Page 10 - Bunul_Econom_1901_12
P. 10
Pag. 2. SPlCUfRI LITERARE Nr. 12.
a numit-o F e b r u a r i e , după O să începi din nou să numeri tească peste cea trupească şi
vorba F e b r u a r e care însem Bobiţele când s’or sfîrşi, cari ajută cultivarea şi nobilarea
nează a purifica (a curăţi). In Dar’ visurile tale sfinte tinerimei».
vremea adeea a anului erau nişte S ’au dus — şi nu vor mai veni. «Toate adevărate», zise un
serbări publice ispăşitoare cură- R adu D . Rosetti. chiaşul Ben. Buna înrîurinţă for
ţitoare, numite Februale. Serbările mează direcţia cea dreaptă. Obi
acestea, care începeau la 1 Feb ceiurile însuşite în anii copilăriei,
ruarie şi care ţineau opt zile, fu trebue neapărat să iese la iveală
seseră înfiinţate în onoarea mor în omul mare; aşa am învăţat eu
ţilor. In semn de jale magistraţii IN A M U R G . din păţania proprie. In adevăr,
purtau numai toga (haină) albă. — Din nemţeşte, — copii», zise unchiaşul Ben, «am
ca alţi cetăţeni, în loc să poarte voe se vă povestesc o întâmplare
toga albă cu purpură pe care o din vieaţa mea trecută».
îmbrăcau de obiceiu şi care se în tr’o locuinţă veselă a «Spune unchiaşule Ben, spu
chema «toga pretextă». Se făceau unei comune din partea apusană ne!» strigară toţi d’odată.
jertfe zeilor, mai mici în onoarea
a patriei noastre, o ceată fericită Când unchiaşul Ben, şi-a
morţilor pe cari voia cineva , se-'i
de prietini se adunase în amurg. desvălit gândul, că voeşte a po
onoreze. Cât ţineau serbările a-
Un tiner bărbat, care cetea o ga vesti o istorie, toţi ochii s’au în
cestea erau oprite căsătoriile. zetă nu departe de fereaStă, s’a dreptat spre el. Mama şi-a pus
La 15 Februarie se celebrau apropiat şi cu el s’a încheiat cer cartea şi ochelarii la o parte, pen-
L u p e r c a l e l e , întemeiate, se zice, cul voios din jurul mesei. Obrazii tru-că ea cetise până a înserat
de Romulus şi Remus, în onoarea săi bruneţi şi peptul său larg ne binişor. Tatăl s’a lăsat pe spate
lupoaicei (în latineşte l upt a ) dau a înţelege, că el este un plu în scaunul său, gata să asculte,
care îi hrănise. Pontifi numiţi gar tiner, cam de vr’o 18 ani. tot cu aceiaşi poftă ca şi copiii.
luperci jerfeau zeilor, în timpul Când s’a pus să şadă, o voce prie- El ştie foarte bine, ce belşug de
sărbătorilor acestora, capre şi tinoasă l’a întimpinat astfel: păţenii interesante erau înmaga-
căţei, şi cu fâşii din pielea acelor znate în mintea unchiaşului Ben.
«Ce mai e nou, Emerson?»
capre băteau pe trecători. Când unchiaşul vorbea, se părea
«Nimic deosebit, unchiaşule
Februarie se deosebeşte de Ben», răspunse Emerson, «eu ne a fi foarte trist. Aşezându-’şi
toate celelalte luni printr’o însuşire picioarele pe un scăunenciu, a în
socotesc lucrurile cele mai plăcute
destul de curioasă: este luna când tinerimei, când pot să dau de ceput a povesti astfel:
fetele vorbesc mai puţin, şi aceasta nişte vorbe înţelepte». «înainte cu mulţi ani, după-
din pricină că are numai 28 de ce âm isprăvit cu şcoala, am tost
«Aha! Aşa dar’ tu cauţi
zile! cuprins de dorinţa puternică, să
astfel de vorbe?»
capăt un loc la una din căile fe
«Eu unchiaşule ? Crezi dum-
rate, cari se deschiseră în acel
nia-ta că un ţinăr ţăran cu cunoş
timp în Statele-Unite. Prin între-
tinţă de tot mărginită, ar fi oare
d î l ă t ă n i i l o , . punerea unui prietin al meu, am
în stare să ştie că de ce preţ
căpătat un Ioc de focar la una
mare e cetitul?»
din căile de căpetenie. In curînd
Unchiaşul zise: «vreau să mi-am atras stima şi buna-voinţă
!C*um cad din şirul de mătănii răspund la întrebarea ta, dacă-’mi tuturor oficialilor şi lucrătorilor
vei spune ce crezi, cu ce ar tre
Ş ’alunecă pe sfoară ’n jos liniei ferate. Cu timpul am devenit
bui să se îndeletnicească mai mult prietin bun cu şeful (mai marele).
încet, tot una câte una,
scriitorii de cărţi şi ziare? Noi eram cam de aceeaşi vîrstă.
Bobiţele de chiparos,
După câteva clipe de trăgă- Nu era nimic, ce eu n’aşi fi făcut
Aşa iluziele’ţi sfinte, nare Emerson răspunse:» unchia pentru Franc Benwary. Eu îmi
Mireasă blândă-alui Christos, şule, mi-se pare, că e trebuincios cunoşteam datorinţele posiţiei me
Căzut-au una câte una a deştepta şi desvolta acele părţi le, şi stăruiam a mi-le împlini
Pe firul vieţii tale, jos ale minţei, cari pun vieaţa sufle din toate puterile.
