Page 12 - Bunul_Econom_1901_18

4. SPICUIRI LITERARE Nr. 18.

o a ajunai Crăciunului şi la săr­ Pe culmi apoi şir Amurgul moare* ) care va visa ceva mai frumos,
bători mari, multe vedea ţiganul Şi ’ntors cu faţa cătră-Apus j Asa fel le-a fost învoirea.
»
dda d. Dă semne nopţii din ponoare. ? S ’au culcat amândoi, că des-
Mergând el aşa pe cale, — Ea ’mbracă haine ’ntunecate ) tept numai nu visează nime, doară!
că naşi-său şedea într’alt sat — Şi liniştit din aripi bate ? Deşteptându-se, întreabă Ro-
eacă îi ese în drum o eapâ. Plutind tăcută ’n sus. ? mânui:
A văzut-o ţiganul singură şi ? — Dar ce-ai visat, ţigane ? Spu-
Tăciunii ’n vatră dau lumină; ? ne tu mai întâi 1
i-a fost să nu-’i fie urît: a încăle­
Pe drumul de drumeţi sărac — Aolio, ce mai vis, mămucăl
cat pe ea, şi cu g&sca la sub­
Mai. vezi fugind: câte-o vecină ? >Era dela pământ până sus
suoară a pornit înainte.
Să ceară cu ’mprumut jaratec; la ceriu, la Dumnezeu, trepte de
A ajuns la naşi-său, i-a să­
Grăbit, dă roate, singuratec ? aur cu strâji de aur.
rutat mâna, l’a întrebat de sănă­
Tăcutul liliac. ) »M’am urcat pe treptele ace-
tate şi i-a înmânat ploconul. Naşi-
\ lea, ţinându-mă de strâji, ca să
său i-a mulţumit şi-a dat drumul
Şi tot mai noapte-apoi se face, nu cad, până sus la răii unde şede
gâştei între gâştele lui, în bătă­
Păduri şi ape-adorm acum. Dumnezeu.
tură. Gâscă cum s’a văzut' între
Din cer scoboar’ adânca pace­ ( >Pe acolo erau uliţe de aur,
semenele ei, a început a se scu­
lei colo vr’un zăvor mai sună — c grădini de aur cu pomi de aur;
tura şi-a gărâi. Incepe-a se zări de lună
! păduri de aur cu paseri de aur;
Ţiganului, ce i-s’a părut, Şiri linişte pe drum.
î câmpuri de aur cu flori de aur.
nebunul?... Că îl spune gâscă că
) Intr’o casă naltă, numai de aur
a furat eapa. Copiii dorm, visându-’şi jocul.
î şi petri scumpe, zugrăvită cu sfinţi
începu să se închine şi să Mai toarce mama. In curend j ca o biserică, era Dumnezeu. El
zică: Pe vatră ea ’nvăleşte focul,
j şedea la o masă de aur, pe-un
— Zeii riam iurat eapa, încuie uşile Ia tindă, j scaun de aur şi cu furcuţa de aur
năşicule; să nu-’mi ajute D-zeu Se culc’apoi. Ear’ cariu-’n grindă
i în mână, mânca de pe tăiere de
dacă n’am găsit-o pe drum. S’aude-acum rozând.
J aur ta balmoş de cel scump.
GEORGE COŞBUC ! »M’a chemat Dumnezeu şi
Dumitru Stănceseu.
) pe mine la masă şi-am mâncat la
î balmoş, cât mi-a luat pielea.
G Â N D I R E ! »După ce-am făcut foaie ’mi-
P A S T E L * ) ! am luat ziua bună şi m’am pogo-
rît ear’ pe pământ.
l Toate le înlocueşti şi le uiţi,
i dar’ fiinţa iubită nu o poţi în- »Dar tu. Române, ce-ai visat?
§®rin vişini vântul în grădină ] locui, căci tocmai ce o deosebeşte — Eu? — zice Românaşul
Cătând culcuş mai bate-abia .de celelalte o face să fie iubită. i răsuci ndu-’şi musteaţa, — drept
Din aripi, şi ’n curând s’alină. i vreu se grăesc, de aceea-’ţi spun,
Ear’ roşul mac închide floarea, i că zeu n’am visat chiar nimic,
Din ochi clipeşte ’ncet cicoarea i Am văzut însă, că tu prea mult
Şi-adoarme-apoi şi ea» Yiseaza ' zăboveşti prin ceriu: pe la mânca-
i rea de balmoş, de aceea, ne mai
Eu cred c’a obosit pădurea, putându-te aştepta, m’am pus şi-am
Căci ziua ’ntreagă-a tot cântat, in Romârt şi c'un ţigan furaseră mâncat carnea cee»-
Şi tace-acum gândind aiurea. odată dela un boer un grăsun, — Al dracului să fiu de am
Sub dealuri amurgeşte zarea, ca un pepene. ■ fost prin ceriu, ori de-am visat
Se ’ntunecâ prin văi cărarea La o mâncare, rupţi de foame > măcar, numai cât am zis şi eu aşa,
Şi-’i umbră peste sat. cum erau, au mâncat purcelaşul — zice ţiganul păcălit.
de jumătate, mai.
*) Din volumul pus sub presă. Ce-a remas să fie aceluia,
Edate şi redactate de IOAN M OŢA. >Minerva< institut tipografic în Orăştie.