Page 4 - Bunul_Econom_1901_19

Pag- 4 __________ . - BUNUL E C O N Q M Nr. 19
gândit cineva la gunoirea lor. Lipsa pre pregătirea lui1 pentru cultura po­ binefăcătoare. Cum trebue să-’l întru­
de gunoire este nespus de păgubitoare milor, ci mă voiu întreţinea pe scurt păm ? Se ştie, că nici în locurile de
pomilor, şi totodată proprietarului lor. numai despre împrospătarea materiilor, arat gunoiul nu trebue băgat la prea
După-ce aşa dară gunoirea pomi­ ce pomul le trage din păment. Cele mare adâncime, pentru-că astfel n’ar
lor este neapărat trebuincioasă, avem mai de căpetenie materii, ce pomul le putea lua forma trebuincioasă, pentru
se ne îndreptăm luarea aminte asupra suge din păment sunt: a putea fi supt de rădăcinile plantelor.
unei gunoiri potrivite şi mai cu seamă Kaliul şi Fosforul. Cu gunoiul de Dar’ rădăcinile pomilor îşi caută în
se ne lămurim asupra împregiurării: grajd se întrupează deadreptul pămen­ parte nutremântul afund în pământ;
cu ce trebue se gunoim? şi cum se tului mult azot. In tractarea cu gunoiu ear’ noi gunoind numai la suprafaţă,
gunoim? măestrit putem se ne lipsim de întru­ din această gunoire ar trage folos nu­

Noi nu cunoaştem decât gunoiul parea directă a azotului, pentru-că prin mai iarba din jurul pomului. Dacă am
de grajd. Gunoiul măestrit este puţin îngrăşemintele ce conţin fosfor ni-se dă întrebuinţa gunoiu vârtos, fie de grajd,
preţuit; dar’ va veni timpul, şi poate putinţa de a provedea indirect pămen- fie măestrit, vom gunoi de jur împre­
îngrabă, când şi noi vom trebui să-’i tul cu preţiosul azot, presupunând că jur locul de sub pom, drept la mar­
dăm cuvenita luare aminte. Pe cât timp pomii sunt plantaţi în pajişte, cum e ginea coroanei. Spre acest sfîrşit pajiştea
avem gunoiu de grajd dindestul, sau obiceiul la noi. Astfel de gunoire în unde slujesc marginile coroanei pomu­
îl putem agonisi cu înlesnire, ne putem pajişte are de urmare sporirea trifoiu­ lui se desface în glii, şi se dă un rînd
ajuta bine cu el, căci şi la pomi el ne lui, măzărichei şi altor plante, cari au de săpătură, înlâturându-se pământul.
face bune servicii. Fac însă observarea, buna însuşire de-a sbea din aer şi a-’I Urmează aşezarea gunoiului vârtos, apoi
că eu socotesc ca gunoiu nu numai transmite pămentului la însemnată adân­ se pune pământul şi pe urmă gliile.
părţile vârtoasa ale gunoiului de grajd, cime. Cel mai potrivit gunoiu măestrit Fără îndoială e mai potrivită îngrăşarea
ci şi cele curgăcioase, zama de gunoiu, înse pentru pajişte şi îngrăşarea pomi­ cu gunoiu în formă curgăcioasă fie
care, durere, şi acum se scurge în formă lor este făina şi sgura lui Toma, cari, acela de grajd, fie măestrit. Spre acest
de pârău din curţile multor plugari. durere, în timpul din urmă s’au scum­ sfîrşit gaura de jur împrejurul pomului
Cine are gunoiu de grajd la îndemână, pit. Pentru a întrupa pământului Kaliu (de care am vorbit mai înainte) se sapă
■gunoiască-şi pomii bărbăteşte, nutreas- este îndestulitoare cenuşa de lemn, dacă mai adânc, până la rădăcini. Mai uşor
că-’i, întărească-’ avem îndestul la îndemână. Ea întru­ însă se îndeplineşte acest lucru dacă,
Fiind cineva în lipsă tic gunoiu de pează pămentului în acelaşi timp şi în locul şanţului în formă de cerc se
grajd, agonisească-şi gunoiu măestrit. alte materii preţioase. sapă la aceeaşi depărtare mai multe
Ce fel de gunoiu măestrit? Nu voiu des­ Prin aceste am răspuns peste tot gropi, cari se umplu cu apă în care s’a
făşura întreagă întrebarea guneiului la întrebarea, cu ce trebue se gunoim. disolvat (descompus) gunoiu. Zama
măestrit. Şi aici ca şi la cultura altor Dar’ e de lipsă se ştim şi: cum trebue aceasta de gunoiu se sbea în păment,
plante atârnă dela însuşirea pământului, gunoit. nu va avea deci să nutrească rădăcinile
ierbei, ci ale pomului.
cât se se întrebuinţeze dintr’un fel sau Este lege nerăsturnabilă pentru
altul, din care mai mult şi din care ori-ce gunoire, ca gunoiul se fie întru­ E lucru foarte uşor dacă acest
mai puţin. Eu însă nu voiu vorbi aici pat pămentului, pentru-câ numai aşa mod de gunoire se face cu zamă de
despre îmbunătăţirea pămentului şi des- el poate se aibă înrîurrnţa cea mai gunoiu (pişelău), pentru-că aceasta e

mentu, care i venea dela tată seu. O In camerea de alături, Irina căuta Le puse în sîn şi plecă, spunând mâsei
să-’l văd acuşi, o să-’mi spue el! în lada ei de zestre. Auzi crâmpeie că se duce la alde Gherghina, că-i clacă.
..Oare ce o fi auzit?.. Trebue se de fraze: *
* * *
fi venit în fundul grădinii. M’o fi aştep­ — Că, zeu, cumătră Zoiţo, zicea
tând, poate.... Paraschiva, lui George ’i-e dragă Irina! — Aici, Irino !
îmboldită de gândurile acestea, De câte ori m’a rugat ca se viu se — Ai venit de mult, George?
Irina se grăbia se isprăvească cât mai ti-o cer. — Iaca acu săriiu pârleazu.
»
repede masa. — Dac’o vrea fata... Eu de, Pa­
— Se guşti cu noi astă seară, — Hai, George, să ne aşezăm sub
raschivo, ce se zic! George-i băiat nuc, că par’că burează.
cumătră Paraschivo, zicea Zoiţa; că
vrednic.
suntem singure. Omu meu, ştii, a plecat Amândoi, aşezaţi sub craca cea
George zice că Irina vrea!
cu boeru la Galţi. mai deasă a nucului, rămân un moment
— Apoi dacă George pleacă in tăcuţi. Norii se frământau mânioşi pe
— Mulţumim.
miliţie! deasupra văii satului, aruncând din când
In tot timpul mesei, neliniştea Iri-
— Dac’o fi ş’o fi, apoi când s’o în când săgeţi de fulgere şi un huruit
uei creştea din ce în ce mai tare. M’o
întoarce de acolo. înăbuşit, cari se perdeau departe în
fi aşteptând, îşi zicea mereu în gând.
Oare de ce era mânios? — Da ce umbli acolo, în ladă, văzduh. Irina, cuprinsă ca de friguri,
După masă, Zoiţa şi Paraschiva, Irino ? _ rupse tăcerea:
cu feţele galbene şi sbârcite, cu ochii — Ia-mi caut un tulpan, mamă. — De-acu când te-oi mai vedea,
şi nasurile roşii de plâns, s’au mai po­ Credeam că l’am prăpădit. George?..
tolit Vorbeau încet şi cam pe ascuns, Irina scoase, pe ascuns din ladă, Numai în ciuda Mariţei, aş fi vrut
se nu audă Irina. un inel, şi o basma cusută frumos. să ne luăm înainte de a pleca în mili­