrâşnire de casa în sus şi înhăţă un retevei, RADU D. ROSETI
dinţi. şi se repezi pe scară în sus.
Cucernicul ear’ îi trase o cruce, Iar’ pravoslavnicul speriat rupse
şi puse mâna pe bărbat şi’l hîţîi, învâlitoarea ca să scape şi zise: 6 şi cu 3 fac 1.
cântând pe lung şi tare: cu glasul tremurând:
— Ruptu-ai sacul tău, Doamne, Luăm 9 chibrituri şi aşezăm,
—• Bălaurul acesta pe care
şi m’ai încins cu veseliiie! două vertical, despărţite una de
’l-ai zidit a’l batjocori de dînsuuull
Şi pe când hoţul de păgubaş era alta, apoi mai departe, alte două,
Aşi! pace! de unde? par’că
era bălaurul. în pod, pravoslavnicul era pe casă, tot asemenea despărţite, însfîrşit
şi luându-şi inima în dinţi ca să alte două pe acelaşi rînd, însă
Şi dibuind până la capătul
sară jos, îngână: unite sus în unghiu; deja am în­
celalalt al patului dete peste
— Şi şchiopii vor sări ca cooor- trebuinţat 6 chibrituri.
muiere şi zise:
biii ! Punem din cele 3 rămase,
— Marea aceasta, este mare
şi laaatăăă! Şi bîldîbîc jos. unul sub cele două dinţâiu şi li­
Ear’ învîrtind mânile pe dea­ Păgubaşul după hoţ. pit de dânsele, altul în diagonal
supra copiilor mai zise: Fugi păgubaşul, fugi pravoslav­ rntre cele de al doilea, şi pe cel
nicul cu slăninele. Şi svîrrr Ro­ de al treilea, transversal peste cele
— Acolo, juvinii mari şi mici,
maari şi miiiiici.. corăbiiile um- mânul cu reteveiul după cucernic dela sfîrşit. Am împlinit condi-
blăăă! şi-’l pocni în cap; dar’ de unde, ţîunea scriind 1.
hoţul să cadă ?
Şi încredinţându-se că dorm
toţi ca nişte buşteni, se duse în Şi de durere gonea de-’i sfî- P r i n foc...
tindă, orbăcăi până înnemeri scara rîiau picioarele 1
şi aşezându-o la gura podului, Şi trecându-şi mâna prin păr El: Domnişoară, pentru d-ta
zise prelung şi pe nas: şi dând de sânge zise, cam po­ aşi trece prin toc.
— Aceasta este scara pe care peşte, cam hoţeşte: Ea: Treci mai bine prin casa
văzut-o-a Iacov în vis, şi îngerii — Unsu-ai, Doamne, cu unt, de alături şi vorbeşte cu mama...
Domnului se suia şi se coboraaau I cu unt de lemn caapuul meeu!