Page 11 - Bunul_Econom_1901_19
P. 11
Nr. 19. SPICUIRI LITERARE Pag. &
Mult timp a stat ea şi s’a măreţ, în care auzise ea, acuma cunoscu îndită pe îmbrâcămintele
uitat la soare cum apune şi mult dela cine Va fi auzit, că locueşte lor că sunt ostaşi; !
timp după apusul lui la razele alesul inimei sale, adecă soarele. Ostaşii ââeştiâ, turn o s zăriră
sale cele luminoase, care ca nişte Dar’ în călea cea lungă şi necu dea-una se repeziră asupra ei ş’o
fire nemărginite de aur se întin noscută multe nenorociri şi nea prinseră, socotind că este vr’un
deau pe câmpia cerului. junsuri o aşteptară. spioni Dar’ după-ce se adeveri;
Aşa de tare îi plăcu ei cum Dintru început i-a mers cum că ea nu este spion, ii deteră
apune soarele, încât în toată sara i-a mers, pentru-că avea câte-’i drumul, o luară apoi în slujba
eşia sg privească apusul lui. Şi trebuia, avea ce mânca şi cu ce lor şi se duseră cu dînsa într’o
atâta ce a eşit şi atâta ce a pri se îmbrăca, dar’ cu slîrşitul lucru bătălie. In bătălia aceea fură
vit la dînsul, până ce în urma rilor acestora s'a sfîrşit şi tot ostaşii de cătră duşmanii lor în
urmelor s’a îndrăgostit de el. binele ei. vinşi şi cari voiră să scape cu
Şi aşa mergând ea zi după vieaţă începură a fugi încotro îi
Ear’ după-ce s’a îndrăgostit
zi, noapte după noapte, cât va fi duceau ochii şi picioarele.
acum de soare, a început din ce
mers şi pe unde va fi mers, des Luminioara noastră însă
în ce a se supăra şi-a se usca
tul atâta că după o cale de mai scăpând cu obrazul curat din prin-
până ce s’a îmbolnăvit cum se
multe zile a ajuns într’o pustie soarea şi învălmăşeala în care că
cade.
foarte mare, unde nu era nici un zuse, se porni mai departe în
Părinţii săi, văzând-o astfel,
suflet de om de zărit şi unde treabă şi în drumul său. Ear’
se întristară şi o întrebară: ce-’i
i-se stîrşise acum şi merindea ce â după-ce se porni se duse, călare
lipseşte de se usucă aşa de tare
fost luat-o de acasă. pe calul ce l-a aflat mai nainte,
ce durere are?...
Astfel călătorind ea prin până ce ajunse într’un târziu la
Ea dintru început nu voi
pustia aceea ajunse într’un târziu o fântână, unde dete peste o
se le spună nimica, ear’ mai pe
la un loc, unde se aflau o mul babă bătrână-bătrână, care torcea
urmă, văzând că părinţii tot una
ţime de oameni morţi. Cum a păinjeniş.
o întreabă, le răspunse că trebue
văzut ea morţii aceştia aşa de Baba aceea se numea în
să se despărţeascâ de dînşii şi să
tare s’a înspăimântat, că a în tunecime, şi era foarte bucuroasă
meargă în lume ca sâ-’şi caute
ceput să tremure, cum tremură când cineva o numea astfel, pen-
norocul.
varga, de frică însă ducându-se tru-că era blăstămatâ să poarte
Părinţii săi, auzind ce şi-a mai încolo şi uitându-se mai bine vestminte negre şi la faţă încă
uus In gând fiica lor şi având-o în toate părţile, s’a încredinţat că era foarte neagră.
turnai pe dînsa, începură a plânge pe locul acela a trebuit să fie o
şi-a se tângui ca nişte prunci şi bătălie foarte mare şi cruntă, de (V a urma).
> îndemnară prin cele mai duioase aceea sunt aţâţa oameni morţi.
:uvinte ca să nu-’i părăsească, Şi fiindcă acolo erau foarte multe
:ăci cine ştie ce poate se i-se în- vestminte de cătane, — ce i-a
âmple în calea pe care voeşte picat ei prin minte?., să-’şi■ ia şi firm a cea nouă.
:a să se pornească; însă văzând ea un vestmânt de acestea ca să
lela un timp că numai de geaba se îmbrace cu dînsul, şi şi-a luat
i-’i toată vorba şi sfatul, că Lu- un straiu husăresc, s’a îmbrăcat
ninioara numai decât voeşte să cu dînsul ş’âpoi s'a pornit earâşî | oţi 51 iubiau şi compătimeau
>!ece în lumea largă ca şă-’şi mai departe. pe Toma Hali. Era foarte dure
:aute, după-cum spunea ea, noro- Mergând ea, acuma cât vă ros a vedea un tinăr aşa de fru
ul, nu se mai încercară a o opri, fi mers, dete de un cal foarte mos dat beuturei făcut rob al
:i o binecuvântară şi-’i deteră frumos, şi cum dete de dînsul a acesteia; şi, pare că Toma a ajunS
oate cele trebuincioase de drum. stat mult pe gânduri, şi îl prinse, dift întâmplare şi fără să ştie în
Luminioara, luându-’şi ră- se sui pe dînsul călare şi plecă societatea unor oameni destrăbă
nas bun dela părinţii săi, s’a por- mai departe toată ziua aceea; laţi. Se deschise o cârcimă nouă
lit cu Doamne ajută în lume, ca până ce în urmă dete de o mul în apropierea atelierului [lucrătoa
ă caute palatul cel strălucitor şi ţime de oameni vii, pe care fi rei] unde el lucra, şi împreună
