Page 11 - Bunul_Econom_1901_10
P. 11
Nr. 10. SPICUIRI LITERARE Pag. 3.
am plâns un ceas, — ea ţinându- F L O A R E A grabă ca dînsul. Băeţii să supărau
mă eu braţele de gât, eu ţinându’o uneori în toată forma pe el, pen-
de mijloc, — cu o cumplită grije f^rin multe flori, văzui odată tru-că îi întrecea. „Tom a, unde-’ţi
în inimă, ca şi cum aş fi vrut să O mică floare ne’nsemnată, înveţi tu lecţiile? In şcoală tu nu
umpedic vieaţa să nu ne despartă?.. Şi, ca se-’mi dau mai bine te sdrobeşti mai mult decât alţi
IH. samă, copii?11 „Eu mă scol dimineaţa
Vruseiu să aflu cum o cheamă. de timpuriu şi învăţ două ceasuri
Pe atunci eram de zece ani. înainte de mâncare11, zise Tom a.
Umbrelă n’am avut până Dar’ grădinarul ce-o zărise Da, astfel a pus el temeiu bun
n'am împlinit doi-sprezece. Până
O smulse şi apoi îmi zise: învăţăturei. In ceasurile de dimi
atunci îmi dădea pe cele pe care — Acestei flori îi zic «durere» neaţă mintea cuprinde mai cu în
le lăpăda mama. Simţii o bucurie Şi cât o zmulg ea tot nu piere. lesnire învăţătura, şi aceasta este
nespusă când căpătai una nouă,
cel mai preţios aur.
cumpărată anume pentru mine. «Durere», cugetai în mine...
Mai eram şi extern după-ce fu De ea simţii că milă’mi vine, *
sesem mult timp intern la şcoală... Şi o pusei la sinul m eu; Nu departe de noi să află
Anul al doi-sprezecelea al vieţii Dar’ vai I De-atunci o port mereu. o mică grădină, care este cea mai
mele fu un timp binecuvântat, de Elisabeta Ionescu frumoasă şi mai roditoare bucată
meatîrnare, de libertate, de sin de pământ din întreagă vecinăta
gurătate, de plimbări în voie, după- tea. Aici cresc cele dintâiu ridichi
cum îmi cerea inima.
J O C U R I şi fragi, cea dintâiu mazere şi
Plecam des de dimineaţă cu alte legumi. Această grădină pro
cărţile subţioară. duce toate legumile trebuincioase
In zilele cu soare eram trist. ^ u m să mănânci o bucăţică de familii, şi mai rămân şi de vân
In zilele ploioase simţeam un zăhar şi tot aceea bucăţică să se zare. Dacă cineva doreşte flori, în
fel de a fi fericit. găsească sub pălărie? această grădină sigur află cele
Socoteam, număram zilele. Fiecare se va aştepta să nu mai mândre şi frumos mirosi
Mai erau trei... mai erau două... pună altă bucată sub pălărie. toare rose, garoafe, vioaie şi tot
şi vedeam pe Suzeta care era la Foarte liniştit mănânci zăharul, felul de alte flori. Pământul gră-
şcoală toată săptămâna. apoi îţi pui pe cap pălăria şi bu dinei a fost petros şi neroditor,
Şi când venea duminica, căţica se va găsi natural şi mâncată şi afară de aceste expus vântului
petreceam o zi cumplită şi deli şi sub pălărie! de miază-noapte, proprietarul este
cioasă, bucurându-ne de fiecare un n e g u ţ ă t o r îmbulzit de lucru,
ceas, gândindu-ne cu jale că fie care ziua întreagă trebue să-’şi
care oră ne apropie de sară şi vadă de ocupaţiunea sa; şi cu
Q fn b z : a u z u l.
că trebue se ne despărţim. toate aceste nu tocmeşti pe alt
cineva ca să-’i lucre grădina. Dacă
...Azi când umblu prin oraş
era întrebat: cum de scoate aşa
sub umbrela mea mare, mă gân — Din nemţeşte —
desc că nu voi mai vedea pe Su mult din o grădină atât de mică,
£ o n T o m a era un şcolar proprietarul răspunde: „eu pun
zeta mea nici Duminică, nici odată.
mic, şi nu putea învăţa aşa în- în sărviciul ei ceasurile cele din
Mă gândesc la colţişorul de
grabă ca mulţi alţi băieţi; dar’ tâiu ale dimineţii, şi nu ştiu cine
acasă, la locul de sub castan.
în recitarea lecţii nime nu era în trage cel mai mare profit din
Cuget că liliacul trebue să fi în
stare să-'l întreacă în toată clasa. lucrul meu, grădina sau eu însumi.
mugurit, că ascunzătoarea noastră
Foarte rar a greşit un răspuns Atâta ştiu totuşi, că ceasurile de
trebue să fie mare acum... şi că
din Geografie, nici-odată din sila- dimineţa, bine întrebuinţate, aduc
trebue să fie foarte goală, foarte
bisare, şi lucrările sale din com- sănătate şi îndestulare cari, în
tăcută în zilele când plouă.
put erau Întotdeauna bine făcute; cele din urmă, se pot cu drept
X . V.
ce priveşte cetitul, nici un conşco- cuvânt: aur.
lar nu s’a deprins aşa bine şi In- *
