Page 12 - Bunul_Econom_1901_12
P. 12
Pag. L SPICUIRI LITERARE Nr. 12.
BOCETUL ŢIGANULUI ' La ţraă. .... da • asta-'i dracu, că la capătul
j — Zici că vaca asta îţi dă lemnului mai era şi o bucată de
( zece litri de lapte pe zi? fer, şi cu ferul te puteai ajuta la
SNOAVA
— Da. multe cele».
Un ţigan avea şi el, un dăn-
| — Şi cât vinzi din el? Faraonul pusese mâna cu
ciuc. Nu ştiu ce pustia dădu peste
j — Vre-o treizeci, aşa. vr’o două trei săptămâni mai
dănciuc, că, într’o zi, dădu ortul ( nainte pe săcurea (toporu) vecinu-
popii. O fi fost el chipos, mintoşi . ' • ; ■ ■ său.
(
mai ştiu şi eu cum o fi fost, dar’
«Atunci e : altceva.... Trebue
ştiu că’I bocea cu toc ţiganul şi
V a l u l a p e i . să dai lucrul furat , îndărer, căci
suspina tocmai din băerile inimii:
altfel nu te va ierta D-z- u!»
«Guuurguiu teti Gurguuuiu,
«Bucuros l’aş da, părinţele;.
Cum ti ţipă dibla ’n cuuui îmi place valul apei
numai de unde?»
Şi harcu pe capatâââi! Când cerul e senin,
«Ce-ai mai păcătuit. Sarsailă?»
Ciiismele teti âli nărznaaate!...». Si luna s’oglindeşte
«De, cinstite părinte, ce se
Un Român opri pe ţigan d:n In lacul clar şi lin. păcătuesc!...
bocet şi îl întreabă: Am furat şi eu un căpăstru de
Când umbrele pe unde
— Ce mă, avea cizme fiu- cânepă de!a un gard!»
Fantastice s’aştern
tău? «Căpăstru nu e lucru aşa de
Şi tremură de farmec
Ţiganul, mai ostiindu-se din mare, vei da de pomană vr’o
Luceafărul etern.
plâns, răspunse: câte-va groşiţe pe la săraci, şi de
— «Nuuu le-avea, nu le-avea, bună samă vei fi iertat!»
Da'pusese tica gând sg-’i ia!». Când cântă lopătarii «N’ar fi lucru mare, părin
Minona. Un vals melodios,
ţele, dar’ asta-’i dracu, că la ca
Şi ventul nopţii-aduce
pătul căpăstrului era o iapă şi
Parfum de chiparos,
A D E V E R U L după iapă un rnânz, şi iapa era
aproape de-a făta!»
Când barca merge lină
«Atunci e altceva.... Trebue
Sub ramuri verzi de plută
să le dai toate îndărăt; căci alt
Adevărul e ca un grăunte Şi zînele, la lună
fel e vai de sufletul tău!»
mic de tot, el zboară în aer şi Pe frunte mă sărută.
cade cine ştie unde; acolo se în O. Demetrescu- M ugur. «Da de unde?»
groapă sub gunoie şi într’o zi se «Apoi ce ai mai făcut, măi
Tartorule?»
iveşte sub formă de fir de iarbă.
«De, părinte, ce să mai fac! ,.
Un trecător îl vede, îl ia, îl
arată lumii întregi. Dar’ asta-’i dracu...! Apoi eacă-tă, am bătut mai când
Musset. era cojocul mamei, de nu s’a ales
nimica din el. Tot sdrenţe Tam
) Un cioroiu era la spove- făcut!»
A N E C D O T E
) daniă. «Hainele le poţi bate cât
) «Ce păcate ai făcut, Ţigane?» vreai, căci nu e nici un păcat,
In cimitir. > îl întrebă preotul. numai bagă de samă să nu le
— la te uită la domnul acela ^ «De, părinte, ce să fac!......... strici, că-’i pagubă!»
care vine cu cununa in mână s’o \ Am furat şi eu o bucată de lemn «Aşa ar fi, cinstite părinte,
pue pe mormântul cela, par’că $ din curtea unui creştin!» cum zici dumneata, dar’ asta-’i
joacă. «Ăsta nu e lucru tocmai aşa dracu, că cojocu, când l’am bătut,
— Trebue să fie vre-un gi de mare, răspunse părintele. «Vei era în spate la mama, şi mama
nere, şi o pune pe mormântul zice vre-un «Tatăl, nostru» şi te ţipa de-’ţi lua auzul!»
soacră-sa... va ierta cel de sus I»
«N’ar fi lucru mare, părinţele,
Edate şi redactate de IOAN MOŢA. «Minerva» institut tipografic în Orăştie.
