Page 9 - Bunul_Econom_1901_10
P. 9
ADAUS LITERAR LA „BUNUL ECONOM". Anul I. Nr. 10.
Spicuiri L
Pe jumătate de an . . .1 cor. Orăştie, 3 Martie V. 1901. j Pe un an întreg . . . . 2 cor.
( Dar’ avea şi el un cusur, ) atât, dar’ nici nu va auzi cuvin-
FUMUL SI FLACĂRA < necunoscut de nimeni: nu predica l tele cari vor eşi din gura mea,
>
( bine decât atunci Când, după-ce-şi ? dacă va avea numai un singur
\ scria predica, o învăţa pe din ? păcat pe suflet".
w||pune’mi prin ce întâmplare
< afară. Când nu o învăţa însă, şi ? După acea, predicatorul des-
— Fumul flacărei zicea —
s trebuia să înciripeze, nu putea j chizend gura se tăcu că vorbeşte
Diferinţă aşa mare
\ rosti nici măcar două fraze care ) şi strigă, dar’ fără se scoată vr’uh
Intre noi, toţi pot vedea?
î să aibă vr’o legătură. ? sunet; tot de o-dată îşi înmulţea
Căci, deşi sunt al teu fiu,
\ Pentru aceasta nici odată el ? gesturile.
Nici-de-cum nu-ţi sămuiesc:
\ nu se apuca se predice, până nu-şi ( Ascultătorii erau în o des-
Tu, luceşti atât de viu,
j ştia predica vorbă cu vorbă, cu l curaj are de nedescris, — bieţii
Ear’ eu toate le 'negresc!»
s atât mai lesne cu cât avea o bună ? creştini: nici unul nu auzea vr’un
s memorie. < cuvânt, nici o silabă măcar. Toţi
«Fiule, astă ’ntâmplare,
\ Intr’o zi de sărbătoare, bi- ( credeau că sufletul le e încărcat
— Zise flacăra — e veChe,
| serica preotului nostru gemea de ( de păcate. Mulţi se îndoiau; alţii
Fără multă căutare
) credincioşi. < însă erau siguri că nu vor mai
I-am găsi curend pereche;
| După slujbă, preotul se sui ( vedea raiul cu ochii.
Căci vei şti că azi în lume
| pe amvon ca să rostească obici- j Intre acestea predicatorul
Foarte des se ’ntâmplă-aşa,
S nuita-i propovedanie. Inse mare se cobora de pe amvon şi credin
Mulţi se ’ngâmfă cu-al lor nume,
) îi fu mirarea când după semnul cioşii eşiră din biserică tăcuţi şi
Crezând că-i va înnălţa;
î crucii nu-şi mai aduse aminte nici abătuţi.
Dar’ se ’nşel amarnic, zău,
) început, nici cuprins, nimic în — Ce frumoasă cuvântare!
Proba suntem tu şi e u :
î fine. strigă de odată o temee; Ce mai
Fiului ce nu luceşte
ţ Ce făcu? Nemerit ar fi fost vorbe! te ungeau la inimă. Nici
Chiar prin propriul seu lustru,
) să-’şi ceară ertăciune şi să se co- n’am auzit eu ceva mai frumos
La nimica nu-’i serveşte
) boare. El însă nu voi să se facă ca această predică. Are pentru-ce
De-i eşit din neam ilustru»!
j de ruşine, şi eată ce mijloc de să-’l facă arhiereu.
E. ) scăpare îşi închipui: Cât despre noi cei l’alţi,
) După-ce făcu semnul crucii să profităm pentru scăparea noas
? şi stătu mult timp în tăcere, ca tră, de marile adevăruri pe care
F Ă R Ă P E C A T un om care-şi cată ideile sale ne-a făcut se le auzim".
(nefericitul îşi căuta frazele), în
Numai decât toţi înconju
cepu :
rară pe această sfântă, singura
Era odată un preot într’o ♦ Iubiţii mei fraţi. care, între mai bine de o mie de
parochie oare-care, care predica „Aştă-zi nu voiu propovădui credincioşi, era fără nici un păcat.
admirabil; lăsau oamenii şi cârcimă decât pentru creştinii cari sunt
Şi biată femee era.... surdă.
şi tot, numai ca să-’i asculte pro- ? fără păcat, aleşi lui Dumnezeu.
tradusă de Necosaur.
povedania. « \ Nimeni nu va înţelege, nu numai
