Page 9 - Bunul_Econom_1901_08
P. 9

ADAUS  LITERAR  LA   „BUNUL  ECONOM'1       Anul  1.                                   Nr.  8.
















     P e  jumătate  de an  .  .  . 1   cor.  )   Orâştie,  16  Fel). V.  1901.   <  Pe  un  an  întreg  .  .  .  .  2  cor.



                                                                          «Lăsaţi-me  se  o  văd  numai
                                                                      un  minut»,  strigă  nefericitul  orfan
         %   peţitoare,  Coana  Lina,  ce-a  măritat  sutimi  de  fete,  plângând  lângă sicriul de  cerşitor;
         O  femeiuşcă  guralivă  şi-a  rupt  vre-o  trei  perechi  de  ghete   şi  când   privia  în  faţa  aspră  a
         Căutând  o  fată  „cum  se cade"  pentr’un  flăcău  care  dorea   aceluia,  care-’l  vătămase,  şiroaie
         Să  se  însoare  de  se  poate,  c’o  fată  după  pofta  sa.  de  lacrămi  îi  udau  obrazii,  pe
         Ce-a  mai  umblat  Cucoana  Lina  şi  câte  fete  n’a  găsit,  cari  viociunea  tinereţii  n’a  avut
         Dar’  vezi... nici  una  după  pofta  flăcăului  ea  n’a  prodit.  încă  loc.  Era  sfâşietor  de  inimă
         Ba  una  că  este  bătrână,  ba  altă  c’are  nas  pocit,  ?v   sâ-’l  auzi  strigând:  „Numai  odată!
         Ştii,  om cu  draci...  se  plictisise  şi  Coana  Lina  în  sfîrsit.  Lăsaţi-mă  se-’mi  mai  văd  mama
                                                                      odată!»
         Mai  eri,  era  cam  pe  la  toacă,  flăcăul  Nae  Secăreanu
                                                                          Neomul  acela  a  lovit  îngrabă
         Şedea  în  casă  în  tăcere,  cetind  pe  Haiducu  Jianu     şi;,fără  milă  pe  copii,  şi  l-a  îm­
         Când  Coana  Lina  peţitoarea,  intrând  în  casă  la  flăcău   pins  cu  putere,  astfel  că  acesta  a
         Ii  zise:
                                                                      ameţit;  dar’  ’şi-a  venit  earăşi  în
              —   Ţi-am  găsiţ  o  fată,  tocmai  cum  vrei,  pe  gustul tău.
                                                                      fire,  a  stat  pe  o  clipă  pe  loc  su-
         E  cam  bătrână.
                                                                      flând  greu  de  durere  şi  mânie;
              —   Ce ?  bătrână ?
                                                                      ochii  săi  vineţi  scânteiau,  buzele-’i
                           —   De  ochiu  stâng  nu  vede  bine.
                                                                      tremurau,  şi  cu  ţaţa  roşie  de  nă­
         ■—  la  fugi  d’aci  Cocoană  Lino,  n’o  iau...             caz  şi  cu  lacrămi  în  ochi  şi-a  ri­
                                          —   Ascultă  ici  la  mine:  dicat  slabul  său  braţ,  şi-a  strigat
         In  gură  dinţi  de  loc  nu  are,  şi  schioapătă  de  un  picior.
                                                                      cu  o  voce,  care  nu  mai  sămăna  a
         —   N ’o  iau:  ce?  vrei  să-’ţi  rîzi  de  mine?
                                                                      fi  de  copil:  „Când  voiu  deveni
                                     — ...  si  e  cam  surdă  binişor,
                                                                      odată  om,  se ştii că  pentru aceasta
         Dat1  are  zestre  două  sute  de  mii  de  Iei...
                                                                      te  omor i"
                                          —   Vai!  o  ador!
                                                                         îngrabă  sicriul  şi  o  grămadă
         Oh!  unde  este,  Coană  Liho,  o  iaul,  chiar  mâne  mă  însor!
                                                                      de  pământ  despărţiau  pe  Copil
                                                       C.  Modesta
                                                                      de  mamă-sa, şi  un  monument  mai
                                                                      puternic  decât  granitul  s’a  înfipt
         NOBILA  HfîSBUNAEE          dure  cea  mai  mare  sărăcie,  pare-
                                                                      în  inima  tinărului   ca   aducere
                                     că  rîdea  în  somnul  său  de  veci.
                                                                      aminte  a  unei  fapte  fără  inimă.
       J^icriul  era  foarte  simplu;  o   «Vreau să-mi  văd  mama»  zise            *
                                                                                   *   *
   ladă  sărăcăcioasă  de  brad.  Nu   suspinând  sărmanul  său  fliu,  când
   erau flori pe  coperiş  şi  nici  o  po­  îngrijitorul  orăşenesc  pentru  ale   Sala tribunalului era  plină până
   doabă  in  sicriu şi  pe hainele moar­  înmormântării  înşirofa   coperişul.  la  cel  din  urmă  Ioc.
   tei.  Părul  cel  brunet  era  dat  în­  «Nu  se  poate;  feri  din  cale,   Judecătorul  a  întrebat:  >,Află-
   dărăt  şi  ăra  eu  totul  descoperit.   tinărule;  pentru-ce   nu  înlătură   se  cineva  să  a per fe  pe  acest  om?“
   Biata  fertiee,  care  a  avut  să  în­  nime  pe  acest  mojic?»     S’a  făcut  tăcere,  ca  şi  când
   4   5   6   7   8   9   10   11   12