Page 11 - Bunul_Econom_1901_13

Nr. 13. SPICUIRI LITERARE Pag. 3.

III. Apoi venindu’şi ear’ în fire. ţigănesc sfătuia. Mult ş’or căpuit
Sta, alerga din loc în loc, spartul, pentru-câ podul era îo
A doua noapte însă, >când Plângea cu laerime de foc, slănină şi numai cu greu puteau
Să iasă, de plecare gata, A sa pierdută fericire... crăciuni furatul.
La dragul său, în codri fata Eu, ca să înţeleg mai bine,
Şi ’n tot palatul neputând
Cu el să fugă mai curând, mă crengesc pe-o suită. Pricep
De chin odihnă să-’şi găsească,
îndată, că ei dela mine vreau să
Ieşi ’n grădina ’mpărătească
D’un sgomot răsună palatul, slăninească furată. Cât zici topo-
Şi prinse-a se ruga plângând:
Şi doi argaţi ea a zărit răsc svîrlitul după ei.
Pe scări târând pe-al său iubit — «Auleu mămucâlll ţigă­
«Vai! cum aş vrea să plec departe,
Legat — să-’l ducă la ’mpăratul. nesc zisa. Eată stachia slăninoasă!
«Ca nime ’n veci să nu mai dea
Valeu! — Picioriţi-vă lungite! Ră-
«De rostul şi de urma mea !...
C’aflase ’n gând ei ce şi-au pus, «De aripi, Doamne! cum n’am zoriţi-vă scurtate! Ui cum sboarăl
Şi-argaţi pusese mulţi pe afară parte L. De ne căpuieşte’n pleznită, ne zi-
Să prindă pe cioban diseară, leşte scurtatele, sărăcuţ de noi !
Gr. Sima.
Viu-mort, să i-1 aducă sus... «O f! fâ-me pasăre!,. în sbor
«Să ocolesc întreg pământul!...»
— «Acesta e dar’ înţelesul Şi D-zeu din cer, prea sfântul
«Purtării tale cam d’un an? Ii împlini ’nfocatul dor,
c)îlama.
«Te-a scos din minte un cioban?...
Căci pasăre într’o clipită
«Acest mişel îţi este-alesul ? (Fragment.)
S’a pomenit... Şi de atunci
Cu ce ioc, prin păduri, prin lunci, Cea mai frumoasă vorbă ’n lume,
— «O, tată! nu vorbi aşa!
îşi cântă jalea nestîrşită Cel mai iubit, mai dulce nume
«Cioban e, dar’ îi sunt soţie
E «mama!»
«Şi'mi este soţ de-acum el mie,
De seara până cătră zorii... Sub soare nu-’i nici un cuvânt
«Mai drag decât vieaţa"mea!...
Ea priveghiază noaptea toată, Atât de adânc, atât de sfânt
Precum cu el, sub tei, ca fată Ca «mama!»
«Omoară-mă, tu ai putere, —
A priveghiat de-atâtea ori... Uarmen Si/lva.
«Dar’ ca să-’l las, să mă mărit
«Cu altul nul... S’a mântuit!.,. De-aceia’i zic p r i v i g h e t o a r e . . .
«Aceasta una nu mi-o cere!...» Şi-atâta farmec pe pământ
C e l’a t i c ă l o ş i t?
împrăştie duiosu-i cânt
— «Ce-ai zis?... Nemernicoce eşti!.. Sub raza lunei gânditoare, — Din nemţeşte —
«Aşa ţii tu la fală, nume?
„La tot ce-’mi e mai scump pe Cât... tot ai asculta cu dor!.,. ţffn om tinăr, care zăcea în
■lume?!... Ba — să asculte — fermecată temniţă aşteptându-’şi judecata, a
«AL. Nu te-omor... Ai să trăieşti... Stă ’n loc chiar Luna câte-odată fost întrebat, ce l’a dus în starea
Şi însuşi vântul călător...
aceasta ticăloasă, pentru-că el
P. Dulfu.
«Să moară el!...» Şi să se ’ndure era învinuit cu o crimă (faptă)
Chip n’a mai fost... La semnul dat grea. «Domnul meu», zise el cu
Ciobanului i-s’a tăiat lacremi în ochi, «creşterea mea
îndată capul c’o secure... de pe uliţă, m’a ticăloşit. Eu am
O minciună încurcată.
primit acasă o bună creştere, dar"
IV. m’am furişat adese-ori pentru a
mă însoţi cu câţi tineri traşi-îm-
Sărmana! Ea, când a văzut, • JME’am drumărit pe-o dusă pinşi de pe uliţă. Pe uliţă am în­
A scos un ţipăt de durere, ş’am pădurii într’o ajunsă. Aci văţat să umblu nimica. A colo am
Şi părăsită de putere ţigănesc doi aflaţi. Să ştergem învăţat a înjura. A colo am învăţat
Jos ca şi moartă a căzut... podul din slănina Românaşului, a fuma. Pe uliţă m’am deprins la