Page 4 - Bunul_Econom_1901_16
P. 4
BUNUL ECONOM . Nr. 16
comasarea într’o singură tablă; la unele diţii priincioase, ar putea să înlesnească de tot felul, atât de bogate în urmări
comune ea isbuteşte mai bine In două doară şi mai mult agonisirea bucatelor folositoare pe unde se ivesc, nici aceste
table, la altele în trei, după firea hota pe seama celor lipsiţi. nu iau fiinţă decât id-colea. Cu ajutorul:
rului, Păşunea îndeobşte nu poate fi Altă causă a sărăcirei crescânde a acestor tovărăşii s’ar putea purta luptă
decât folositoare pentru micii plugari. micilor plugari se poate adscrie împre- straşnică în contra sărăciei ; nici un om
Locuitorii multor Comune, Unde nu s’a giurării. că peste iarnă nu pot câştiga luminat nu trage la îndoială folosul to
nimerit calea cea mai potrivită, sără aproape nimic. Din Noemvrie până în vărăşiilor pentru agonisirea mai cu în
cesc mereu şi trebue să iee lumea Martie, adecă timp de cinci luni, tot ce lesnire a maşinilor economice, pentru
în cap. ei pot face este, că văd de vite, aduc valorisarea bucatelor, a vinului, a lapte
Sunt apoi multe rele mari, cari le lemne şi cară gunoiu. Ce bine ar fi, lui, ş. a. Iată tot atâtea căi şi moduri de
săvârşesc c â r m u i t o r i i c o mu ne 1 o r. să ştie micii plugari vr’un ram ele me a îmbrânci sărăcia şi năcazurile.
In executarea (împlinirea) legilor, nu e serie! Ce bine ar fi să ştie găti unele
Nu de mai puţin folos are să fie
îndoială, se fac multe abateri. O lege lucruri de lemn pentru sine şi pentru
plugarilor şi ţinerea numai a sărbătorilor,
poate fi cât de bună; dacă ea însă nu alţii, ce bine ar fi să ştie împleti corfe
ce le porunceşte biserica, nu şi cele câ
să îndeplineşte în spiritul (după gândul) de nuele, coşniţe de stupi şi coşuri de
teva zeci de sărbători băbeşti. Dacă
legiuitorului, poate avea urmări cât de Căruţe, sau apoi felurite obiecte din pa-
suntem creştini, apoi să ţinem la po
rele. Astfel de abateri se întâmplă des piură! Cu chipul acesta ar putea câştiga
runca bisericii. Vremurile sunt prea
tule faţă cu încassarea (strîngerea dă câte ceva şi în timpul iernii, n’ar avea
grele pentru a prăznui şi acum 1 s. p. :
rilor), cu înmulţirea aruncărilor comunale, prilej să petreacă timpul cu îndeletni
Marţa dintre tunuri, Pălia, Foca, şi alte ,
etc. Cât de folositor ar fi, s. p., dacă ciri nefolositoare: îU cârciumă, la cărţi zile opărite, cum şi multe Marţi şi Vi
aceste din urmă nu ar trece peste 3 0 % , şi îrt minciuni, cheltuind mereu din cele neri de peste an.
şi dacă această disposiţie s’ar prevedea adunate în timpul verii, nu arare-ori în-
Şi pe câţi nu i-au dus la sapă de
in lege. fundându-se în datorii.
lemn procesele sau judecăţile ? Din ju
C ă m ă t u i r e a încă este o causa Păgubitoare în urmările sale este
decăţi ambe părţile se aleg de obiceiu
însemnată a serăcirei poporului. îndeo şi purtarea greşită a economiei. Totala
numai cu pagube.
sebi cămătuirea pentru bucatele împru nelucrare sau numai în mod foarte ne
mutate. Cine dă împrumut primăvara corespunzător a grădinilor de pomi şi Ar mai fi de spus încă şi alte
o ferdelă de bucate ca toamna să pri de legumi, nesocotirea aproape cu de- multe cause, cari pricinuesc sărăcirea
mească două, ori şi ca după două fer sevîrşire a plantelor de nutreţ, ea lu micilor plugari. Dacă însă sar îndrepta
dele să primească trei şi o zi de lucru, cerna, trifoiul, napii de nutreţ ş. â., lă şi numai o parte a celor înşirate, de
etc., acela trebue să se îmbogăţească, sarea ogorului, necultivarea soiurilor ae- sigur lucrurile ar lua altă faţă, plugarii
ear’ datoraşii să devină calici, să ajungă vea preţioase de animale de casă, ne noştri ar da înainte, şi nu îndărăt ca
la sapă de lemn. cultivarea stupilor şi vermilor de mătasă, racul şi n’ar mai fi vorbă de a lua lu
Băncile vor slăbi cu timp cămătă etc., toate aceste sunt cause mari şi în mea în cap,
ria. Dar’ m a g a z i n e l e de b u c a t e , semnate ale stării nepriincioase a mi R om ul S imu
ce ar avea de ţîntă ajutorarea şcoalei cilor plugari.
şi bisericii, cum şi împrumutarea în con- Nici t o v ă r ă ş i i l e e c o n o m i c e
Victor întinse mâna a lene, le luă, prins într’un cerc de bronz şi căută închise ochiul, înaintea căruia era mo
le mirosi nepăsător şi începu să le în să-l înţepenească în ochiu; dar’ ori-cât noclul. »Nu pe ăla, nu pe ăla, proasto,
vârtească printre degete, privind gândi se strîmba ca să-l ţină, sbârcind obrazul pe celalalt!« strigă Victor şi nedându-i
tor şi cu gravitate în sus. Aculina se şi nasul, sticla luneca mereu şi-i cădea răgaz ca să-şi îndrepte greşala, îi luă
uita la el... In privirea ei tristă era în mână. sticla.
atâta gingaşe lepădare de sine, atâta Aculina se înroşi, zîmbi şi îşi în
»Ce-i asta?« întrebă în sfîrşit Acu
slugărnicie cucernică şi atâta iubire! toarse capul.
lina mirată.
Ii era teamă de el şi nu cuteza să »Se vede că nu-i pentru d’alde
plângă acum când îşi lua rămas bun »O lornetă«, răspunse el cu gra mine !« zise ea.
dela el şi când îl vedea pentru cea vitate. »Se vede, zău!«
din urmă-oară; ear’ el zăcea şi se în Sărmana tăcu şi oftă din adânc.
»Pentru ce-i ?«
tindea ca un sultan şi se lăsa eu su-
»Ca se vezi mai bine.« » 0 , Victor Alexandriei, cum are
meţie să fie adorat. Eu mă uitam cu
să-mi fie fără dumneata!« zise ea earăşi.
năcaz la faţa lui roşie, pe care, afară »Dă-mi-o !»
Victor îşi şterse monoclul cu pul
de nepăsarea silită, se zărea închipuiala Victor se încruntă, dar’ i-o dăd.h
pana pardesiului şi îl băgă earăşi în
îngâmfată şi fără margini. Aculina era
»Bagă de seamă să n’o spargi!« buzunar.
atâta de frumoasă în clipa aceea! Su (Va urma.)
»N’ai frică, n’am s’o sparg,« şi 6
fletul ei întreg şi-l desfăşura înaintea
duse sfiicioasă la ochiu. »Da nu văd
lui, încrezătoare şi pătimaşe, se alipea
nimic«, zise ea cu naivitate.
de el, îl desmierda, ear’ el... el aruncă
vineţelele pe iarbă, scoase din buzuna »Trebue să închizi ochiul«, grăi el
rul de sus al pardesiului un monoclu cu glasul unui dascăl nemulţumit. Ea
