Page 5 - Bunul_Econom_1901_19
P. 5

Nr.  19                                            B U N U L  E C O N O M                                             Pag-  5

     - curgecioasă;   trebue  însă   purtat  de   ci  le  scuteşte  de  încuibarea  în  ele  a    3.  O  oală  şi  un  par  de  care  ea
      grije  ca  ea  se  nu  vie  de-adreptul  în   insectelor,  vermilor  şi  tot  felul  de  gân­  să  fie  legată,  cum  şi  balegă  uscată  de
      atingere   cu  rădăcinile,  pentru-că  în   gănii,  ca  microbii  ş.  a.               vită  pentru  afumat,  la  întâmplarea  că
      acest  cas  poate  strica  pomului.   Mai       Pe  dinlăuntru  coşniţele  se  curăţă   roiul  s’ar  fi  pus  într’un  loc  de  unde  nu
      bine  e  deci,  dacă gunoiu  vârtos  de grajd   cât  mai  bine  de  toate  murdăriile,  dacă   ese  cu  una  cu  două.   Şi  mai  potrivit
      se  descompune  în  apă  şi  se  amestecă   ar  fi  de  lipsă,  dându-se  cu  o  cârpă  mu­  este  un  foiu,  care  în  anumite  împre-
      şi  puţin  pişelău.                        iată  în  apă  curată,  pe  urmă  afumân-   giurări  face  servicii  foarte  preţioase.
           Ingrăşemintele  în  formă  de  pulvere   du-se  din  greu,  pentru-ca  se  se  înăduşe   4.  O  scară  lungă  şi  uşoară,  cu
      se  toarnă  în  găuri  şi  peste  ele  se   paiangini,  goange  şi  fluturi,  ce  s’ar  fi   care  stuparul  se  ajută  când  stupul  se
      toarnă  apă,  sau  după-ce  s’au  amestecat   încuibat  în  ele.   E  şi  mai  bine  dacă   aşează  la  înălţime  mai  mare.
      bine  cu  apă,  se  toarnă  în  găuri.     coşniţele  se  ţin  câte  puţin  deasupra        5.  Un  vas  cu  apă.  Când  un  roiu
              (După:  Foaia  agricolă  săsască  din  Sibiul).  unei  flăcări  de  paie.      îndărătnic  sboară  prea  mult,  fără  se  se
                                                      In  clipele   înainte  de  prinderea   aşeze,  trebue  stropit  în  calea  lui  cu
                                                 roiului,  e  bine  se  se  frece  coşniţa  pe   apă.   Cu  chipul  acesta  se  domoleşte
                   S t u p ă r i t               dinlăuntru  cu  mătăcin  ă  şi  cu  apă  în   şi-şi  caută  în  grabă  loc  de  odihnă.
                                                 care   s’a   disolvat   (topit)  miere  sau      6.  Una  sau  mai  multe  feţe  de
         Pregătiri  în  vederea  apropiatei  roiri.
                                                 zăhar.                                      masă,  ori  lepedeauă  cu  cari  se  se  aco­
           Dacă  n’ai  făcut  pregătirile  trebuin­   In  coşniţa  deplin  curată  şi  unsă   pere  şi  scutească  de  arşiţa  soarelui
      cioase  pentru  prinderea  roilor,  e  ca  şi   pe  dinlăuntru  în  modul  arătat,  albinele   coşniţele  cu  roiul,  si  cari  se  se  între-
      când  isbuteşte  focul  în  sălaşele  tale  sau   întră  pe  dată  şi  sunt  scutite  de  multe   buinţeze  când  cu  strămutarea  roiului
      undeva  în  apropiere;  buimăcit  nu  ştii   nevoi.                                    din  coşniţa  imobilă  în  cea  mobilă,  etc.
      pe  ce  se  pui  mâna.  Ca  se  nu  fim  sur­   Cât  mai  bine     curăţite  pe  din­       7.  Un  obrăzar,  care  ne  scuteşte
      prinşi  fără  veste,  trebue  se  facem  urmă­  lăuntru  şi  pe  dinafară  trebue  se  fie  şi   de  împunsături,  şi  ne  face  se  lucrăm
      toarele  pregătiri:                        coşniţele  mobile  (de  scândură).          fără  sfieală.
           1.      Ne  vom  agonisi  coşniţe  bune  2.         O  prăjină  lungă  sau  mai  multe,
      în  număr  de  ajuns;  nu-i  prea  mult,   după  trecuinţă,  în  cari  se  fie  acăţate
      dacă  pentru  fiecare  stup  ne  vom  ago­  coşniţile  de  prins  stupii.  Prăjinile  se  fie   Ş t i r i   d e   t o t   f e l u l
      nisi  2  coşniţe.  Aceste  trebue  lipite  pe   uşoare,  pentru  a  le  putea  purta  cu  în­
      dinafară  cu  o  amestecătură  din bălegar   lesnire  şi  la  capătul  mai  subţire  se  fie   Ezposiţie  agronomică în Bu­
      de  vită  şi  din  cenuşe,  potrivind  ca  ma­  bătut  câte  un  cuiu,  pe  după  care  e   dapesta.  La  exposiţia  din  anul  1900
      teriile  numite  se  se  fi  uscat  îndeajuns   de-a  se  vârteji  sfoara,  ce  ţine  coşniţa.  la  Paris  au  luat  parte  54  ţări,  arătând
      când  cu  prinderea  roilor;  altfel  se  face   Cine  în  timpul  roitului  razimă  de   lumii  înaintările  făcute  pe  terenul  me­
      o  treabă  cât  de  slabă.                 pomi  în  deosebite  părţi  ale   grădinii   seriilor,  negustoriei,  agriculturii,  învăţă­
           Coşniţele  vechi  trebue  unse  şi  ele,   mai  multe  prăjini  cu  câte  o  coşniţă,   turii  peste  tot,  al  artelor  şi  literaturii.
      îndeosebi,  unde  s’ar  fi  despoiat  belega-   ajunge  şi  mai  îngrabâ  se  prindă  roiul.   Pavilonul  Ungariei  a  fost  cercetat  şi  el
      rul.   Spoirea  coşniţelor  cu  zamă  de   Dacă  roiul  nu  întră  într’o  coşniţă,  în­  de  multă  lume  străină.  Pentru  publicul
      var,  nu  numai  că  le  face  mai  frumoase,  tră  în  ceealaltâ.                     din  Pesta  şi  din  ţearâ,  care  n’a  putut


      ţie;  că  ea  s’a  lăudat  peste  tot  loCu  că   în  sec,  ţinându-se cât putea să nu  plângă   până  la  moarte.   Acu,  tot  satu  e  în
      ai  s’o  ei  pe  dînsa.                    si  e l;  îi  era  ruşine  de  fată  cu  Irina.  judecată  cu  el.   Ear’  s’a  dus  pe  la
           —   Ei,  s’o  iau  pe  dînsa!   Da  nu     —   Ei,  lasă,  Irino,  nu  mai  plânge!   Galaţi,  ca  să  mai învîrtească  şurubăriile
      i-am  spus  că  nu  vreau?  De  ce-a  bat­  N’o  se  mor  doar’  în  miliţie;  o  se  me   cu  judecata.   Şi  vouă  v’o  făcut  rău.
     jocorit  pe  mama.  I-a  zis  că  umblă  toată   întorc  degrabă.                       Nu-ţi  aduci  aminte,  că  ân  vară  v’o  îm­
     ziua  cu  calicitu  prin  sat;  par’eă  eu-’s    Pe  Irina  o  podidi  plânsul  şi  mai   puşcat  giuncanu,  pentru-că   intrase  în
      nevolnic,  nu  muncesc.                    tare.  George  o  mai  potoleşte  cu  un    ţarina  lui.   Si  ce  v’a  dat?   Numai  un
                                                                                             J
                                                                                                          >
                                                 sărutat.  Scoase  inelul  din  degetu  lui,  îl   galben!
           —   Da  nu  ştii,  George!
                                                 .trecu  în  degetul  Irinei,  puse  pe  al  Iri­  —-  Aşa  e,  arde-l-ar  focu  de  grec!
           —   Ce?
                                                 nei  în  degetu  Iui,  ear’  basmaua  o  vîrî   Da  ce  voiai  să-’mi  spui,  George,  când
           —   Mama  Paraschiva  e  la  noi.
                                                 în  sîn.                                    ne-am  văzut  mai  de  vreme.  Par’că  zi­
     Stă  de  vorbă  cu  mama.  Am  tras  cu
                                                      —   Ei  George,  dac’ar  fi  fost  se  te   ceai  că  ai  auzit....  că  şi  eu  aş  vrea  să...
     urechea  la  ce  vorbeau.  I-a  spus  că  ai
                                                 mai  adăste  încă  un  an,  ne-am  fi  luat.  Ce  să  vreau?
     rugat-o  se  mă  ceară.  Mama  nu  se  îm­
                                                      —   Ei,  ne-am  fi  luat  noi  şi  până     —   Da,  am  auzit.  Jupâneasa  Lina
     potriveşte.   Dac’o  fi  ş’o  fi,  apoi  când   acum;  da  tată-tău  s’o  făcut că  nu  aude,
     te-ai  întoarce  de  acolo.  N’ai  se  me  uiţi,   când  i-a  zis  mama  odată.   Vezi  tu,   dela  curte  mi-o  spus  că  tatâ-tău  s’ar
     George!  Ardeo-ar  focu  de  miliţie!                                                   fi  lăudat  că  o  să  te  bage  şi  pe  tine
                                                 Irino,  moş  Vasile  o  făcut  rău  că  s’o
                                                                                             fată  în  casă  la  grecu.  E  adevărat?
           Vorbele  Irinei  erau  întretăiete  de   băgat  vizitiu  la  curte.  Grecu  dracului,
     un  plâns  înăbuşit.   Ea  scoase  din  sîn   ne-a  sărăcit  pe  toţi.  Pămentu  care-mi                                 (Va  urma.)
     basmaua,  cusută  frumos,  inelul  şi  i-le   venea  dela  tata,  ştii,  de  lângă  rediu  el
     întinse.  Lui  George  i-să  părea  că  un   ni-l’a  luat.   A   încurcat  pe  bietu  tata
     nod  îi  îneca  suflarea;   înghiţea  mereu  în  datorii,  că  nu  ş’a  mai  putut  plăti
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10