Page 3 - Bunul_Econom_1901_17
P. 3
Nr. 17 ____________BUNUL ECONOM ' ........................... Pag. 3
la o mie două de floreni. Dacă însă tot ogoară, ca locul să nu mai rămână sterp dacă ea a avut o desvoltare puternică.
pământul, ce se lasă ogor sterp, s’ar să tot în al treilea an. Uscatul mai bine se face pe capre.. Nu
măna cu mâzăriche, folosul ar fi, cel pu Dacă cutare comună nu s’ar putea e bine să se întoarne de multe-ori, pen-
ţin, întreit mai mare, ceea-ce, fireşte nu hotărî să samene întreg ogorul cu mă- tru-că foile ei se scutură cu înlesnire.
e lucru de nesocotit. zăriche, ar fi de dorit şi totodată de Cine ar dori să-şi agonisască şi să
mare folos să introducă cultura ei ba mânţă, trebue să lasă măzărichea din
După calculele tăcute de economii
rem în jumătate sau a treia parte a ace un cap de loc până când cea mai mare
v practici un jugăr de pământ dă 18— 28
luia. Aceasta ar putea-o face cu bună parte a păstăilor ei s’a desvoltat deplin.
măji metrice nutreţ uscat sau 40— 56
înţelegere toate comunele, şi sigur că
măji m. nutreţ verde, adecă îndoit mai De îmblătit mai bine se îmblăteşte
nu s’ar căi.
mult decât fânul agonisit de pe o li cu îmblăcii. Ear’ ovăsul se alege din ea
Vom spune acum câteva cuvinte
vadă de asemenea mărime. In bunătate prin vânturare.
despre cultura ei. Măzărichea pentru
încă nu rămâne îndărătul fânului de li
nutreţ se poate sămăna acum în Maiu.
vadă. Şi dacă am socoti că, în loc de
In Iulie sau August este în floare, deci S t u p ă r i t
ogor, la o comună s’ar sămăna cu mă-
se coseşte şi, fiind atunci călduri mari,
zăriche numai 300 jugere şi calculând
numai o roadă mijlocie, s’ar recolta la se uscă cu înlesnire. Un roiu, mult doi.
7000 măji metrice nutreţ uscat sau de Nefiind pământul de loc pregătit, Sunt stupi, cari roiesc şi de câte
două-ori atâta nutreţ verde, care, so i-se dă acum o arătură şi se samănă 3— 4 ori intr’un an. Pricina este în lo
cotit în bani, numai cu 1 fi. maja me măzărichea. Pentru-ca să nu cadă, se cul prim mulţimea matcelor, cu zecile,
trică, ne-ar da la 7000 fi. Acest folos, samănă amestecată cu ovăs, anume 1 ce se prăsesc vara în fie-care stup bun.
în asemănare cu cel-ce îl dau oile ţi parte ovăs şi 3 mâzăriche, sau şi 1 parte Cu prilejul primei roiri iese de obi
nute pe ogoarâ, este neasemănat mai ovăs şi 4 părţi mâzăriche. ceiu matca cea bătrână, rămasă din
mare. Dacă se samănă prin împrăştiere, anul trecut, şi cu ea împreună o parte
Dar’, dacă luăm în băgare de samă, ca de obiceiu, la un jugăr se cer 5— 7 mare a albinelor. Al doilea roiu iese
că ea se desvoaltă repede, ast-fel că, ferdele (nouă) de câte 20 litre. O bună cam la 9 zile după cel dintâi, şi este
sămănată de timpuriu, se poate cosi îna grăpare a pământului după sămănat încă condus de una sau mai multe matce
inte de ogorîre, şi locul se poate lucra ajunge; dar’ mai bine e când, îndată tinere. Roiul al treilea iese cam la 3
cât de bine până toamna, când e dea după sămănat, locul să şi tăvălugeşte, zile după al doilea deasemenea cu una
se sămăna grâul; dacă avem în vedere, pentru-că cu chipul acesta măzărichea sau mai multe matce, ear' al patrulea
că ea direge pământul mult mai bine se poate cosi cât mai aproape de pă iese şi mai îngrabă după cel de al
decât ogorul sterp şi că se mulţumeşte mânt, cotoarele ei fiind foarte nutritoare. treilea.
şi cu pământ mai sărac şi isbuteşte şi Alte lucrări, până la cosit, nu sunt Prin prea multă roire şi cel mai
numai într’o arătură, măzărichea este cu trebuincioase. Buruenile, ce s’ar ivi, nu-i bun stup se slăbeşte; ear’ roii din urmă,
drept cuvânt o plantă de foarte mare pot face nici o stricăciune. de regulă, sunt nevoiaşi. De aceea este
preţ in economie, şi e vrednică a fi Cositul ei este mai anevoios decât în interesul (folosul) stuparului să nu-şi
cultivată cu totînadinsul, (îndeosebi în al altor plante de nutreţ, mai eu seamă lasă stupii a roi mai mult decât odată
»Măcar un cuvinţel...« acuma ? Cum am să rămân ? Ce-am să şi căzu în genunchi... Ne mai putând
»Aşa, toca-toca, alta nu ştii se mai mă fac eu, biata de mine, ce rn’oi face? răbda, mă repezii spre ea; dar’ abia
spui?« zise el năcăjit şi se sculă. Au se mă dea după unul care mi-e mă zări şi recâştigându-şi puterea, se
»Nu te mânia, Victor Alexandriei», urt... Vai de capul meu!« sculă şi ţipând cu glas slab se pierdu
grăi ea repede, abia putându-şi opri »Cearcă să cânţi, să fii veselă!« prin desiş, lăsând florile risipite pe
plânsul. bolborosi cu jumătate de glas Victor, iarbă.
»Eu nu me mâniu, dar’ de ce eşti schimbând mereu locul. Eu m’am apropiat, am cules de
şi tu aşa proastă. . La urma urmelor •Măcar un cuvinţel, unul singur... jos mănunchiul de vineţele şi am eşit
ce vreai? Să mă însor cu tine ştii că Bună-oară: Aculino, bunâ-oară: eu...« din dumbravă pe câmp. Soarele cobo-
nu se poate 1 Ce vrei atunci ? Ce ?« Şi De odată durerea îi sfâşie pieptul rîse pe cerul senin, dar’ razele lui pă
ridicând din umeri şi desfăcând dege şi n’o lăsă se isprăvească vorba, pră- reau veştede şi reci, în loc să strălu
tele mânilor, aştepta par’că răspunsul. vălindu-se cu faţa pe iarbă, începu să cească, se răspândeau uniform într’o
»Nu... nu vreau nimic,« şopti ea şi plângă amarnic. Tot trupul ei tremura lumină apătoasă. Până seara mai era
abia cuteză să-’i întinză mânile tremu şi ceafa ei să bătea convulsiv;.. Durerea vre-o jumătate de cias, dar’ amurgul
rătoare, »dar’ măcar un cuvinţel... reţinută atâta timp se revărsa acum abia-abia se învăpăia. Vântul cel aspru
Şi lăcrămile o podidiră şiroae. potopitoare. Victor se depărtă de lângă şi iute îmi bătea în faţă; se pornea
»Aşal! s’a pornit pe plâns«, zise ea, dădu din umeri şi plecă cu paşi repede şi sbura înainte, trecând peste
el plictisit şi-şi împinse căciuliţa pe mari. drum şi dealungul marginii pădurii, îm
trunte. Trecură câteva clipe... Aculina se podobit de frunze mici şi sucite; coasta
»Nu... nu vreau nimic», îngână el linişti, ridică capul, sări în sus, se uită dumbrăvii, care mărginea ca un zid
sughiţând şi acoperindu-şi faţa cu mâ în jur şi îşi împreună mânile; voi să câmpul, tremura întreagă şi strălucea
nile. »Dar’ cum am să rămân eu fugă după el, dar’ picioarele-i şevăiră, I într’o lumină molatică, limpede dar’
