Page 2 - Bunul_Econom_1901_17

Pag. 2 BUNUL ECONOM Nr. 17

şcoală de horticultură şi viticultură, riei etc. şi apoi sub îngrijirea brăniş- e şi vrednică de cea mai mare luare
şcoală de agricultură, şcoală inferioară terilor locali cu tragere de inimă pen­ aminte a plugarilor pentru folosul ne­
de silvicultură pentru a scoate brâniş- tru interesele comunei, că fagul ar fi preţuit, ce ea îmbie, îndeosebi sămă-
teri şi pădurari, şcoală de lăptărie, înlocuit prin ştejar, brad şi molid, cu nându-se în locul menit pentru ogor.
şcoală de sculptură in piatră şi lemn, timpul ce isvoare de venit n’ar fi pen­ Am arătat şi cu alte prilejuri, că
şcoală de rotărie şi câruţărie, şcoală de tru comune? ogorul sterp este o mare năpaste pen­
ceramică, şcoală de ţesătorie etc; etc. Şi mult mai curend va desvolta tru plugar. Pe ogoară atât oile cât şi
Ori şi* cine va înţelege şi pricepe şi face se progreseze o intreprindere porcii trebue să lihozească vara în­
uşor influinţa şi importanţa mare a lor industrială un tîner de meserie, care treagă, de celelalte animale nici nu mai
pefttru producţiunea şi avuţia naţională, de mic copil s’a ocupat cu ea, decât pomenim, pentru-că ele abia trag vr’un
când tinerii trecuţi prin şcoalele pro­ un om matur de altă ocupaţiune şi folos din ogoară. Peste tot folosul, ce
fesionale pot se exercite aceste deprin­ strein de ea: preot, învăţător, notar, plugărimea îl trage din ogorul sterp,
deri şi meserii chiar la ei acasă şi în primar etc. Că aceste ocupaţiuni şi in­ este toarte neînsemnat, şi el se reduce
satul lor. Pentru deschiderea unei ca­ dustrii mici şi mari, în urma unei pre­ aproape numai la ţinerea oilor şi por­
riere de piatră, de care har Domnului gătiri serioase, rentează şi îmbogăţesc, cilor.
este destulă, şi punerea ei în exploa­ dovadă sunt petrarii, lemnarii şi antre­ Dacă acum am face asămănare în­
tare, unde există calea ferată în apro­ prenorii italieni, exploatatorii de păduri tre folosul, ce plugarii îl au dela oi şi
piere, nu se cere tocmai un capital aşa şi tăietorii de lemne, aduşi de prin porci pe cât timp umblă pe ogoară, şi
de mare de exploataţiune. Nici pentru Carinthia, Krainerii, cari la noi fac între folosul, ce l’ar putea avea sămă-
înfiinţarea unei ţiglării şi cărămidării de stare şi apoi se întorc în ţeara lor nându-le aceste, s. p., cu măzăriche,
speculaţiune, unde se găseşte o argilă bogaţi, ear’ ai noştri n’au ce lace, de­ ne-am mira de marea deosebire.
bună. Prin deschiderea Unei scoale na­ cât se emigreze pentru a întră ca ser­ In multe locuri porcii se pot şi să
ţionale de brănişteri, s’ar da pane la vitori si muncitori cu ziua. şi restrîng la câte un colţ de hotar în
j
sute de tineri Români în comunele lor apropierea satului, fără a li-se da dru­
(*Gaz. Trans.<) Ioan de pe Văcarea.
chiar, şi s’ar câştiga braţe inteligente mul pe întreg ogorul, care din causa
şi instruite la cultura pădurilor. Şi dacă aceasta s’ar putea cultiva fără împede-
pe lângă limba maternă ei ar fi obli­ care cu măzăriche.
A g r i c u l t u r a
gaţi se înveţe şi cunoască bine în scris Oile se scot de cu primăvară şi do
şi vorbire şi o-a doua limbă şi niţică cu toamnă pe livezi sau fânaţe ori pe
Măzărichea.
contabilitate, ce le-ar strica? Agricul­ păşunile anume menite pe seama lor;
tura şi pomicultura cu toate ramurile Din an în ân plugărimea noas­ ear’ păste vară pe ogoară, unde, mai
ei, ar putea lua o desvoltare enormă tră se îndeletniceşte tot mai mult cu cu seamă după-ee se ogoreşte, au foarte
după regiuni şi climate. Şi în fine, ce cultivarea plantelor de nutreţ. Intre puţină hrană. Tocmai de aceea şi folo­
folos mare n’ar trage comunele din aceste, putem zice că, până acum, lo­ sul este de tot neînsemnat. Anume, în
pădurile lor colosale de fag prin des- cul prim îl ocupă măzărichea, şi numai cele mai multe caşuri, se ţin câte-va
voltarea industriei lemnului în satele după aceea urmează celelalte: trifoiul, sute de oi, al căror folos peste tot abia
muntene: a căruţâriei, rotăriei, templă- luţerna şi napii de nutreţ. Măzărichea se ridică la sute, şi numai rar de tot

F O I T Ă chisă ca copiii. »Dar’«, se întrerupse el pe el. Uitându-mă la ea, băgai de
9
deodată, întorcend-use pe o parte, »de seamă că nu mai putea de neastâmpăr,
ce-ţi spun eu toate astea? Tu tot nu buzele-i tremurau, faţa ei palidă se în­
In t â l n i r e a le poţi înţelege.« roşi puţin...

de
«Da de ce, Victor Alexandriei? «Victor Alexandriei«, rosti ea în
IVAN TURGHENIEF
Eu am priceput; am priceput tot.« sfîrşit gângăvind, »e păcat ce faci... e
(Urmare şi fine). «Ei aşi!« păcat, Victor Alexandriei, zău lui Dum­
»Da, da«, zise el în sfîrşit, «la în­ Aculina plecă capul. nezeu!»
ceput are să-’ţi cadă greu, de bună »Mai înainte nu vorbeai aşa cu «Ce, ce-i păcat?» întrebă el în-
seamă,« şi o bătu îngăduitor pe umere. mine, Victor Alexandriei«, şopti ea fără cruntându-şi fruntea şi ridică capul aple-
Ea îi luă mâna de pe umăr şi i-o să-’şi ridice ochii. cându-şi-1 spre ea.
sărută repede. El zimbi mulţumit. »Da, »Mai nainte?... Mai nainte! Asta-iL. »E păcat, Victor Alexandriei. Dacă
da, tu tot eşti fetiţă bună!... Dar’ ce se Mai nainte?« murmură el strîmtorat. mi-ai fi spus de despărţire măcar o
faci ? Gândeşte-te însăţi. Noi, cu boerul Si amândoi tăcură. vorbă bună; dacă ai fi spus măcar un
j
nu putem sta aici; cât de curend vine «Dar’ acum trebue să plec«, zise cuvinţel sărmanei părăsite...»
iarna şi iarna la ţară, ştii şi tu, e ceva el earăş şi se înălţă pe un cot... «Da ce vrei să-ţi spun ?«
îngrozitor. Alta la Petersburg! Acolo »Mai stăi puţin!« se rugă Aculina. «Eu na ştiu Ce; dumneata ştii mai
sunt atâtea minunăţii, cum tu nici prin »La ce să mai stau?... Ne luarăm bine, Victor Alexandriei, Acum pleci
vis nu ţi-le poţi închipui. Ce mai case, par’că rămas bun.« şi nici măcar un cuvinţel... Ce am
ce străzi, şi-apoi societatea, cultura... »Mai stai!« îngână Aculina. greşit eu?«
minune mare!« Aculina îl asculta cu Victor se culcă earăşi şi începu să «Ce* curioasă eşti! Ce pot eu să-’ţj
privirea învăpăiată, cu gura întredes- fluere. Aculina nu-şi mai lua ochii de fac?«