Page 5 - Bunul_Econom_1901_15
P. 5
Nr. 15 BUNUL ECONOM Pag; 5
dovedit şi înteliginţă şi zel la învăţătorii' rămas de acel cioban 80 oi, multe
Ş t ir i d e t o t f e l u l
noştri, încât îţi tăcea plăcere să le as lâni şi burdufi de brânză
culţi, apoi de mare interes era discuţia El a venit să dea oile şi ce a ră
Sfintele Paşti au fost şi în ce să încingea asupra temei şi-a pre mas de cioban de pomană pentru su
Orăştie aşa, precum se vede că au fost dării ei, după terminarea predării. In fletul răposatului şi să-i pună pomană,
pe cele mai multe locuri din ţară: cu deosebi participau cu drag şi cu inte şi câte alte minciuni. Omul nostru, un
zăpadă şi ploaie, îndeosebi din Dumi res la discuţie dnii înv. N. Herlea. C. om fruntaş avut, etc. lăcomind după oi,
neca Paştilor dela amiaz s’a pornit timp Baicu, S. Safta, G. Daniil, A. Basarabă, lână, brânză, l-a rugat să le dee lui şi
foarte rău: ninsoare zdravănă, meste I. Branga, P. Nicoară, I. Fleşeriu şi dl la copii lui şi l’a omenit pe străin cu
cată cu o ploaie rară şi mare. Spre protopresbiter comisar Domşa. câte numai a ştiut etc.
sară coperişele caselor erau coperite cu Dela omul acesta, înşelătorul, câş-
Conferenţa a ţinut două zile deplin,
zăpadă care a stat până a doua zi di tigându-şi cunoştinţă despre alţi oameni
şi în jumătatea zilei a doua (ieri, Vineri)
mineaţa. Ziua a doua însă a adus soare lesne crezători, a mers la o femeie
după prânz, s’au făcut deosebite propu
şi senin şi până la amiaz pierise zăpada fruntaşe, dându-se de văr al ei, adecă
neri folositoare, spre a fi înaintate con-
şi se uscaseră stradele. văr cu socrul ei mort şi că încă de ti-
sistorului ca material de studiare.
In bisericile româneşti serviciile năr a mers în România, unde a aflat
Folosul conferenţelor e evident.
sfintei învieri s’au slujit cu frumos cere o mămăligă de aur, că el mai are în
Noi dorim cât mai bune resultate membri
monial, în deosebi în biserica noastră România 1800 oi şi 46 cai etc. şi
lor conferinţelor, întru punerea şi în prac
gr.-or. serviciul ambilor parochi a fost acum l’a prins dorul de locul naşterii
tică a celor sulevate în conferenţă, ca de
mult ridicat prin înălţătoarele cântări şi rudenii şi a venit să-i caute, să le lase
folos învăţământului şi creşterii poporului.
ale corului bisericesc, Sunt vrednici de lor avuţiile lui, cari fiind bătrân, nu are
toată lauda bravii noştri corişti (toţi a Ie mai folosi mult. Că umblă în haine
ţerani), şi conducătorul lor, pentru ni rele, zicea că de aceea o face, ca se
Un şarlatan. Pe la Braşov a
velul la care s’au putut avânta în cân nu fie urmărit de hoţi, că are bani de
fost prins prin Decemvrie un om bă
tarea liturgiei de Dima. aur, galbeni etc. la sine. Femeia cre
trân ca mare înşelător. El să da de
zând l-a desbrâcat de hainele cele mur
»sfânt« şi proroc şi înşela poporul de
dare şi cu gadine, şi l’a îmbrăcat în
Conferenţa înveţătorească a rând până şi-a dat de petec odată.
altele curate şi apoi şarlatanul i-a zis
tractului gr.-or. Orăştie, a avut loc acum Asemenea cas ca la Braşov s’a
să vină cu el la Orăştie, unde a lăsat
Joi şi Vineri, participând din 50 de în întâmplat şi în comuna vecină Orăştiei,
banii cei mulţi, ca să-i aducă cu sacul.
văţători câţi se află în tract, 32. Con C., în ziua a 2 şi 3 de Paştile româ
Femeia vine cu el, şi de-odată el se
ferenţa s’a dovedit şi aci de un lucru neşti.
face nevăzut, pe o stradă a oraşului,
mai presus de îndoială bun. Şase domni Un om care întru toate se ase
cu haine curate, săturat de mâncări şi
învăţători să pregătiseră, cu teme de măna celui descris în »Gazeta«, s’a
beuturi, ear’ femeia se reîntoârce cu
desvoltat, prelegeri teoretice şi practice dus Luni după Paşti la un om, spu-
buzele umflate acasă.
(d-şoara M. Racolţa, I. Căliman, S. Safta, nându-i că el vine din România, că e
Pune-ţi mâna pe el pe unde Taţi
C. Baicu, I. Branga, I. Fleşeriu). Dacă cioban şi că un cioban al seu ar fi
prinde după asta.
bine lucrate au fost temele, încât au murit pe la Pui, omorît de tren şi a
mător, pe care numai vânătorii îl atîrnau pe genunchi; într’o mână, des strălucea în bătaea soarelui dîra uscată
cunosc. făcută pe jumătate, ţinea un mă- a unei lacrimi, care nu se oprise în
Nu pot să spun câtă vreme am nunchiu de flori de câmp, care lu mersul ei decât în colţul buzelor. Şi buze-
dormit, dar’ când am deschis ochii, în necau pe fusta ei vărgată, de câte- le-i erau palide. Tot căpşorul ei era dră
treg cuprinsul dumbrăvii era scăldat de ori răsufla. Iia ei albă şi curată, gălaş; nici chiar nasul, puţin cam gros
soare şi în toate părţile zăriai, printre încheiată la mâni şi la gât, făcea nişte şi bocîrnat, nu-i stetea rău. Mai ales
frunzele cu foşnet vesel, cerul străluci cute mărunte şi molatice pe trupul e i; îmi plăcea expresia feţei; era atât de
tor în seninătatea lui ; norii se împrăştiau, nişte mărgele mari şi galbine îi cădeau simplă şi atât de blândă, atât de tristă
izgoniţi de vântul sburdalnic; vremea în două şire pe gât şi pe sîn. Era şi plină de nedumerire copilărească în
•se limpezia şi în aer era împrospătarea foarte drăguţă. Părul ei frumos şi des, faţa chinului care o muncea!.. De bunâ-
uscată, care umple inima cu simţiri bâlaiu-cenuşiu, îl purta depărţit la mijloc; seamă aştepta pe cineva. Prin pădure
vesele şi care după o zi de ploaie mai şi-’l pieptenase cu multă grijă şi în co se auzi un foşnet. Ea ridică de-odată
totdeauna prevesteşte o seară liniştită zile aduse în formă de semicerc era capul şi privi... şi prin umbra străvezie
şi senină. prinsă o panglică subţire şi roşie; frun luciră în apropierea mea ochii ei mari,
Voiam să mă scol şi să-’mi cerc tea ei albă ca fildeşul era goală. Res luminoşi şi timizi, ca doi ochi de căpri
din nou norocul la vânătoare, când tul feţei era puţin pârlit de soare şi oară. Ea rămase ascultând câteva clipe,
de-odată privirea mea rămase pironită avea acea coloare aurie-gingaşe, pe cu privirea holbată spre locul de unde
asupra unei figuri nemişcate de om. care o capătă numai o peliţă fină. Nu venise acel sgomot, oftă, dădu din cap,
Uitându-mă cu luare aminte, văzui o puteam să-’i văd ochii, căci nu şi-i lua apoi plecând u-se şi mai tare, începh
ţărancă tînără. Şedea la douăzeci de din pământ: dar’ puteam distinge bine să aşeze încetinel florile. Ochii îi erau
paşi de mine. Părea gânditoare; capul sprâncenele ei subţiri şi arcuite şi ge plânşi, buzele îi tremurau cu amărî-
îi era plecat şi amândouă manile îi nele lungi; erau umede. Pe faţa ei ciune şi o lacrimă se rostogoli earăşi