Page 3 - Bunul_Econom_1901_09

Nr. 9 ______ . BUNUL ECONOM Pag- 3

pomi de soia. In cele mai multe co­ Celelalte lucrări, ce trebue săvîrşite preunatâ cu însăşi lucrarea cutare sau
mune de ale noastre grădinile sunt cu pentru-ca pomilor să le umble bine, s. cutare, pentru-ca cercând însuţi să o
totul lipsite de pomi- Ear’ pe hotar şi p., udarea, gunoirea, ş. a., încă sunt poţi săvîrşi. Ai văzut o singură dată
pe lângă drumuri abia se află pomi în tot numai lucrări uşoare şi, fiind vorba cum se face sămănatul, altoitul şi răsă-
părţile locuite de Români. mai ales de grădină, care e la înde­ ditul pomilor, ca însuţi să poţi săvîrşi
In acelaşi timp ne plângem de mână, ele se pot săvîrşi cu înlesnire aceste lucrări.
lipsă şi sărăcie, de dări şi tot felul de printre alte lucrări, fără ca cineva să întrebuinţaţi deci bine timpul lumi-
greutăţi anevoe de purtat. Şi totuşi, simtă ceva greutate nându-vă şi asupra lucrărilor privi­
cât de uşor esle a alunga lipsa şi să­ De altă parte cultivate cu pomi toare la porpărit.
răcia, greutăţile şi nevoile! Căile sunt grădinile, cari azi stau goale, ar aduce Cu chipul acesta vă veţi spori
multe; una însă din cele mai uşoare si ele folos, ear’ cele de iarbă âr aduce isvoarele de câştig, veţi aduce bună­
’
>
şi mai îngrabă ducătoare la ţintă este, folos îndoit şi întreit," pentru-că pomii stare în familie şi comună, şi nu veţi
fără îndoială, calea de a îmbrăţişa cu cu iarba se împretinesc. Folos şi mai mai avea prilej să vă mai plângeţi de
toată căldura prăsirea pomilor de soiu, mare ar putea da coastele dealurilor vremi grele şi de nevoi.
cu care să ne umplem grădinile, coas­ sterpe şi marginile drumurilor plantate
tele dealurilor, nepotrivite pentru alt­ cu pomi de soiu.
ceva, marginile drumurilor ş. a. Dar' înainte de toate se cere pu­ Ş t i r i d e t o t f e l u l
E uşoară calea aceasta, penîru-că ţină bunăvoinţă şi pricepere. Cine vede
la prăsirea şi îngrijirea pomilor nu se şi cunoaşte folosul prăsirii pomilor şi Cea mai cruţătoare ţeară ger­
cere atâta muncă şi strădanie, ca, de totuşi nu arată bunăvoinţă pentru mană. In principatul Lippe-Detmold,
pildă, la cultura viţei de viie şi a bu­ acest lucru, este duşman binelui seu după o statistică publicată în foaia ofi­
catelor. Pentru cultura viţei de viie se şi fericirii sale, şi cu drept cuvânt cială, au fost la cele 9 bănci ale prin­
cere zeci de lucrări în fiecare an; vrednic de dispreţul tuturor. cipatului, până la finea anului 1899 de­
multe şi grele lucrări sunt neapărat Pe lângă bunăvoinţă se cere nea­ puse spre păstrare 60 milioane mărci.
trebuincioase an de an şi la cultura părat şi ceva pricepere. Nimic însă mai Poporaţiunea principatului fiind abia de
bucatelor. Nu tot aşa şi la cultura po­ uşor azi ca a-’şi câştiga cineva price­ 135 000 suflete (pe jumătata cât comi­
milor. Săpatul unui strat, două, pentru pere şi îndemânare în cultura pomilor. tatul Hunedoarei) după numărarea dela
sămănarea sîmburilor, însăşi sămănarea, In fiecare comună avem preoţi şi în­ 1895, acea sumă de 60 milioane e aşa
plivitul şi săpatul pomişorilor, toate văţători, în multe şi alţi cărturari sau de mare, încât nici unul din statele
acestea sunt lucrări cât se poate de necărturari, ce se pricep la cultura po­ germane nu are aţâţa bani cruţaţi după
uşoare, ear’ altoirea e aproape numai milor. Aceştia de sigur nu vor rămâ­ numărul poporaţiunii. In Lippe-Detmold
o jucărie. Sădirea pomişorilor în locul nea nepăsători la rugarea celor cu se vin pe cap 445‘60 mărci, pe când
unde au se rămână pentru întreagă tragere de inimă de a-’şi câştiga în­ la finea anului 1898 în Prusia se ve­
vieaţa, de asemenea nu se poate asă- demânare în acest meşteşug prea folo­ neau numai 190T0 mărci pe un locui­
măna cu alte lucrări grele economice. sitor. Şi ajunge o singură sprsă îm- tor, ca bani depuşi la diferitele bănci.

— »Puiul mamei, pui! Cine ştie nu-1 mai cunoşti, aşa mare şi gras şi s c r i s o a r e L u n a trecută mi-am luat
când am se-’l mai văd?« frumos s’a făcut... dragul mamei pui...« licenţa; acum mulţumită lui D-zeu şi
Apoi îşi şterse lacrămile zicend: Luă patru bucăţi de trestie cu spriginului ce mi-ai dat, pot să trăiesc
— »Dar’ tot sunt mulţumită că care fncadră potretul şi-’l atârnă de-a- din munca mea, deci nu-mi mai trimite
nu duce lipsă de nimic; căci în ora­ supra căpătâiului ei. Când se culca îl bani...«
şul cel mare câte nu se pot întâmpla!.. săruta şi adormea cu ochii la el; dimi­ Ea nu prea pricepea ce-i aceea
Şi lelea Sanda muncea toată ziua, neaţa tot cu ochii la el se trezea; ear’ »licenţa«, dar’ învăţătorul i-a spus că
strîngea ban lângă ban, îi lega în col­ portretul o privea din rama lui de e ceva cu care se câştigă paralele
ţul batistei, şi, cum se împlinea luna, trestie, ca şi cum ochii i-s’ar fi însu­ uşor, fără multă bătae de cap.
îi trimetea pe toţi lui George al ei, la fleţit sub sărutările şi desmerdările ei... Lui nu-i mai trebue bani, nici ei
Bucureşti. Se gândea ce bucurie are Au trecut patru ani de când ple­ nu-i trebue; de ce se muncească dar’?
să aibă el când va primi banii, şi case George şi nici odată ca acum nu Toată ziua nu face nimic decât se bo­
aştepta să primească răspunsul care simţea Sanda mai mult lipsa lui. E un ceşte. Umblă prin toată casa, găseşte
nu întârzia să vie. Dupâ-ce i-o cetea an de când, tot rărind scrisorile George câte-o carte de a lui, o ia, o sărută şi
învăţătorul, săruta scrisoarea şi o pu­ ajunsese să nu-’i mai scrie decât odată plânge. Apoi fuge afară, se uită de-a-
nea în fundul unui sertar lângă cele­ pe lună, când răspundea că a primit lungul drumului aşteptând ceasuri în­
lalte. banii ce biata Sanda îi trimetea regu­ tregi până ce vedea un nor de praf şi
- Intr’o zi primi dela George un lat; şi sunt două luni de când el nu-’i pe poştaş venind în goana calului.
plic mare, cum nu mai primise până mai scrisese ? De ce nu-i mai sria? O Aleargă spre el cu inima plină de spe­
atunci. II deschise şi dădu peste poză fi bolnav? se întreba cu grije Sanda de ranţă şi cu ochii ei îl întreabă nerăb
lui. Bucuria ei nu fu mică, alergă, la sute de ori pe zi. De dorul lui ea dător.
cumetrele vecine, alergă în tot satul şi a slăbit mult, măcar că nu mai mun­ — »Nimic, lele Sandă*, răspunde
pe cine întâlnea îi arăta fotografia: ceşte; căci de ce să mai muncească? trist poştaşul, şi pleacă murmurând:
— »Vezi pe George al meu, nici Şi Sanda îşi repeta în minte ultima lui — »Eată ce va să zică să înstrăi-