Page 3 - Bunul_Econom_1901_12
P. 3
Nr. 12___ ■_________ ____________________ ______ _ BUNUL ECONOM _ __ ____ _____ ____________ Pag- 3
ţioasă pentru hrana omului, a vitelor, acesta s’ar putea hotărî mult mai uşor S t u p ă r i t
a porcilor şi galiţelor. Isbuteşte şi în să cultive plante de aceste şi în mă
locuri sărace, deadreptul în ţelină, la sură mai mare. Inoirea s’ar face cu în Hrănirea stupilor primăvara.
şes, pe dealuri şi la munte şi se păs cetul, treptat şi fără pagube, căci nu (Urmare şi fine)
trează cu înlesnire peste iarnă. Prin s’ar urma pe dibuite, ci numai după Cine n’ar avea nici miere scursă,
urmare e vrednic de luarea aminte a încercări bine chibzuite.
nici în faguri, îşi poate găti hrană pen
tuturor, şi trebue a se face încercări încercările cu lucerna, trifoiul, ex- tru albine în modul următor: 5 părţi
pretutindenea şi cu alte soiuri. Fireşte parseta, ş. a. sunt ceva mai anevoioase. zăhar galbin se ferb cu 3 părţi apă
că 5— 10 catofi sunt de-ajuns pentru In grădini însă se pot face cu înlesnire
curată, înlăturându-se spuma ce se ri
încercare, spie a se vedea: cum isbu- şi încercări cu aceste plante. Cinci, zece
dică la suprafaţă. La un chilogram de
tesc şi încât întrec soiurile împâmente- paşi în lung şi tot atâţia în lat ar fi de zăhar galbin se cer cam 6 decilitre
nite. Ear’ cine n’a cultivat cartofi, ce ajuns pentru a arunca, cum am arătat de apă sau o fele veche. Prin ferbere
lucru mare, se încerce cu câte-va cui de repeţite ori, câte un pumn din să- materia aceasta se îngroaşe întocmai
buri într’un colţ al grădinei sau prin menţa acestor plante preţioase, şi a ca mierea şi întocmai ca şi aceea se
tre cucuruz? afla: care şi cum isbuteşte, pentru-ca dă albinelor.
mai târziu se nu mai fie nici vorbă de
Precum e de dorit se se facă în In coşniţele mobile mierea scursă
temere, că cutare nu se face, că nu
cercările pomenite cu cartofi, tot aşa se dă şi în partea deasupra, în sticle
se plăteşte, că nu-’i de-aţi mai sparge j
trebue se se facă încercări cu napi, făcute anume, şi nu numai în partea
morcovi, păstârnachi, lucernă, trifoiu, capul. din jos, sub faguri. Hrănirea pe dea
măzăriche, exparsetă, ş. a. încercări s’ar putea face şi în agri supra e şi mai firească, pe cât ţine
(arături) şi livezi. Dar’ cea dintâiu ce frigul, căci atunci albinele trag tot în
încercările acestea s’ar putea face
rinţă ar fi, ca pe locurile de încercare sus, unde e mai cald, şi uneori multe
tot în grădină sau în cutare cap al
animalele să nu pască, nu mai cu seamă din ele, scoborîndu-se la hrana dată
unui loc. îndeosebi napii, morcovii şi |
oile, şi cu deosebire în anul întâiu. din jos, amorţesc şi nu se mai pot
păstârnichii s’ar putea sămăna printre
cucuruz, tocmai cum se sa,mănă fasolea, I In sfirşit, chip şi fel află ori-cine, ridica la soaţele lor.
bostanii, crastaveţii, crumpenele, cânepa, dacă voieşte cu tot înadinsul. Deocamdată însă am fi foarte
floarea soarelui, ş a. De-odată cu cu Şi noi am dori ca fraţii plugari mulţumiţi, dacă hrănirea s’ar face şi
curuzul s’ar săpa şi culege. Şi cu chi să nu întârzie a face încercări de aces numai în modul arătat, dar’ la timp,
pul acesta este o jucărie a face încer tea. Ele ar fi cel dintâiu pas sigur că- şi de câteori cere trebuinţa.
cări. Semenţa abia costă câţi-va cruceri, tră îmbunătăţirea plugăriei, şi a îndru Nu mai puţin trebuincioasă este
lucrul printre celelalte, cine-1 mai soco mării spre o viaţă mai îndestulată şi albinelor apa- Lipsa acesteia le scoate
teşte? Ear’ folosul nu se poate cal mai fericită. adesea primăvara pe timp nepriincios,
cula, căci cu câţi-va cruceri şi cu pu i pierind cu miile din un singur stup.
R o m ul S imu
ţin lucru, plugarul are se vadă apriat: De aceea facem un toarte preţios
cum isbutesc în locurile sale napii, păs- serviciu albinelor, punendu-le la înde
târnachii, morcovii, ş. a. Cu chipul mână apă. In coşniţele mobile unii dau
nimic de mâncare, pleca în pădure după făceau să ţipe, apoi plângea în tăcere Nu-i mai zicea lumea decât »Janko
bureţi. Urmărit de gândul: »Cine 6 fi făcend nnizicantul«.
Numai Dumnezeu ştie cum nu l’au sgomotul ăla trumos în pădure? Ra La biserică nu mai putea să-l ducă
mâncat lupii. murile pomilor? brazii?« Da, toată pă mă-sa, că, decum răsuna orga şi înce
Era o făptură atât de slaba şi de durea cânta şi o repeta ecoul şi îi era peau glasurile corului, ochii copilului se
plăpândă, cu o faţă prăpădită, încât oa dragă 1 umpleau de lacrămi şi părea că e dus
menii erau încredinţaţi că nici odată n’o Pe câmp, florile se aplecau pentru pe altă lume.
să crească mai mare, ear’ mamă-sa n’a- densul; vrăbiile săreau, ciripeau în ra înţelegea cu deliciu toată muzica
vea ce nădăjdui dela densul, fiind cu asta mare a naturii şi numai Dumnezeu
murile cireşului — şi cânta şi cireşul.
desăverşire neputincios de vre-o muncă. Seara auzea cum se înălţau înspre den ştie cât era de mişcată si de fermecată
»
}
y
Te mirai cum o asemenea făptură putea sul toate sgomotele satului şi era încre inima lui.
să trăească. dinţat că numai pentru densul cânta Caraula care se plimba noaptea
Numai un lucru îl însufleţea, mu satul întreg. numărând stelele de pe cer şi vorbind
zica. In toate auzea muzică şi numai la cu cânii ca să-şi sperie somnul, zărise
Primăvara fugea de acasă şi se du
muzică se gândea. în mai multe renduri pe micul janko
cea să fluere pe malul gârlei. Noaptea
Se ducea la câmp cu vitele, ori pitulat în umbră, alăturea de singura
când orăcăiau broaştele şi când bufniţa
în pădure după bolbotine, dar’ se în cârciumă din sat unde petrecea lumea.
îşi arunca notele triste, nu putea să
torcea cu mânile goale, zicend extaziat : Nu vrea să intre Janko muzicantul, dar’
doarmă. Dimineaţa cântecul cocoşului,
»Mămico, era o aia în pădure care aculta cu urechea lipită de zidul cârciu-
ciripitul deşteptării păsărilor îl fermecau.
cânta...«; iar’ mamă-sa supărată răspun mei. Vioara însoţea vocile care cânta:
dea: »Stai, câ ţi dau eu cântece!« Şi Intr’o zi îl prinseseră cu perul ciu »să bem voioşi şi se cântăm, să bem şi
în adevăr câteva lovituri de mătură îl ' fulit, ascultând sgomotul vijeliei. se cântăm.« Janko, fericit, asculta.
