Page 10 - Bunul_Econom_1901_15
P. 10

Pag.  2                               SPICUIRI  LITERARE                                Nr.  15.


        cu  bocetul,  l-a  cunoscut   şi  cu   trebue  să  mori....  că  nici  o  lună.. .   Dumnezeu.  Eu  vă  cer  însă  un
        glas  tăiat  de  frică  a scos  vorbele :  n’ai  să  tragi..,..   lucru  şi  voi  trebue  să  mi-1  împli­
             —   Tu  eşti,  Calistrule?  Ce-ţi   Un  strigăt  scurt  de  durere,   niţi; că atâta  îmi  mai  rămâne doar
        e ?  Ce  vreai,  spune ?  M’ai  băgat  în   dar’  atât  de  sfişietor,  că  a  pătruns   şi  mie  să  mai  gust  din  lume.  Să
        boală,.,  vii  aşa  spre  mine... Şi-apoi   până  în  casă  şi  nesocotitul  de   mă  îngropaţi,  ca  pe  răposata  bo-
        ce  plângi?  Spune  odată  ce  ai,  ce   Calistru  â  sărit  de  groază  scările   eriţa,  cucoana  Trosina,  —   ştiţi
        boceşti ?                        în  jos  —   şi  la  minut  erau  Săltica,   acum  trei  ani.  Să  mă  lăsaţi  să  vă
                                         clucereasa  şi  alte  slugi  la  patul   spun  eu  singură  şi  să  pregătesc
             —   Oh,  Cucoană,  milostivă
                                         rezăşiţei,  pe  care  au  găsit-o  fără   toate,  cum  am  văzut  şi  ştiu  că  tre­
        Cucoană,  oh,  nu  mă  prăpădi,  fie
                                         simţiri  şi  galbenă  la  faţă  ca  turta   bue  să  fie  la  un  mort  de  neam.
       cu  ertare  că  am  îndrăsnit,  ticălo­
                                         de  ceară.                       Să-mi  faceţi  asta,  că  mai  mult  nu
       sul  de  mine,  şi  am  venit  aşa  în
                                                                          vă  cer.  —
       taină  să-’ţi  spun  matale,  milostivă
                                                                               Au  tresărit  sărmanii  tineri
        stăpână,  că  nu-’i  bine  de  noi.  Să
                                              Zadarnice  âu  fost  toate  în­  la  aceste  vorbe,  dar  i-au  sărutat
       te  ţie  Dumnezeu, să  ne  stăpâneşti
                                         cercările  lui  Nicu  de  a  schimba   bolnavei mame  mânile  şi  s’au  în­
       cucoană  ca  înainte,  da  vezi  dof­
                                         vorbele  doctorului,  de  giaba  erau   voit  din  cap la  toate.  Şi  l’a  chemat
       torul  matale  zicea  eri  sara,  colo
                                         cuvintele  dulci  de  mângâiere  ale   cucoana  Raluea  încă  în  aceeaşi
       în  grădină,  Unde  stăm  culcat  sub
                                         celor  din  casă,  —   în  sfîrşit tot  au   seară  pe  preotul  şi  după-ce  s’a
       tufele  de  coacăze,  aşa  nevăzut,   trebuit  să-’i  mărturisească  bolnavei   spovedit  şi  pricestuit  in  toată  cu­
       spunea  cătră coconaşul  Nicu..,  of,                              viinţa,  s'a  pus  cu  sfinţia  sa  să
       nu  mai  pot  de  scârbă...  şi  mă   că  în  adevăr  pentru  dînsa  scă­
                                         pare  nu  era.   Adevărul   acesta   chibzuiască  frumos  rînduiala  în­
       doare  inima  şi  de  mata...  cucoană
                                         părea  însă  a  o  linişti  şi  ginerele   treagă  pentru  înmormîntarea  ei.
       şi de  locuşorul cu  bordeiu  ce-1  am
                                         înţelegend  firea  ciudată  a  soacrei   Şi  a  trebuit  Nicu  cu  Săftica  să
       dela  d-voastră...,  din pricina  căruia   sale  a  început  să-’i  vorbească  is­  ia  cheia  ce  o  avea  răzeşiţa  tot­
       cuconaşul  Nicu  tot  mă  urgiseşte                                deauna  la  gât,  să  scoată  dintr’un
       şi  nu-mi  dă  zapis,...  să  ştiu  şi  eu   pititei  femei  pe  alt  glas  şi  pe
                                         vreme  ce  soţia  sa  desnădăjduită   sipet  vechiu  săculeţele  cu  galbeni
       că-’i  al  meu....
                                         se  îneca  de  plâns  în  colţ,  zicea:  şi  sorocoveţi  şi  să  i-le  aducă  la
            Răzeşiţa  sculată  puţin  şi  ră-
                                              —   Lasă,  mamă,  nu-’ţi  scurta   pat,  unde  a  început  apoi  o  soco­
       zimată  pe  un  cot  se  uita  la  Ca-   şi  cele  zile  de  trai  ce  mai  ai,  cu   teală  în  toată  firea.  Atât  pentru
       listru,  ce  era  slugă  veche  la  casă,
                                         vaet  şi  chinuri  amare,  că  suntem   arhimandritul,  de  la  Mănăstirea
       încă  de  pe  vremea  răposatului
                                         toţi  muritori.  Cum   mergi  d-ta   Putnei, atât  pentru  diaconii  şi  pre­
       său  soţ,  se  uita  neliniştită  la  om
                                         după  tata  socru,  aşa  venim  şi   oţii  din  tîrg,  atât  pentru sfinţia  sa
       şi  precum  nu-’l  pricepea  de  loc,
                                         noi  pe  urma  matale,  toţi,  frumos,   părintele din  sat,  atât  pentru  cân­
       se  bătea cu gândul,  de nu  e  cumva
                                         pe  rînd,  hai  tot aşa,  până  ne  vom   tăreţi  şi  dascăli,  atât  pentru  pali—
       nebun,  dar’  i-a  zis:
                                         vedea  împreunaţi  colo,  la  locul   mari,  prapuri,  cruci,  clopote.  O
             —   Ce-i  cu  doftorul,  ce  spui   unde  nu-s atâtea ticăloşii omeneşti.  sută  de  galbeni  pentru  prefacerea
       că  a  zis?  Ce  nu  găteşti  o  vorbă,   Cucoana  Raluea  se  însenina   şi  împodobirea  criptei  lângă  bise­
       da  tot  începi  altal  Locul  cu  bor­  nu  ştiu  cum  la  faţă,  cu  cât  mai   rică  unde  zăcea  răzeşul  şi  unde
       deiul  ţi-l’am  dat  doar’  de  veci,   mult  vorbea  Nicu  în  felul  acesta   voia  să  pregătească acum  loc  şi  lui
       zapis  vei  căpăta  când  ai  să-’ţi   şi  numai  nişte   lacrimi  line  se   Nicu  şi Săftiţei.  Cerea  să  se  facă
       măriţi  fata;  ce  ţi-a  venit  în  cap   strecurau  încă  peste  faţa  ei  ce   deasupra,  vezi  Doamne,  boltă  cu
       să  vii  cu  lucruri  de  astea,  când   sămăna  acum  de  tot împăcată.  Şi   chip  de  capelă,  cum  văzuse  la
       vezi  că  încă  nu-s  sănătoasă?  apucând  deodată  mâna  ginerelui   cripta  boerească  din  tîrg.  Apoi
            —   Iartă-mă,  cucoană,  nu  te   său şi  făcăndu-i  semn  şi  fetei sale   cincizeci  de  galbeni  pentru  colaci
       supăra  pe  un  nenorocit ca  mine,...   să  vină  la  dînsa,  a  strîns capetele   şi  luminări  la  oameni,  testemele
       dar’  vezi  mata  afurisitul  de  dof­  lor  la  peptul  ei  slab,  i-a  sărutat   la  cruci  şi  prapori,  pomenile  şi
       tor...  Dumnezeu  să  te  ţie,  cu­  pe amăndoi  pe  frunte şi  le-a spus:  ospăţul  de comăndare  al  săracilor
       coană,...  dar’  el  spunea  cătră  co­  —   N’am  să  mai  plâng,  dra­  şi  alţi  cincizeci  de galbeni  in  mâna
       conaşul  Nicu  că  mata  milostiva   gilor  mei,  n’am  să  plâng.  Dacă   chiar a  preotului  pentru  parastase­
       noastră  stăpână...  n’ai  zile...  că  mi-e  aşa  soartea,  fie  cum  vrea  le  şi  prazdnicele  ce  trebuiau să  se
   5   6   7   8   9   10   11   12