Page 4 - Bunul_Econom_1901_14
P. 4
Pag. 4 B UN UL ECONOM Nr. 14
Plugarii şi meseriaşii trebue ceva şi în timpul iernii, când zidăritul Este la noi ajutor împrumutat între plugari
se se ajute împrumutat. nu se caută. Unii meseriaşi, cum e s. şi meseriaşi?
p. o parte a cojocarilor, având ceva
pământ, îţ lucră pe acesta în timpul Pentru a putea judeca în deplină
verii, când meseria cojocăritului întră cunoştinţă asupra acestei întrebări, este
Sunt vrednice de multă luare
de obiceiu în stare de odichnă. Cei de lipsă să aruncăm o privire asupra
aminte legăturile ce plugarii şi mese
mâi mulţi meseriaşi însă trebue să ră împrejurărilor, în cari se află meseriile
riaşii trebue se întreţină unii cu alţii.
mână pe lângă o singură meserie, ca la noi.
Având a se îndeletnici aproape
să se poată apropia încâtva de desă- Nu putem zice, că meseriaşii ne
neîntrerupt cu trebile economiei pă
vîrşire şi astfel să poată trage folos pi lipsesc cu totul. Avem noi o seamă
mântului şi vitelor, plugarul., nu are
păit din ea. Pentru-că o meserie în de meseriaşi şi numărul lor creşte din
timpul recerut de a-’şi pregăti o mare
văţată numai pe jumătate e sărăcie. an în an; dar’ suntem încă foarte de
parte a lucrurilor, fără cari, de altfel,
Lucrurile rău făcute nu se caută şi parte de ceea-ce ar trebui să avem.
nu poate trăi. Dar’ timp să aibă, toate
meseriaşul slab are de a îndura multe Oraşele din ţeara noastră sunt sau să
nu le poate învăţa Nime nu poate, fi
neajunse. De aceea: mai bine una şi seşti, sau nemţeşti, sau ungureşti, sau
în acelaşi timp: plugar, bărdaş, zidar,
bună decât multe şi rele. De sine se sârbeşti, sau în sfîrşit ale altor popoare.
ferar, cojocar, pălărier, cismar, croitor,
pricepe apoi, că meseriaşul, care îşi Noi_ n’avem nici un oraş de ceva în
rotar, măsar, curelar, ş. a. De aceea
vede în mod stăruitor de meseria sa, semnătate şi, ştim câ, în oraşe este
plugarul trebue să-’şi înveţe şi deprindă
nu poate sta şi de alte lucruri. Pălă- puterea meseriaşilor; ear’ puterea aceasta
înainte de toate trebile privitoare la
rierul s. p. nu poate pregăti alta pen este în stăpânirea altora. Puţinii noştri
plugărie, cari sunt destul de numeroase
tru sine şi familia sa decât pălăria. meseriaşi se perd în mulţimea celor de
şi anevoioase. Cultivarea agrilor (locu
Ear’ numai cu pălăria nici chiar pălă- alte neamuri. Pe la sate încă avem
rilor de arat) a fânaţelor, grădinilor şi
rierul nu poate trăi Ii mai trebue resfirat un număr oare-care de mese
viilor, mai departe creşterea animalelor
multe, foarte multe: cămeşe, cioareci, riaşi. Dar’ atât meseriaşii noştri din
de casă, cultivarea albinelpr, vermilor
peptar, suman, încălţăminte, mobile de oraşe, cât şi cei aşezaţi la sate nu pot
de mătasă, ş. a., sunt tot aţâţa râmi eco
casă, însăşi casa, apoi pânea, mămăliga, face destul trebuinţelor mereu crescânde
nomici, cari pe zi ce merge cer cunoş
carnea, lemnele, legumile, ouăle, brânza, ale neamului nostru. .Şi aceasta, din
tinţe şi deprinderi mai temeinice, pen-
s. a. Aceste toate trebue să le cum- pricina, că multe feluri de meseriaşi
tru-ca folosul să corăspundă muncei
pere cu bani delă plugar şi alţi me ne lipsesc aproape cu totul, ear o
şi greutăţilor crescânde, cu cari este
seriaşi. parte din ei nu e destul de bine pre
împreunată viaţa.
La meseriaşi lucrul e şi mai jin- De aici se vede, că între plugari gătită pentru a putea trage deget cu
meseriaşii străini, cari se înmulţesc şi
gaş. Rar meseriaş, care să poată în şi meseriaşi sunt legături mari şi că ei
întăresc tot întruna nu numai în în
văţa pe deplin cel mult două meserii. nu pot fi unii fără alţii, ci trebue să
Sunt, ce e drept, şi meseriaşi cari în floritoarele lor oraşe, ci şi la sate. Iată
se ajute împrumutat.
vaţă câte 2 meserii, s. p. unii zidari o pildă. In comuna Turnişor din ne
mijlocita apropiere a Sibiiului, mai tot
mai învaţă şi hornăritul, sau altă me
în a doua casă se află un zidar sau
serie mai uşoară pentru a câştiga câte
du-mă destul de tare pentru a sugru înţeleptului! Nu ştiu, ai cetit pe So- răspunde, că el se supune legilor Crea
ma aţiţarea, am urmat modul următor. crate, Plato, dar’ ştiu, că din cuvintele torului. Sigur numai Dumnezeu ştie,
Am scris lui Isus, că aşi dori să-’l văd tale curge o vorbă atât de mişcătoarej unde curge el. Adevăr zic ţie, înainte
în palatul guvernatorului; l’am înviţat şi care te ridică sus peste ei. Aceasta o de a înflori trandafirul SharonulUi, Sân
el a venit. ştie şi împăratul, şi eu supusul seu loc gele Adevărului se va vărsa.
Tu Maiestate Cesară ştii, că în ţiitor, mă bucur, că ţi-am putut da
— Sângele tău nu se va vărsa,
vinele mele curge sânge galic şi ispanic, această libertate a cuvântul ului. Nu
i-am zis în tonul adâncei mişcări, căci
care nu cunoaşte slăbăciunea şi frica, vreau însă să ascund dinaintea ta, că
tu îmi eşti mai iubit, decât toţi fariseii,
însă când omul acesta a păşit înaintea prin vorbele tale ai ridicat înprotivă-ţi
cari abusează de libertatea ce le-a lă-
mea, picioarele par’că mi-s’ar fi rădă- inimici puternici. Ear’ despre mine vor
sat-o Roma, murmură în contra împă
cinat în pământ şi m’am simţit păcătos. besc, că m’am întovărăşit cu tine, ca
ratului şi ţin provincia în nesfârşita
C’o linişte cerească Isus făcu un semn, să răpesc Jidovilor şi puţina libertate
fierbere. Eu te voiu apăra în potriva
ca şi când ar zice: Sunt aici. L ’am ce li-a mai rămas. Rugarea, şi nu po
lor şi palatului guvernatorului va fi
privit cât-va. Crede puternice Cesare, runca mea este, să fi mai cu grijă în
totdeauna deschis, ca loc de scăpare
că renumiţii noştri artişti în picture, «vorbile T 'e. şi să nu-i sumuţi mai de
pentru tine. ,
cari zugrăvesc zei şi eroi, tt’au nici parte, srsoane Scoală poporul în con
măcar ideiă despre caracterul unei ast tra t cn"ninc mă vor sili să păşesc Isus îşi clătina capul gânditor şi
fel de feţe. faţă'ue fine după lege. cu blândeţe fermecătoare zise :
■— Isuse, i-am zis cu voce înecată, Isus îmi răspunse liniştit: — Când va veni ziua aceea, nu
timp de trei ani de zile eu ţi-am dat — Domnul meu, cuvântul tău nu va fi loc de scăpare pentru fiul omului
libertatea cuvântului şi nu te-am supă este cuvântul înţelepciunii adevărate. Zi nici pe pământ, nici sub pământ. Lo
rat, findcă cuvântul teu e cuvântul rîului se-’şi oprească cursul, şi-’ţi va cul adevărului este colo, şi arătă
