Page 9 - Bunul_Econom_1901_13
P. 9
ADAUS LITERAR LA „BUNUL ECONOM". Anul I. Nr. 13.
Pe jumătate de an . . . 1 cor. Orăştie, 2 4 Martie v. 1901. Pe un an întreg . . ... . 2 cor.
nului nostru a fost reţinut de aşezate şinile, când am zărit pe
AMURG DE TOAM NĂ boală la celalt cap al liniei ferate. o clipă pe Franc Benway, numai
Eu eram singur pe locomotivă la câţiva paşi înaintea noastră,
(maşină), totuşi conducătorul tre mergând cu paşi repezi dealun-
Pleca un stol de rândunele nului avea deplină încredere în gul liniei. In clipa când l’am
Şt eu, cu Ochii după ele destoinicia mea. Dar’ vai! de nu văzut, a păşit pe o bucată de
M’am dus cu drag până in zare s’ar fi încrezut, sau de ar fi ştiut, peatră, care pe cum se părea
Cuprins de-o tăinică ’ntristare, că eu în aceea clipă eram sălbă sta acolo, şi pe care el trebuia
Căci toamna care le gonea tăcit şi ologit de beutură. să o prăvălească. A lunecat, şi
Căzuse şi pe vîeaţa mea. piciorul său s’a strîns între pă
Nici-când mai înainte eu nu
Şi-am înţeles de ce mâhnirea beusem aşa de mult, ca să mă mânt şi tină. Sărmanul Franc Se
Din ochi’mi turburi lacrimi stoarce: îmbăt, şi nime din tren nu avea luptă ca să se ridice, dar’ în-
Ele ca mâne s’or întoarce baremi cea mai mică bănuială, deşert. Noi am grăbit înainte, şi
Dar’ tihefeţeă?.;. Dar’ iubirea ?:.. că eu m’aşi fi dedat obiceiului toate opintirile lui Franc au fost
C. Pavelescu. zădarnice. Vai copii! Partea cea
acesta stricăcios. Cu atât mâi
puţin, că eu nu beusem până la mai dureroasă a istoriei mele
nesimţire, şi până să nu mai pot este conştiinţa, că dacă n’aşi fi
Aurul şi grâul. sta pe picioare. fost beat, puteam întoarce maşina,
poate destul de timpuriu, pentru
«Indată-ce plecarăm cu tre
a-’i mântui vieaţa!
nul, am căzut înspre vagonul cu
Orzul zise grâului.-
cărbuni şi am căpătat o adâncă Eu zăceam, mult mai beat
— Aidem în ţara Aurului,
tăietură la frunte. Am cercat să decât să mă fi putut barem mişca!
că ne va fi mai bine.
mă ridic, dâr’ n’am putut. Aveam Când am ajuns mai aproape,
Grâul răspunse: — Orzuie
de altfel cunoştinţă deplină de Franc m’a privit pentru-că el că
dragă, mustaţa ţi-e lungă, dar’
starea mea, îmi dam samă cu zuse deacurmezişul peste şină, în
mintea ţi-e scurtă. Nu ne e dat
toată acurateţa şi în mod înspăi partea unde eu zăceam pe loco
nouă să umblăm după Aur, ci
mântător de toate ce’mi s'au în motivă, şi cu priviri îndoioşitoare,
Aurului să umble după noi, şi
tâmplat mai înainte. Am căzut In îşi întinse 'amândouă mânife spre
n’ai grije, va veni.
o astfel de posiţie, că puteam mine, ca şi când ar fi voit să zică:
privi la 0 parte printre vagonul „Ajută-mi Ben, ajută-mi!“ In clipa
de cărbuni şi printre locomotivă. următoare am fost aşa de aproape,
IN AMURG Trenul înainta ca fulgerul, fără încât l’am putut privi în ochi,
să fi putut mişca o mână, pentru cari pe dată s’au închis pentru
Din nemţeşte. —
a-’l putea opri sau a-’i micşora totdeauna... Trupul lui Franc a
(Uurmare fi fine),
iuţeala. Tocmai am ajuns la pune- 1 oprit trenul. Rămăşiţele lui au
tul unde se tăceau reparaturile < fost adunate şi le-am dus la lo
„Trenul nostru pleca la o pomenite, şi unde era o mică în- < cuinţa mea, eu care devenisem
oră după accelerat. Inginerul tre eovoiătură a patului pe care sunt < un smintit furios în toată forma.
