Page 7 - Bunul_Econom_1901_14
P. 7
Nr. 14- ' - BUNUL ECONOM Pag- 7
a scăpat compania de cearta şi pedeapsa Copiii au plecat în lume şi nu
»eocostîrcul soldaţilor« din Ulm. Arti- căpitanului. s’au mai întors acasă până după o
leriştii din Ulm au prins odată un co- sută de ani.
costîrc, pe care l’au îngrijit foarte bine, Un sat mişcat din loc. Satul Plumbul întreabă pe fiul seu glon-
aşa că după-ce a scăpat în libertate, nu Voglio de lângă Mondena (în Italia), tele: Iubitul meu fiu, ce a i' făcut tu
i-a trecut prin minte să plece de iarnă poate în urma înmuierii terenului, pri prin lumea largă, pe unde ai umblat ?
-spre Africa. El a rămas un prietin ne cinuită de vărsarea apelor, s’a mişcat Glontele răspunse militâreşte :
despărţit al soldaţilor, pe cari îi iubeşte din loc şi încetul înaintează spre rîul
— Am devenit o putere înspăi
foarte mult. Animalul domesticit este Scortina. După semne apa adunată şi mântătoare. Pe cel ce a venit în faţa
întru toate instruat militâreşte. In fie Oprită sub pământ a mişcat din Ioc mea şi nu s’a supus, l’am străpuns. Am
care dimineaţă, după-ce dejunează, merge teritorul aşa de mare. Toate căţele omorît milioane de oameni, naţiuni
Jn curtea căsârmii, şi sau că face şi el s’au stricat, între pareţii lor s’au for
întregi.
cu soldaţii marşurile de paradă, său că mat lacuri mari şi în cimitirul satului, Bătrânul mâhnit răspunse: Frumos!
stă numai şi priveşte la cei ce fac de înotător şi el s’au deschis mormintele,
frumos!...
prinderi. Odată s’a întâmplat un lucru dm cari apa a scos toate Scheletele Şi după aceea întreabă pe literă:
hazliu cu bietul cocostîrc. Soldaţii se cadavrelor. O spaimă grozavă ă cuprins — Dar’ tu ce-ai făcut ?
întorceau de pe câmpul de exerciţiu, întreg ţinutul.
— Tată, eu nu mă pot lăuda cu
când erau aproape de casarmă căpitanul-
biruinţe răsboinice Principiul meu a
comandant opreşte compania şi caman-
fost pacea. Ca şi soarele, am aruncat
dează frontul la dreapta. Compania îşi T f ţ r M . t f c t ,
raze de lumină asupra lumei. N’am
aştepta dojenile: »Eram pe deplin mul
omorît neamuri, din contră: am reînviat
ţumit cu voi, dacă, se înţelege...« In mo Plumbul. Titlul i-ar mai putea
popoare muribunde.
mentul acesta se aude de sus un clon- fi: poveste din viitor. Poate că acesta
Inima plumbului se înveseli cu
ţănit şi cocostîrcul descinde între com ar fi şi mai bun; dar’ aceasta nu im-
totul. Cu o linişte prefăcută răspunse:
panie şi căpitan. Acesta mânios strigă poartă.
şi aceasta e frumos. Copiii mei, nu
sergentului să alunge cocostîrcul. Ser Plumbul avea doi copii: litera şi
gentul voia să lovească cu latul săbiei gloanţele de puşcă. Indată-ce au în vreau să vă supăr pe niciunul: nu ho
pe sărmana pasăre, dar totdeauna se ceput să se mai ridice niţel, tatăl lor tărăsc acum ale cărui fapte sunt mai
ferea. Voia să o lovească eu piciorul, îi chiamă şi el grăi astfel: mari. Vă spun numai atât: duceţi-vă
dar’ paserea se apăra cu aripile. Situa din nou în lumea mare şi după câteva
— Copiii mei, duce-ţi-vă în lu sute de ani, când vă veţi întoarce, atunci
ţia era critică. Furtuna era în erupţiune.
mea largă. Siliţi-vă să easâ oameni din
Soldaţii aproape se înecau de rîs. Că voiu hotărî.
voi. Voiu vedea mai târziu, care din
pitanul de mâniă schimba feţe. In sfîrşit Cei doi fraţi au plecat din nou.
voi va aduce mai multă laudă numelui
şi căpitanul, fără voie, a isbucnit în rîs După câteva veacuri litera s’a
nostru. Care va fi cel mai vrednic,
şi zise: »Birre! Sunt mulţumit cu voi. înapoiat. Bătrânul a strîns’o la sînu-i.
acela va fi copilul meu favorit şi cel
Azi după prânz aveţi libertate«. Astfel — Dumnezeu te-a adus, dar’ unde
mai iubit.
e fratele tău?
Litera tăcea.
în genunchi sâ-’mi dai voie să înmor
în taină, în oraş cătră poarta Golgotei. Plumbul din nou întreabă: Unde
mântez pe Isus.
Judecata nedreaptă s’a împlinit. Mulţi e fratele tău ?
— Fie după dorinţa ta, i-am zis,
mea începu să se tragă cătră oraş, însă Litera tăcea.
•numai urla, ca în mergere, ci posomo şi îndată am dat ordin lui Manlius, ca Bătrânul bănui ceva rău.
dimpreună cu câţi-va soldaţi să supra
rită, tăcută, desnădăjduită. Mica mea —- Ce-ai făcut, copilul meu ?
vegheze, ca înmormântarea să nu fie
gardă încă trecu tristă pe dinainte-mi. — Cel mai mare rău posibil, tată.
turburată.
Purtătorul vulturului în văii în văl negru Bătrânul pândea cuvântul.
Peste câte-va zile mormântul era
falnicul vultur Roman şi singurateci Litera-1 pronunţase.
ostaşi spuneau cuvinte, cari nu le pu deşert. învăţăceii lui au vestit în pro — „Mi-am omorît fratele"...
vincia întreagă că a înviat, precum a
team înţelege. Din când în când unii
prorocit. Faţa bătrânului se însenină. A mân-
dintre ei priveau îndărăt cătră muntele găiat capul literei şi cu multă dragoste
Mie însă mi-a mai rămas datoria,
Calvaria, ca şi când ar aştepta semne
ca ţie, mărite împărate, să-’ţi scriu ra zise:
noue. — Tu eşti fiiul, copilul meu iubit!...
port despre toate acestea, ceea-ce am
Trist şi gânditor m’am furişat earăşi
şi făcut. Tocmai se revărsa de ziuă,
în palat. Pe scări am întâlnit un vene când îmi sfîrşesc raportul şi când aud
Comitetul de redacţie:
rabil bătrân cu câte-va femei, cari plân glas de trimbiţă şi privind spre poarta
Preşedinte: D r. Io a n M ih u .
gând s’au aruncat la picioarele mele. cesafă, văd intrând trupa de ajutor
M e m b rii: Dr.St. Erdelyi, Ioan Mihaiu
de 2000 de oameni, cari toată noaptea
— Părinte cine eşti, am întrebat Daniil David şi Constantin Baicu.
au fost în marş, ca să sosească la timp.
pe betrân, şi care este dorinţa ta ?.
Dar’ au sosit prea târziu, căci precum
Proprietar - editor: Ioan MiHAlU
f— Eu sunt Iosif din Arimatea, a zis el însuşi, deja s’a săvârşit!..
zise bătrânul bărbat şi eatâ că te rog Redactor respons. Ioan M oţa