Page 4 - Bunul_Econom_1901_09
P. 4
Pag- 4 ________ ~ _________BUNUI. LCOJs O M ___ ____ -■ . / . ■/ . Nr. 9
Meseriaşii români din Orăştie, Isprăvile foamei. Din Budapes Toate cafenelele, ce erau în drum, aii
încuragiaţi de succesul celei mai nouă ta se scrie «Unirii» din Blaj următoare fost năpustite cu petri; bieţii cafegii,
representaţiuni ce au dat, şă pregătesc le: Săptămâna trecută şi ceealaltă au au îndurat pagube de mii de fioreni!
a să manifesta de nou şi cât mai des,
dacă nu prin producţiuni mai mari, cel fost martore la nişte mişcări socialiste Mulţimea s’a prăbuşit apoi asupra par
puţin prin serate literate, arangiate cam de un caracter revoluţionar. Sunt aici lamentului, voind să-i spargă geamurile,
în felul celor ce le arangiază Reuniunea în capitală câteva mii de mucitori, cari nu dar’ pe atunci se adunaseră mai mulţi
sodalilor din Sibiiu. Precum aflăm, Dumi capătă lucru. Nu e nimic mai trist, de poliţai, cari s’au încâierat apoi cu mul
neca viitoare în 4/17 Martie, va avea cât să vezi nişte bieţi oameni, cari îşi ţimea furibundă.
loc întâia serată de acest fel. Vor de îmbie serviciul lor, dar’ nu este cine să-l
clama mai multe dame şi domni şi se vor A fost o greşală proastă din partea
ceti şi oare-cari disertaţiuni. D-zeu ajute! primească! Câteva zile trăesc din chiver- muncitorilor, când s’au descărcat chiar
nisala ce şi-au adunat-o în sudoarea asupra cafegiilor, cari au arătat multă
Dela Buri au sosit zilele din feţii, pe urmă, când şi aceea s’a ispră bunăvoinţă faţă de ei. (Chiar şi azi se
urmă ştiri triste. Generalul lor Bota, vit, ajung la — foame. Ei nu sunt nişte împărţesc în multe birturi mâncare gra
strîmtorat de greutăţile lungului răz- părăsiţi, nici cerşitori nu sunt, cari cer tuită unui număr anumit de săraci.)
boiu, a cerut armistiţiu (pace de arme «pomană» — ci sunt oameni în deplină
pe câtva timp) şi în vremea asta să Dar’ cine poate lua în dreaptă judecată
zice că cearcă înţelegere cu Englezii putere, cari voesc să lucre, dar’ nu au actele bieţilor muncitori flămânzi, când
pentru a se preda. Guvernul englez cui! ştiut este, că foamea e cel mai periculos
însă nu primeşte nici un târg, ci numai Şi cine să se mire, dacă aceşti sfetnic!
predare cu totul, fără nici o condiţie. oameni ajunşi la desperare, sunt în stare Atâtea mii de oameni fără lucru,
a sfârma tot ce le cade în cale, mai atâtea forţe neluate în samă, constituie
Cât costă armatele pe apă? ales când nu lipsesc aşa numiţii «lumină
Voiţi se ştiţi cât costă pe Statele cele la tot caşul o anomalie, care poate se
mari corăbiile de resboiu cu soldaţii tori » (socialişti) ai gloatelor? aibă urmări mult mai sinistre, dacă - gu
lor? Eată: întrunind ia .un loc cheltue- In săptămâna trecută au avut voe vernul nu se va 4ngriji de sanarea râu
lile înscrise în budgetele celor mai mari dela poliţie, a se aduna şi a percurge lui până nu-i târziu !
puteri maritime de pe glob, Anglia, astfel stradele în semn de demonstraţie.
Francia, Stateîe-Unite, Rusia, Germania. Mii şi mii de muncitori, înşiruindu-se în Cancelarie de advocat. Dl Dr.
Italia şi Japonia, se ajunge la colosala
sumă de 1,863,075.000 lei! Şi acest rinduri de câte 4, au percurs astfel stră Vasile Dan, advocat, ne face cunoscut,
arunc de bani făcut din pungile na zile, la început în linişte. Icî-colo vedeai că a deschis cancelarai advocaţială în
ţiunilor, se înoeşte în fiecare an! că duc câte o tablă cu inscripţia pâne Sibiiu, strada Măcelarilor Nr. 23.
Anglia este aceea, car i.n.dlueşte mai şi drepturi!«,»pâne şi lucru!« Ajunşi în
mult. Ea figurează î* nrei.tă sumă faţa unei cafenele, deodată liniştea Membri la Reuniunea de aju
cu 653 milioane. Apei , Francia cu dispare şi o ploaie de petri sboară în torare a lucrătorilor si a servi-
345 milioane, Statei-' ' 1 Ge cu 246
milioane, Rusia cu 20/, .Germania cu geamurile cele scumpe. Poliţia era prea torilor, se pot înscrie şi aici în Orăş
167 milioane. puţină, ca se-i poată împedeca. S’a tie la dl primar Acker, care ne roagă
pornit apoi un adevărat vandalism. să amintim de nou cetitorilor noştri
nezi copilul dela vatra lui; e perdut Dar într’o zi lelea Sanda ne mai Şi zicând aşa lelea Sanda scoase
în veci!.. Lelea Sanda dădu un oftat putând răbda dorul ce o tortura, s’a din sîn fotografia şi i-o arătă.
lung, lung şi sfâşietor de trist. »Ear’ hotărât: si-a vândut lucrurile din casă — »Apoi pe ăsta îl cunosc eu,
j
nimic!« Apoi întră în casă, luă portre şi-a luat o legătură cu de ale mâncării, mi-a fost coleg. Uite, stă în casele ale
tul lui şi scâldându-’i în lacrimi, îl să şi s’a suit în tren. mari de acolo, unde-i bătută în părete
rută mereu bocind: Ajunsă în Bucureşti, rătăci două tabla cea neagră cu litere de aur... El
— »George, puiul mamii, de ce zile şi o noapte pe stradă întrebând acum a eşit advocat şi s’a însurat.
nu-mi scrii, de ce mă omori? pe toată lumea de George al ei, dar’ Lelea Sanda, ne mai ascpltând
Şi aşa îşi duce vieaţa de un timp nimeni nu ştia. Unii rîdeau de dînsa, nimic, alergă spre casa arătată. La
încoace: nici nu mănâncă cum trebue, alţii dădeau cu tristeţă din cap, cre- fereastră se opri. Un tinăr, lângă un
nici nu doarme. Noaptea când închide zându-o nebună. birou luxos era, cufundat în cetirea
ochii obosiţi de atâta plâns, de aţipise unor hârtii...
Şi tot umblând astfel se opreşte
puţin tresare trezită de vre-un vis rău; L’a recunoscut! E fiul ei, George
deodată în faţa unei clădiri frumoase,
ba vede pe George al ei căzând într’o al ei...
de unde eşea un cârd de băeţi mari...
prăpastie adâncă, ba lungit jos şi scăl Intr’un suflet, ca nebună, biata
Şi George al ei tot aşa de mare tre
dat în sânge — şi în fel de fel de Sanda sui cele câte-va trepte şi când
bue să fie — şi ochii i-şe umplură de
chipuri groaznice de o fac se se cu să intre se isbi la uşă faţă în faţă cu
lacrimi...
tremure şi să nu mai poată durmi o femee tinărâ şi frumoasă.
toată noaptea. Atunci se scoală şi cade Se apropie de unul din tineri şi-’l — «Ah, mon Dieu, quelle bâte!...
în genunchi în faţa Maicei Domnului. întreabă dacă nu cumva cunoaşte pe Sanda rămase înmărmurită de
Cu mânile împreunate, cu ochii rugă băiatul ei. atâta frumuseţe şi splendoare.
tori, plini de lacrimi, ridicaţi spre — «Dar’ ce fel de om e?« în — «Pe cine cauţi aici, mitocano?...
icoană, şopteşte o rugăciune: «Doamne treabă tinărul. se resti la ea femeea cea frumoasă.
redă-mi-l!« —■ «Frumos, maică, frumos...« I — «Păi... pe el... pe George al
