Page 11 - Bunul_Econom_1901_15
P. 11
Nr. 15. SPICUIRI LITERARE Pag. 3.
facă în urmă. Colacii, colivă, os Iubita mea, cu chip senin, -— ar trebui să asculţi o poveste
păţul şi celelalte casnice cu pao- Şi mirele, un om străin; foarte lungă».
sul la vecinica pomenire, cumpă M’aşez la spate nezărit, «Spune, tată dragă, eu vreau
ratul luminărilor mari şi a bas Şi stau pe loc, încremenit. să ascult acea poveste lungă»,
malelor de mătase pentru preoţi, zise Maria.
cădeau în seama celor din casă, Şi cântă, rid cu toţi; eu stau, «Aceste sgance, fiica mea,
ear’ vestmintele de moarte, sicri Căci rîsetele mă ’ntristau; sunt mai vechi ca de 40 de ani.
ul şi câte mai veniau, voia să şi- Mireasa, cu ce drag zimbea, De 40 de ani mi-au adus aminte
le facă cucoana Raluca ea însăşi, Când el de mână o strîngea.
zi de zi de neascultarea mea ţaţă
adecă să le vadă şi să le încerce de părinţi şi de călcarea legii
Şi eată, mirele strein
cu ochii şi cu mânile. Preotul sa dumnezeeşti».
îşi umple-al Iui păhar cu vin,
tului se potrivia cu jumătate de
glas la toate aceste chibzueli. Nicu Şi bea din el şi-’i dă şi ei, — «Spune-mi, iubite tată, toa
ofta, Săftica plângea pe ascuns. Ah, mândro, sângele mi-’l bei! te amănuntele», zise Maria.
Numai bătrâna răzeşiţă părea că «In urma acestora, tatăl ei
Şi ea un măr i-a dăruit, i-a povestit următoarea istorie:
se înviorează de aceste lucruri,
Ear’ mirele, cu un cuţit,
grăia liniştit, câte-odată cu glas ri In două, mărul l-a tăiat, — «Gând eram cam de 12 ani,
dicat şi aşa, nu ştiu cum îndem- într’o zi frumoasă de toamnă m’a
Ah, inima mi-a sfîşiat!
nător, par’că era vorba de făcut trimis tatăl meu în pădure să
nişte zestre, şi a pus toate la cale taiu o prăjină, care ne era de
Şi să privesc cu-atâta foc,
frumos, ca şi când fusese treaba trebuinţă pentru culegerea mere
El o cuprinde de mijloc,
cea mai pacinică de pe lume. lor, şi aveam să o folosim în lo
Şi o sărută apăsat, j—
cul alteia, care tocmai s’a fost
(Va urma). Eu simt al morţii sărutat!
rupt. Mi-am luat toporaşul şi am
Ca plumbu, limba mi-i de grea, grăbit spre pădure, pentru a îm
Nu pot o vorbă îngâna, plini porunca. M’am uitat în
DIN „YISELE“ începe danţul; eu rămâi, — toate părţile după o prăjină sub
— LUI HEINE Ear’ mirii ’ncep să joace ’ntâi. ţire şi frumoasă, care s’ar potrivi
mai bine pentru trebuinţa noastră;
Şi ca un mort cum stăm, de mut,' şi de câte-ori cercetam una, îmi
Pe dinainte-mi au trecut; bătea mai tare la ochi alta mai
De ce mi-i sângele aprins?
El i-a şoptit încet ceva, mare şi mai bine făcută. Ceea
Şi ’n piept me arde-un toc ne
Ea s’a roşit, dar' n’a zis ba, de ce m’am mirat mai mult â
stins ?
D. Pencioiu. fost, că tinerii arbori, cari de de
Tot sângele mi-i răsvrătit,
parte păreau obli ca lumina, pri-
Şi-’mi bate inima cumplit.
vindu-’i de aproape erau strimbi
şi noduroşi. Tot chibzuind şi ale
Şi-'s turburat şi amărît,
gând, am trăpădat întreagă pă
Căci am visat un vis urît: „Ce sunt acele sgance ?11 durea, şi totuşi nu mi-am ales
Al nopţii fiu întunecat,
o prăjină.
Cu el, urlând, de-acasă m'a luat.
«Poteca, în care am ajuns,
— Din nemţeşte. —
Şi lâng-o casă mă trezii, duce înafară spre un luminiş, şi
Cu muzici, larmă şi făclii; aproape de gard se afla un prun
Priveam la ea, ca fermecat, — f f * C e sunt ace*e sgance ?“, zise mirabo tinâr încărcat de prune
Cum am ajuns, am şi întrat. Maria Lauman cătră tatăl Ajunsesem într’o mare ispită. Eu
său, şezând în poala dînsului, şi ştiam bine, al cui este acest pom,
La masă oaspeţii şedeau, ţinându-’i mâna aceluia în micile şi că în el sunt nişte prune scumpe.
Şi nuntă mare prăznuiau; sale mâni. Ştiam foarte bine, că eu n’aveam
Dar’ spre mireasă când privesc, «Acele sgance, draga mea? drept să iau barem o prună din
Ah, pe iubita mea zăresc. Dacă ţi-aşi povesti istoricul lor, acel prun. In apropiere nu era
