Page 12 - Bunul_Econom_1901_10
P. 12
Pa!!. 4, SPICUIRI LITERARE Nr. 10.
Cel dintâiu dintre tinerii cu priveghere şi rugăciune. Petre acuzat de bigamie (că ţine adecă,
noştri convertiţi (întorşi la legea cute înţelepţeşte ceasurile de di două femei)?
creştină) a fost V i i i a m D o v n . mineaţă, te întăreşti în virtute, şi — Aceea că are două soacre.
El s’a unit cu credinţa bisericii aceasta este cea mai de dorit *
creştine şi s’a purtat bine; însă bogăţie, care nu se poate cumpăni — Ah, ce frumoasă e primă
mi-a fost rriilâ de bietul băiat, cu aur. vara, sunt veselă că în fine a sosit».
când m’am gândit, că el trebue Căci pe urma virtuţii vine — Domnişoară, sunteţi de
să se reîntoarcă in fabrica de co totdeauna şi răsplata cerească. sigur o amică a naturei, iubiţi
răbii şi să lucre în mijlocul unor Iată deci: ceasurile de di florile, verdeaţa.
Oameni de cea mai de rînd pă- mineaţa aduc aur. — Nu, dar’ îmi place spanacul»
nură. îşi va păstra el curăţenia ? trad. de: R. 3.
— rni-am gândit. E atât de uşor
a merge în jos, în religiune, e mai
uşor a face doi paşi îndărăt, de
C U G E T Ă R I
cât unul înainte. Vai, ziceam noi,
Ascultă că mi-a spus Lunar
trebue să-’l încredinţăm pe Viiiam
— Am văzut nişte băieţi
conştiinţei sale şi mântuitorului
său. Trecură doi ani, şi în loc ca ţfri-ce faptă rea lasă în noi din şcoala militară când s’au îm
brăcată întâiu cu uniforma de
Viiiam Să-’şi fi perdut din stator simţeminte rele gata să dea naş ofiţeri, uniforma visurilor lor. Am
nicie, el a câştigat. Evlavia sa era tere altor lapte rele.
văzut pe tinăra logodnică a prin
mai strălucitoare şi mai temeinică *
* * ţului în rochie de bal, fericită»
Alţii au căzut, el însă nu; şi to
tuşi n’a ajuns doară nici un co Când un popor- îşi cunoaşte dar’ nici o fericire nu se poate
pil în împregiurări mai neprincioa- limba, e ca şi când ar avea în pune în cumpănă cu aceea, pe care
se ca dînsul. Vorbind cu Viiiam mână cheia închisorii sale. am vezut-o astă-seară la un copil,»
o fetiţă de patru ani.
într’o sară i-am aflat taina stator *
* * Primise ca dar o rochie al
niciei sale. „Nici-când, domnul
meu, ori-ce s’ar întâmpla, nu las Ce folos de poezie, ce folos bastră şi o pălărie roşie, şi se îm
să treacă barem o singură dimi de literatură, dacă nu slujesc la podobise cu ele; ceru luminări»
neaţă, fără să mă rog în tăcere binele public ? căci lumina mea încă palidă nu-i
era de-ajuns ca să admire în voe-
şi fără de-a ceti ' cuvântul lui * * *
D-zeu. Dacă am foarte mult de minunile de pe ea. Când să lu
lucru, mă scol cu un ceas mai Iubirea e frumoasă totdeauna, mină odaia, fetiţa se aşeză în mijloc
de timpuriu. Mă gândesc asupra dar’ mare e numai când suferă, ţeapănă ca o păpuşă, cu mânile-
slăbiciunilor mele, şi cer darul iartă şi regretă. depărtate de rochie, cu degetele
întinse, ca se nu o atingă. O f
lui Dumnezeu, ca să mă pot
cum îi mai străluceau ochii şi
scăpa de ele“ . Insearhnă-’ţi. Ru
toată faţa de bucurie?
găciunea este o înarmare pentru
A n e c d o t e . — Mâne vei eşi la plimbare
lupta vieţii. Dacă ai întrelăsa a-’ţi
cu rochia asta, zise mama.
zice rugăciunile de dimineaţa, prin
Şi fetiţa se uită la ea întâiu
aceasta ai avea de suferit, ispitele . # servitoare harnică.
şi pe urmă se uită la pălărie şi
ar da năvală asupra ta şi tu nu — Bine, Mărie, scaunele astea
zîmbi fericită. Apoi zise de-odată :
ai fi în stare a te împotrivi lor ; sunt pline de praf, rău de tot.
-— Mamă 1 ce-or se zică căţeii
în suflet ţi-s’ar încuiba simţămân — Apoi nu s’a aşezat nimeni
mei când m’or vedea aşa de fru
tul vinovăţiei şi tu te-ai depărta pe ele până acum, coniţă.
de Ghristos. Fii sigur, ceasul de * mos îmbrăcată?... Andersen. '
;!-;!
''
rugăciune, întrerupt prin somno- La un examen de drept.
rode, nu-’l vei mai întâlni. Fă-ţi — D-le candidat, care e cea
obiceiu, tinăr creştin, începe ziua mai grea pedeapsă pentru un om
Edate şi redactate de I O A N M O Ţ A . Minerva» institut tipografic în Orăştie.
