Page 11 - Bunul_Econom_1901_09
P. 11
Nr. 9. SPICUIRI LITERARE Pag. 3.
Şi să-’ţi sărut ear’ mâna delicată, însă vocea ei a fost stînsă de de primire, unde a aflat un domn,
In ochii tei privind să mi-se pară moarte, înainte cu câţiva ani». bine îmbrăcat, şi care arăta a fi
Că văd o lume sfântă şi bizară «Aşa dar’ tu ai avut o ma un om de frunte. Acesta s’a ri
Şi o enigmă ’n veci nedeslegată. mă, care te-a iubit?» zise dînsa. dicat plin de respect şi s’a apro
Cu o schimbare de năprasnă piat de dînsa. Apucându-’i mâna,
Iubita mea, târzie încercare; în simţământul său, ce nu se în el zise:
Prea fericit era să fiu cu tine... tâmplă rar la aceia cari sunt de «De mii de ori te rog de
Trecutul nostru lasă-’l în uitare. o fire gingaşe, tinărul a rupt'o în iertare, doamnă, pentru îndrăs-
plâns şi-a suspinat: «Vai, da; eu neala ce mi.am luat; însă am ve
Cât te iubesc şi cât de greu îmi
am avut un înger de marnă, şi ea nit din depărtare de multe poşte,
vine
îşi iubea pe fiul seu! Insă dela pentru a Vă mulţumi, de binele
Ş ’ascult ispititoarea ta chemare 1...
moartea sa toată lumea e în contra ■ cel mare, ce mi-aţi făcut înainte
I De nu te cunoşteam era mai bine.
mea, şi eu mi-am perdut cinstea cu câţiva ani;» zise el cu voce
Ioan JSr. Roman. şi stima (omenia), scurt mi-am tremurătoare.
perdut totul şi pentru totdeuna 1», Doamna, nu-’şi putea da sa
«Nici de cum; nu le-ai per- - mă de aceasta, şi l'a rugat să-o
Tocea (glasul) mamii mele. dut pentru totdeuna; pentru-că < desluşească, pentru-că dînsa nu-’şi
Dumnezeu este milostiv, şi iubirea i aduce aminte se-’l mai fi văzut
sa plină de milă poate ajuta şi < vr’odată.
Uleunăzi mi-a povestit pre- pe cel mai mare păcătos»; zişe ' «Eu m’am schimbat foarte
tinul meu o frumoasă istorie des doamna cu vocea ei blândă şi < mult», zise bărbatul, «astfel că
pre vorbe binevoitoare. O bună dulce; şi aceste vorbe au deşteptat < dumnia-voastră m’aţi uitat cu totul;
femee trecea pe dinaintea unei coardele amurţite, cari de timp în- < însă eu, care, cu toate-că v’am vă
cârcime tocmai când cârcimarul delungat au rămas dormitând ne- < zut numai odată, totuşi sunt pe
dă afară cu puterea pe un tiner mişcate în inima tinărului, şi cari < deplin încredinţat, că v’am cunos
bărbat. Acesta era de tot tiner pe el l-au pătruns cu o putere < cut oare-când. Şi vocea domniei-
şi arăta foarte palid (galbin), şi de vraje, şi au trezit un prisos 1 voastre este întocmai ca a mamei
trăsurile feţei sale uscate şi pri a gingaşului său simţământ, care < mele».
virea sa încremenită erau dovadă, a fost îngropat afund sub gunoiul 1 Cele din urmă cuvinte îi
că el a apucat de mult pe calea păcatului şi fărădelegilor. 1 aduseră doamnei aminte pe tinărul,
stricăciunii. înjurând şi-a ridicat Doamna a mai adăugat şi 1 căruia dînsa i-a vorbit atât de
pumnii, şi-a ameninţat cu râsbu- alte vorbe pline de bunătate, şi j binevoitor, înaintea acelei cârcime,
nare, pe omul care s’a purtat rău cum dînsa îşi urma calea, tinărul < de mult, de mult, şi lacremile cur
cu el. Acest tinăr era aşa de în- merse după dînsa. El şi-a în- < geau şiroae; amândoi plângeau.
tărîtat şi orbit de mânie, încât semnat casa în care dînsa a întrat, < După-ce ş’a domolit întâia por
n’a văzut doamna, care sta de tot şi ’şi-a scris în notiţ numele care < nire a simţământului, domnul a
aproape de el, până când aceasta era pe firma de argint. După aceea < istorisit doamnei, cum acele pu
i-a pus mâna pe umăr, şi l-a agrăit s’a tras încetişor de acolo cu sem- < ţine cuvinte au fost pricina mân-
cu o voce gingaşe şi binevoitoare, nele unei gândiri adânci pe faţa < tuirei sale, şi au făcut din el aceea
întrebându-’l ce-’i lipseşte. sa palidă şi cu un simţământ şi < ce este.
La cel dintâiu cuvânt bine mai adânc şi mai serios în inimă. < «Vorbele serioase: «Nu; nu
voitor el a trăsărit ca şi când ar Trecură ani, şi buna doamnă < eşti perdut pentru totdeuna!» m’au
fi prim't o grea lovitură, şi s’a a uitat cu totul de întâmplarea, < urmărit pretutindenea pe unde am
întors repede, mai galbin ca mai ce nbi am povestit aici, când în- < umblat», zise el; «şi întotdeuna
înainte, şi tremurând din cap până tr’o zi un străin i-a trimis biletul < mi-se păreau, ca şi când ar fi
’n picioare. El a aruncat o privire său de visită, şi a lăsat se o j vocea mamei mele, care îmi vor
în pripă asupra doamnei, şi zise înştiinţeze, că doreşte să-’i vor- ; bea din groapă. Eu m’am căit de
cu un suspin de uşurare: «Am bească. \ multele mele alunecări, şi m’am
gândit că e vocea mamei mele, Doamna se miră, cine ar \ hotărît să vieţuesc în Isus, precum
căreia-’i samănă atât de mult; putea fi acela şi merse în odaea | a dorit iubita mea mamă, să fac;
