Page 2 - Bunul_Econom_1901_12
P. 2
Pag- 2 B U N U L E C O N O M __________ _______ - - Nr. 12
înştiinţare dela consătenii lor, plecaţi pleacă cu mulţimea, după-ce sunt în diate şi aici şi în alte părţi. Se nu le
înainte, ca pe urma lor şi ei se plece. datoraţi până în grumazi, şi se îndato- tăinuim, şi „cu înţelepciune să luăm
Un numer mai mare are de gând se resc şi mai mult prin bani de drum ? aminte!'! tr» îndurerat.
urmeze la convoiul al doilea. Cei ho- Ce va fi de ei dacă, cheltuindu-şi acei
tărîţi să iee lumea în cap sunt toţi băr bani, şi ajungând acolo nu vor putea
baţi în floarea vieţii, parte juni, parte câştiga nici cu ce se se întoarcă ear’ A g r i c u l t u r a
căsătoriţi. Ei lasă soţii şi copii, părinţi, acasă? Ce va fi de soţiile şi copii lor,
fraţi şi surori, casă şi masă, vatra pă rămaşi fără ajutor, şi porniţi pe calea Faceţi încercări cu cât mai multe
rintească, dulcele loc unde s’au născut desăvîrşitei sărăcii? Şi unde vom ajunge plante*de nutreţ!
şi au petrecut cei mai frumoşi ani din noi, ca popor, dacă boala aceasta va Am arătat de repeţite-ori, că e
vieaţă, pentru un viitor cu totul nesi începe a prinde, precum ne temem, şi neapărat trebuincios se se schimbe mo
gur peste ţeri şi mări. Ei îşi vând vi în alte părţi? Fără îndoială, rău de tot dul de purtare a plugăriei noastre.
tele din jug, pun locuri zălog şi iau vom ajunge! Nu ştim însă încât sfaturile noas
bani pe datorie pentru a-’şi putea ago tre binevoitoare sunt urmate. Una o
De aceea trebue se căutăm chip
nisi , cheltuelile de drum, cam 400 cor. ştim: că lucrurile bune sunt mai ane-
şi fel a îndulci vieaţa ţăranului, des-
de persoană. voe îmbrăţişate decât cele rele. Şi toc
chizându-i noue isvoare de câştig şi
mai de aceea nu ne am aşteptat şi nu
In faţa acestei triste privelişti, tre- obicinuindu-1 a duce o economie mai
ne aşteptăm, ca toate să Ie dăm dintr’o-
bue se ne punem întrebarea : cum, şi înţeleaptă, a cruţa şi a se lumina,; ca
datâ cu fundu în sus. Nici nu se poate,
de unde se trage acest rău? De unde în modul acesta să nu-i umble nici
dar’ nici n’ar fi bine..
dintr’odată această boală lipicioasă? prin gând a se hotărî la paşi atât de
Un lucru însă îl poate face ori
nesocotiţi, cari de obiceiu se fac nu
Nu mai e lucru de glumă, în multe care plugar, fără nici o greutate, aproape
mai când cineva ajunge la margi
comune de ale noastre sunt stări aproape fără cheltueli şi fără temere de vr<f-o
nea pră pastei.
de nesuferit: de-o parte date multe şi pagubă.
mari, de altă parte necruţare din par La 1890 comuna Nucet avea 161 Ce anume?
tea singuratecilor, rea chiverniseală din case cu 717 locuitori, din cari numai încercări cu cultivarea a cât mai
partea cârmuitorilor comunei, îngloda- 5 de altă naţionalitate, ceialalţi toţi multe plante de nutreţ.
rea în datorii, lux şi dedare la câte Români. Hotarul comunei era atunci Să ne lămurim.
obiceiuri rele, ear’ pe lângă aceste ade de 2692 jugăre catastrale, astfel că de Sunt comune în al căror hotar
meni rea cu binele, ce i-ar aştepta pe fiecare casă, una cu alta, s’ar fi venit s. p., se cultivă mulţi cartofi (crum-
oameni în America, unde după-cum câte 17 jug. Prin urmare pământ este pene); dar sunt şi de acelea, unde nu
li-se toacă la urechea* celor lesne cre- destul şi vite de"jug se află aproape se cultivă mai nici de leac. Şi earâşi,
zetori, ar fi loc pentru întreagă Unga în fiecare familiei Ce le lipseşte deci cele mai multe comune cultivă mai
ria. Acestea sunt tot atâtea rele, cari Nuceţenilor şi ce locuitorilor din co numai un soiu de crumpene, fără a
ar trebui prevenite până când nu e munele vecine? mai cerca şi cu alte soiuri mult mai
prea târziu. bune, mai spornice şi mai de preţ.
Trebue că sunt boale ascunse, şi
Ce va fi-de acei oameni, cari nu boale uşoare! Aceste ar trebui stu- Cartoful este o plantă nespus de pre-
F O I T A Aprinseră o luminare şi stropiră cu grăpiş la zece ani. Era slab, prăpădit,
9
apă trupşorul prăpădit, al copilului zi cu obrajii veştejiţi; un pâmătuf de per
când: »Te botezăm în numele tatălui, incolor ca un mânunchiu de cânepă că
Janko muzicantul al fiului şi al sfântului duh şi-ţi punem dea peste ochii lui limpezi, care păreau
De Henryk Sienkiewicz.
numele de Jan. Şi acum, sufletul tău că privesc dincolo de această lume.
creştinesc întorcendu-se de unde a venit, Iarna se ascundea după sobă şi
Venise pe lume slab şi ofilit. amin !« acolo plângea încetişor de frig şi de
Cumetrele din sat, aplecate peste Dar’ sufletul astfel creştinat nu vru foame, căci adesea mamă-sa n’avea nici
patul de scânduri, clătinară din cap cu să părăsească trupşorul plăpând, pe care un gătej de băgat în sobă, nici o firi-
întristare. N’o se trăiască nici muma, dimpotrivă părea că-1 însufleţea cu o mătură de pâne; vara rătăcea îmbrăcat
nici copilul. voinţă de a trăi. Trupşorul se mişcă, într’un fel de cămaşă, încins Ia brâu cu
Nevasta lui Simeon potcovarul, cea picioruşele se întinseră şi copilul începu o cârpă. O pălărie ruptă de pae aco
mai pricepută dintre toate, încercă să se ţipe cu o voce atât de prăpădită şi perea capul lui mititel şi straniu; când,
consoleze pe bolnavă: de tristă, încât femeile ziseră: »par’că ascuns în tufişuri, şi-l scotea la iveală,
— Stăi, îi zise ea, se aprind o lu ar fi o pisicuţâ.« ai fi zis că e o pasăre care pândeşte
minare; trebue să te pregăteşti pentru Veni şi popa, îşi făcu datoria şi îngrijată.
lumea ailaltă şi să trimit după un popă plecă. Mamă-sa, femee sermană, care trăia
se te spovedească şi se te împărtăşească. Bolnava se însdrăveni curând, peste de azi până mâne, îl iubea în felul ei;
— Da, zise o vecină, dar’ copilhl 0 săptămână se apucă de muncă. Co dar’ asta n’o împedica de a-1 bate
trebue botezat cât mai de grabă; n’a- pilul, cu toată lâncezeala, trăi. In pri uneori, zicendu-i : »cap ’ de pasăre.«
vem timp de perdut eu aşteptarea po măvara anului al patrulea boala îl do Dela o vreme, micul Janco păzea
pii, dacă vrem se moară creştineşte- borî, totuşi scăpă iarăşi şi ajunse tîriş- vitele la păşune şi când nu era acasă
