Page 12 - Bunul_Econom_1901_09
P. 12
P*g- ir SPICUIRI LITERARE Nr. 9.
\
şi prin darul şi mila lui Dumne ! jumătate, şi cum de dimineaţă că dacă li-i hi dat de hasta de
zeu am ajuns In stare, să mă nu îmbucase nimic, cum a ajuns: care îmi dedeşi mie, — dracu i-a
poţi împotrivi ispitelor şi să-’mi S — Moş baciu, mânca-te-aş, ceva luat.
poţi împlini hotărîrile». > de ale gurii, că mor de toarne, nu G. Crăciunescu.
«Eu nici n’am visat că, în > altceva.
aşa de puţine cuvinte binevoitoare, 1 Baciu, fiind cum spuseiu
sd se cuprindă astfel de putere», | un om al naibei, numai decât şi F L O R I L E
zise doamna, «şi de bună samă plănui cum să păcălească pe ţi
în viitor nu voiu cruţa nici o os gan. Ii arătă o putină plină cu ţffn soare frumos inundă,
teneală de-a vorbi tuturor celor argăseală şi-’i dete în mână o câmpia cu o căldură binefăcătoare
întristaţi şi suferinzi, ce-’i voiu în lingură mare, îndemnându-’l să se în vreme ce vântul lin al primă-
tâlni pe calea vieţii.» ospeteze, «dar’ să mănânci până verei aborea dulce ca o suflare
Din nemţeşte de R . S . îi da de pielea oii, îi zise baciul, îngerească. Cerul albastru senin
şi să nu zici nici că-’i bun, nici închide ca într’un glob mare de
sticlă orizontul acoperit de flori
că-’î rău ce ţi-am dat; că de-i
PĂIANJENUL ŞI zice că-’i rău: te bat; de-i zice şi de verdeaţă.
Ce zi frumoasă!
VERMELE DE MĂTASE că-’i bun, — ear’ te bat».
Mă primblam singur pe
Ţiganu dela început să cam
câmpie, şi din când în când îmi
codi, dar’ văzând că baciul vrea
He-un verme de mătase, aruncam ochii pe o carte veche
să pună mâna pe un băţ dela
păianjenul rîdea, de versuri ce o aveam la mine.
martacul bordeului, a început să
Zicând: „ce ’ncet lucrezi tu, In iarbă greerii formau cotul, în
mănânce, că n’avea încotro...
vezi ţesătura mea tr’o ţârâie subţire şi tremurătoare,
— Cum îi mă, ţigane, bună
Ce iute se întinde ori rea ? zise baciu. ear’ pe tulpinele ce se înălţau îm
Şi zidu ’ntreg cuprinde." — Tot aşa, baciule, mânca- podobite cu foi mari, verzi, câte
un şticleţ intona un cântec fru
„O fi“, răspunse ’ndată te-aş..
mos, adus poate de pe ţărmurile
vermuşul insultat, După o vreme baciul ear’:
Dar’ pânza ta e slabă, — Cum îi mă ţigane? străine pe unde am umblat.
ţi-o suflă, s’a stricat, — Tot aşa baciule. Admiram frumosul peisagiu
Ş’apoi la ce slujeşte ? Şi ear’: al naturei în mijlocul cărui mă
Vezi bine, la nimic; — Cum îi mă ţigane? aflam, şi privind la florile ce creş
Ear’ munca-mi foloseşte, —- Tot aşa baciule! teau prin iarbă, m’am gândit la
sunt omului amic. Baciu o sfecli, văzând că soartea lor de-a peri nemirosite,
Şi de lucrez încet ţiganu nu-i de-âia proşti şi nu-’i şi ’mi-am zis: «Câte flori fru
şi fire torc puţine poate da de căpătâiu... moase nu înfloresc în măreaţa
Sunt totuşi mulţumit Dete în sfîrşit Dumnezeu câmpie a talentelor, şi care în
că fac — încet dat’ bine... gunoiul ignoranţei, pier necunos
şi ajunse ţiganul la pielea oii, ' cute!»
ş’atunci prinse curaj şi întrebă pe M. Clffer.
baciu.
Ţiganul la Stână — Baciule, ai copii?
SNOAVĂ — Nu, tată, n’am că mi-a
luat Dumnezeu, răspunse baciu
J@fn ţigan s’a dus o dată plin de îndoioşare, aducându-şi
la o stână — spunea bunica — aminte de copii. Am avut trei ca
unde se brodise să fie un baciu trei brazi şi într’o lună pe tus- \
din cale-afară de-al naibii. trei mi-’i*a luat Dumnezeu — .
Când a ajuns ţiganul la stână, — Baciule, răspunse ţiganul, 1
mai a fost trecut soarele de ziua să nu mai bănui pe Dumnezeu ;
Edate şi redactate de IOAN MOŢA. Minerva« institut tipografic în Orăştie.
