Page 12 - Bunul_Econom_1901_15
P. 12
Pag- 4, SPICUIRI LITERARE Nr. 15.
nici o casă, şi nu .se vedea suflet mine. Tatăl meu m’a dojen>t QSnquzul ia Săi.
de om. Nime, numai singur D-zeu. aspru, şi m’a ameninţat cu pe
putea să mă vadă, şi eu am uitat, deapsă, după-ce ranele îmi vor fi
că ochiul său priveşte spre mine. vindecate;. Mama, care îmi lega
«M’am hotărît, să gust ade degetele pline de durere, mă pri
^ e duse un Ungur la băi, căci
menitoarele prune. M’am suit pe vea îngrijată, şi eu ştiam, că am
se bolnăvise de multă slă
gard şi am început să mâne din amărît-o straşnic prin neascultarea
nină ce mâncase.
frumoasele mirabile deplin Coapte. mea. Le-am ajutat, ce e drept,
Acolo îi dăduse doctorul să
Nu m’am bucurat însă de gustul la culesul merelor, dar’ am fost
lor, pentru-că mă temeam să nu silit se mă mărginesc numai Ia bea câte trei pâhare dintr’o apă
pe zi, şi apa era urîtă foc la gust.
mă afle si să mă prindă pe neaş întrebuinţarea unei mâni, pentr-că
Care bea se strîmba de gândeai
teptate. Ar putea să vină cineva, ceealaltă îmi era atîrnată de gât.
că ce era aea. Dar’ era cu leac..
şi să mă găsească în pom. De Această zi a fost pentru mine
Bea el aşa de multe zile.
aceea m'am hotărît se taiu câte foarte întristătoare. Au trebuit
Intr’o zî întră în vorbă cu
va crengi mai încărcate, şi să mă mai multe săptămâni până să se un Român pe care îl dusese şi pe
răcoresc cu ele în calea cătră vindece rănile afunde, pricinuite
casă. Vîrful pomului era încovoiat de briceagul meu, şi după 40 de el păcatele pe acolo.
Din vorbă în vorbă, mai de
de povara poamelor. M’am suit ani sgăncile sunt tot asa ca şi în
boală, mai de scumpete, mai de
cât puţin de sus şi, trăgând vh> dată după vindecare. Şi barem
bucate... ca omul, ştii... ajunseră
ful cătră mine, am încercat să-’l dacă sgăncile ar fi fost totul!
să vorbească şi de apa âea urîtă
taiu cu briceagul. In grabă, pen Insă sufletul mi-s’a rănit întoc
din care beau şi Românul şi
tru a-mi asigura prada, nu m’am mai ca şi trupul. Conştiinţa îmi Ungurul.
mai gândit la mâna sţângâ, cu era pătată de păcat, care nici o
Românul zice:
care ţineam de vîrful prunului. unealtă omenească nu-’l putea în
■— Urîtă e, frate! Iţi face o
Briciagul mi-a scăpat fără veste lătura. Lacremile pocăinţei nu
greaţă şi e amară de, de!...
din lemn în degete, şi mi-a tăiat erau în stare să şteargă aceste
până la os — de a curmezişul —= pete. Nimic, afară de sângele Iui — Urît; a drache, zise şi
toate degetele dela mâna stângă. Christos, nu era în stare să vin Ungurul.
Văzând sângele proaspăt ţîşnind, dece sufletul meu rănit. —: Când e păharul întâi..-,
am leşinat. Ochii mei priveau şi- apoi s’a dus pomina! Alelalte
«întocmai cum ranele lasă
roaele de sânge, ce -eşiau din mai merg, după-ce te înveţi...
sgance în urma lor, astfel, draga
degete, şi părea că mi-se rupe — No, che io fac bine, răs
mea, şi păcatele tinereţelor lasă
inima de durere. Am lunecat punse Ungurul zimbihd.
urmele fiinţei lor. Şi întocmai ca
printre ramurile arborului jos la
şi sgancele ranei vindecate, ele — Cum faci?
pământ. Sguduitura pricinuită de
schimosesc şi slăbesc sufletul — Io pohare ale intei vers
cădere m’a deşteptat din leşin, şi
Prostiile tinereţei se pot birui, jos, şi ghitem numa doile.
de grabă m’am sculat în picioare.
dar’ sgancele lor de sigur nu se Dumitru Stăncescu, „•
Mi-am înfăşurat cârpa de buzunar
şterg. Un astfel de păcat al tine
în jurul degetelor sângerate, şi
reţei atîrnă ca o povară grea de
am grăbit spre casă. Treaba ce
grumazul vîrstei bărbăteşti. Nu
aveam să o îndeplinesc a isbutit
mai sângele lui Isus Christos ne
rău şi fără folos. Nu numai că
curăţă de toate păcatele.
nu mi-am ajuns ţînta, pentru care
am tost trimis, ci am săvîrşit şi Trad. de: R. S.
o faptă rea, şi am devenit nehar
nic pentru culegerea merelor, la
care lucru aşi fi putut fi de mare
folos părinţilor.
«Nimănui nu-’i era milă de
Edate şi redactate de IO AN MOŢA. »Minerva« institut tipografic în Orăştie.
