Page 9 - Bunul_Econom_1901_09
P. 9
ADAUS LITERAR LA „BUNUL ECONOM1'. Anul I. Nr. 9.
Pe jumătate de an . . .1 cor. > Orâştie, 23 Feb. V. 1901. ) Pe un an întreg . . . . 2 cor.
< săptămână s’a întors, când după tenii mei, şi nici n’o să mă întorc
O m şi c â n e . ( atâta tărăboiu, îl durea rău capul, aşa iute..»
s Dumnezău îl primi cu blân- Dar’ ce să vezi ? Pe pământ
Hjrau flămânzi un om şi-un câne. j deţă şi păşind înaintea lui Petru toate le află altcum: vinul, poa
Am rupt din codrul meu de pâne < îi zice: mele, bucatele nu erau nicăiri,
Şi-am dat la om, fiind-c’a cerut, ) — Pentru ce vii aşa târziu? săracii pământeni mureau de foame.
Ear’ bietul câne a tăcut. ) — Ah, Domnul meu, răs- Răsboiu, primejdie de moarte îi
1 punde Petru, am fost foarte vesel. ameninţa, răpiri, ucideri... pârjol
A doua zi având ear’ pâne, ) Au fost de toate: vin, poame şi pretutindenea! Nu petrecea nime
Mi-am dat bucata mea la câne; $ mâncări; veselie, muzică şi joc; nea, ci fiecare sta închis în casă
El a tăcut şi a mâncat, ; pe pământ a domnit mare bucu- şi îşi trecea timpul în plânsuri şi
Iar’ „bietul11 om — m’a înjurat! ) rie şi era p’aci să uit că trebue oftări.
Radu 2>. Rosetti, să părăsesc «raiul pământesc».
Astfel Petru după trei zile
> — Ei bine, Petre, zice Dom- se întoarse supărat la cer.
> nul, acum spune’mi tu acei oameni
DUMNEZEU ŞI Dumnezeu primindu-’l cu
1 în bună-starea lor, în belşugul în blândeţe, îi zise:
— SF. PETRU ale mâncărilor şi băuturilor, ce
— Ei bine, Petre, dar’ aşa
cu mână bogată le-am dăruit,
curând? Ce-i asta, că anul trecut
Poveste de demult şi... de adusu-şi-au ei aminte şi de mine ?
n’ai venit o lună întreagă ?
zilele noastre! — Doamne, răspunse Petru,
Şi îi povesteşte Petru lui
Odată Sf. Petru păşeşte peste tot locul, pe unde am um
Dumnezeu cât de săraci sunt
înaintea lui Dumnezău şi îi zice: blat pe pământ, zău nici un singur ;
acum pământenii, ce lipsă şi în
— Lasă-mă, Doamne, să mă om nu se gândea la Tine, şi nu- <
tristare e acolo peste tot locul!
cobor odată pe pământ, ca să mai femeia aceea bătrână, a cărei <
Iar’ în urmă îi zice D-zeu:
îmi petrec cu pretenii mei şi să-’mi casă şi cuprinsuri i-le-au potopit (
— Acum cugetă oamenii la
alung puţin neplăcerile. Şi aşa acolo focul, numai ea se ruga Ţie cu l
mine, Petre ?
jos e tocmai acum carnevalul. lacrimi. <
Iar’ acesta îi zice:
— Te las, zise Dumnezău, — Acum dar’ Petre, vezi şi <
pe timp de o săptămână, dar’ la mergi ear’ la porţile raiului şi le — De dimineaţa până sara
timpul hotărît să te întorci ne- păzeşte sîrguincios, ca şi până l şi de sara până dimineaţa, neîn
greşit. acum. I trerupt se roagă Ţie, Doamnei
Şi se coborî Petru pe pă Urmând alt carneval, Petru < Te rog şi eu să-’Ţi conteneşti
mânia, căci Te roagă cu multă
mânt la prietenii săi, cari îl au îşi ceru eară voie pe o lună, adu- l
primit foarte bucuroşi. Şi îl con cându’şi aminte de celea din anul < supunere şi milă!..
duseră prietenii la vin şi joc, şi trecut. Dumnezeu îi dă voia cerută. < Şi îi răspunde D-zeu:
de atâtea bucurii şi plăceri îl au Coborîndu-se spre pământ, s — Ascultă Petre! Dacă îmi
împărtăşit, în cât Petru era mai Petru gândea în sine: «O să-’mi \ deschid mâna milostivă şi le dau
să-’şi uite de cer. Numai peste o petrec eară câteva luni între prie- J oamenilor vin, grâu, cu un cuvânt
