Page 11 - Bunul_Econom_1901_12
P. 11

Nr.  12.                              SPICUIRI  LITERARE                                Pag.  3.


           «Insă,  copii,   eu  am  fost                                spargă  dulapul.  Soldaţii  aduseră
                                             „ă  | 9 €) f  % §*\
     amăgit.  Am  căzut  tot  mai  afund                                un  ciocan.  Cel  dintâiu  dintre  fii
     şi  mai  afund,  unde au ajuns  mulţi,                             se  grăbi  ca  să lovească  în  mobilă,
     înainte  şi  după  mine!  Am  fost                                 dar’  celalalt  strigă :  «Nu!  eu  nici­
                                      M’am  tot  mutat  din  loc  în  loc,
     dedat  la  beutură  din  partea  prie­                            odată  nu  voiu  putea  sparge  lu­
                                      Doar’-daar’  mi-o  fi  mai  bine,
     tinilor  fără  judecată;  şi  ce  a  ur­  Dar’  nicâiri  n’âvui  noroc,  crul  părintelui  meu.  Voesc  mai
     mat?  Am  beut  din  ce  în  ce  mai   Şi  ear'  să  plec  îmi  vine.  bine  ca  fratele  meu  să  ia  moş­
     mult.  Intr’o  sară  am  beut  neobi­                             tenirea!»
     cinuit  de  mult,  când  Franc  Ben-                                   Tu   eşti  fiul  neguţătorului,
                                      E   scris.  Voiu  merge-aşa  mereu,
     wary  întră  la  mine.  Eu  nu  Tam                               zise  atunci  Solomon:  Tu  ai  arătat
                                      Destinul  cum  m’o  duce;
     cunoscut,  până-ce  nu  m ’a  prins                               respect  şi  iubire  cătră  tatăl  tău!
                                      Muta-m’ar  sfântul  Dumnezeu
     de  braţ.                                                         Tu  să  iei  moştenirea!
                                      Mai  iute,  sub  o  cruce.
          «Ben»,  zise el,  « vină.  Fă-’mi
     voia,  vină».
                                      Dar’  nu.  E  ear’  un  vis  ce’mi  tac
          «El  mă  luă  de  braţ  şi  mă
                                      Când-va  tot  mă  desgroapă,
     duse  afară,  în  aerul  răcoros  al
                                      Căci  dat  e  bietului  sărac   :  Iubiri  moarte.
     nopţii.  Când  mi-a  vorbit,  vocea
                                      Să-’l  mute  şi  din  groapă.
     lui  era  rugătoare  şi  tristă.
                                                   Radu  D.  Rosetti.          Sully  Prudhomme.
          *Ben,  pentru  mamă  ta,  pen­
                                                                       jGMCă  poartă  gându  ’n  lumi  apuse,
     tru  prietenia , noastră,  să  nu  mai
                                                                       Pe  raza  sfintei  amintiri,
     bei  nici-odată,  dar’   nîci-odată!
                                        ÎNŢELEPCIUNEA                  Şi  mă  cobor  tăcut  cu  mintea
     Noapte  bună,  scumpul  meu  prie­
     tin!»                                           LUI  SOLOMON      In  cripta  stinselor  iubiri.
          «Eu  am  mers  la  locuinţa
                                                                       Pe  noi  ne  ’mbătrâneşte  vremea,
     mea,  cu  capul  zăpăcit  şi  cu  inima
                                         wJ|egeîe  Solomon.  zice  fabula,   Dar’  pururi  tinere  ’nfloresc
    Impovorată.  Ştiam,  că  Franc  ar
                                      fu  întrebat  într’o  zi  de  judecă­  In  noi  iubiri  din  tinereţe;
     fi  trebuit  să  mă scoată  din  sluşbă;
                                      torii  din  Damas  într’un   proces   Ne  dor  blajin,  ne  ispitesc.
     însă  el  era  prea  mărinimos  (ier­
                                      foarte  încurcat
    tător)  şi  avea  multă  Încredere  în
    mine,  ca  aceasta  să  o  facă  chiar   Doi  oameni  se  ţineau  drept   Ridic  pleoapele  pe  ochii
    acum».                            fii  ai  unui  bogat  neguţător  care   închişi  ai  morţilor:  sunt  reci
                                      murise,  şi  cereau  amândoi  moş­  Privirile,  —  dar’  ceaţa  vremei
          ‘ Când  m’am  trezit  în  dimi­
                                      tenirea.  Ei  fuseseră  crescuţi  de   N’a  stîns  lumina  lor  pe  veci :
    neaţa  următoare,  am  simţit  din
                                      cătră  neguţător,  care  părea  că-’i
    nou  o  sete  straşnică  după  veni­
                                      iubeşte  deopotrivă.  Dar’  el  spunea   Mai  simt  puterea  lor;  mă  cheamă
    noasa  beutură.  Am  aflat  în  bu­
                                      totdeauna  că  numai  unul  din  ei   In  mreaja  anilor  trecuţi;
    zunarul  meu  o  sticlă,  care  era
                                      era  fiul  lui,  dar’  să  împotrivea  cu   M’atrage  par’c’o  blândă  jale
    plină  cu  rachiu,  ce-’l  cumpărasem
                                      încăpăţinare  să  spună  c a r e   era   Şi  ne  privim  necunoscuţi.
    în  sara  trecută.  Eu  eram  pe  calea
                                      fiul?  La  moartea  sa  judecătorii
    cătră  prăpastie,  şi  nu  mă  puteam                              Eu  m’am  schimbat la  trup şi suflet:
    împotrivi  ispitei:  n u m a i  o d a t ă  din  Damas  cu  toată  înţelepciunea
                                      lor,  nu  putură  afla  care  era  ade­  Li-i  frică  lor  ca  nu  cumva
    să  mai  beau!  Şeful  plecase  des
                                      văratul  fiu  şi  se  duseră  cu  acest   Să  rîd  după  atâta  vreme
    de  dimineaţă  cu  trenul   accelerat
                                      curios  proces  la  regele  Solomon.   Eu  singur  de  iubirea  mea.
    (iute)  pe  linie  pentru  a  pune  la
                                      Acesta  rîndui  ca  să  vie  cei  doi
    cale  unele  reparaturi,  ce  trebuiau                             Iar’  eu mă tem,  —  şi-’mi este milă
    făcute îngrabă  sub  priveghierea  sa  fii  şi  să  aducă  dulapul  (castănul)
                                      cel  frumos  cu  rămăşiţele  negu­  îndemnul  inimei  s’ascult
                  Trad.  de:  R .  S.                                  Şi  sâ-’i  trezesc  cu  sărutarea-mi—
                                     ţătorului.
                                           Când  cel  doi  fii  fură  dinain­  ...Au  suferit  atât  de  mulţi
                                     tea  lui,  el  zise  că  aceia  va  moş­    Trad.  de  A.  Steuerman.
                                     teni  averea  care  cu  un  ciocan  va
   6   7   8   9   10   11   12