Page 11 - Bunul_Econom_1901_18
P. 11
Nr. 18. SPICUIRI LITERARE Pag. 3.
celor cinzeci de ani ai mei, în Un credincios fliu de păstor. Băiatul clătină din cap.
vreme ce notele melancolice ale «Oile», zise el, nu-ţi cunosc vo
brotăceilor păreau că duc cernirea cea, şi — » îşi curmă vorba.
tinereţei mele care a sburat şi-a — Din nemţeşte. — «Şi ce? Nu te poţi tu în
tovarăşilor mei, cari au murit. crede în mine? Ţi-se pare că eu
Joan era firul unui păstor şi de aşi fi un om necinstit ?» întrebă
Traducţie de X>. Stăncescu.
şi foarte sărac, era un vânătorul mânios.
flăcău nobil. «Domnul meu», zise băiatul,
Intr’o zi îşi păzea turma, «Domnia ta mă ispiteşti, voind
care păştea într’o vale Ia margi a mă abate din calea datorinţei
P R I E T E N I E
nea unei păduri, când un vână mele, si ca să-’mi calc cuvântul
tor eşi dintre arbori şi îl întrebă: dat faţă de stăpânul meu; cum
«Cât este până Ia satul cel pot eu aşa dar’ să ştiu, că Dom
âte dureri am suferit 1 mai deaproape?» nia ta îţi vei ţinea cuvântul
A spune nu se poate, — 1 „Două ceasuri, domnul meu“, dat.?»
Şi-totuşi eu le-aşi fi ’ndurat, 1 răspunse băiatul; «însă calea .Vânătorul rîse, pentru-ca a
Le-aşi fi uitat pe toate, 1 până acolo este numai o potecă văzut, că fiiul de păstor l-a adus
Dacă din ochii tăi senini 1 nesigură, pe care omul uşor se în strîmtoare. El zise:
Şi plini de dulci mistere < poate rătăci». «Văd, fătul meu, că tu eşti
O rază numai mi-ai fi dat, < Vânătorul privi poteca cea un flăcău bun şi credincios. Eu
O rază de putere. < strimtă, şi zise: nu-mi voiu uita de tine. Arată-mi
«Tînărule, mi-e tare ioame calea, şi voiu cerca să o aflu
Un veac întreg de suferinţi <
şi sete, mi-am perdut tovarăşii şi singur».
Mi-ar fi părut o clipă <
am greşit drumul; lasăţi oile, şi Apoi Ioan îmbiă bucuros
Perdută ’n noaptea cea de veci <
vină şi-mi arată calea; îţi voi răs omului flămând tot ce avu în
Pe-a timpului aripă, <
plăti cu belşug». traistă, care era ordinară, ca şi
Ear’ clipa scurtei fericiri <
«Eu nu pot părăsi oile, dom bucatele din ea, cu cari el şi-a
Mi-ar fi părut că este <
nul meu», zise Ioan, «ele s'ar per- omorît foâmea. Intr’aceea sosesc
Un veac întreg de fericiri <
de prin pădure, şi ar fi sfâşiate tovarăşii de vânătoare, şi numai
O tainică poveste.
de lupi, sau răpite de furi». acum a aflat Ioan cu mirare, că
«Şi-apoi asta ce-’i?» întrebă vânătorul era marele-duce, în a
Tu n'ai ştiut opri din sbor
vânătorul. «Oile nu sunt ale tale. cărui stăpânire se afla întreg ţi
A dragostei scântee, )
Din perderea uneia sau mai mul nutul din împrejurime. Duceie a
Eu n’am ştiut dela ’nceput )
tor din ele stăpânul tău nu s’ar fost atât de mult încântat de
Că tu eşti tot femee;
cunoaşte, şi eu îţi dau mai mult, cinstea băiatului, încât în scurt
Şi azi nici tu n’ai mai dori
decât câştigi tu înti;’un an întreg». timp l-a chemat la sine şi i-a
Să vezi câ-ţi ies în cale,
«Eu nu pot merge, domnul dat o creştere bine îngrijită. Mai
Nici eu n’aşi şti să mai visez
meu», răspunse loan cu hotărîre. târziu Ioan a devenit un om mare
De farmecele tale.
«Stăpânul meu îmi plăteşte pen şi puternic, a rămas cinstit şi cre
Şi totuşi dacâ-mi amintesc tru acest timp şi mi-a încredinţat dincios până la ceasul morţii.
De vremile trecute, oile sale, dacă eu aş vinde acest
De visurile ce-’mi păreau timp, care după drept nu este al Trad. de: R. S.
Aevea petrecute, meu, şi oile s’ar perde, ar fi ca
Şi de plăcutele dureri şi când ’l-aşi fura».
Ce azi îmi par străine, — «Dar’», zise vânătorul, «vreai Zeu n’am furat-o.
Nu pot prietin să nu-’ţi fiu tu să-’mi încredinţezi oile, şi tu
Gândindu-mă la tine. să te răpezi în sat pentru a-’mi
aduce ceva de mâncare şi debeut
Ioan N. Roman. şi un conducător? In acest timp J a un ţigan o gâscă şi por
eu îţi voiu păzi oile». neşte să o ducă la naşi-său, că
