Page 4 - Bunul_Econom_1901_20
P. 4

Pag.  4                                             BUNUL     ECONOM                                                  Nr.  20

            E  adevărat,  câ  cu  chipul  acesta   mai  de  timpuriu decât  prea  târziu.  Căci,   măn ăt ur i  slabe,  ear’ desvoltarea prea
       se  câştigă,  poate,  fen  ceva  mai  mult,   cum  am  mai  spus,  mai  bine  nutreţ  mai   frumoasă  e  raritate.
       dar  el  perde  foarte  mult  din  puterea   puţin  şi  mai  bun,  decât  mult  şi  rău.    G r â n e l e  de  t o a m n ă   stau  mai
       nutritoare,  astfel că cantitatea (mulţimea)    Dar  de  obiceiu,  dacă  prima  cosi-  bine  în  dreapta  Dunării  şi  în  Bănat;
       fenului  nu  poate  înlocui  nici  pe  depar­  tură  se  face  mai  de  timpuriu,  agonisim   de  mijloc  în  stânga  Dunăriii,  între  Du­
       te  cualitatea  (bunătatea)  lui.          fen  ceva  mai  puţin,  însă  bun;  ear  din   năre  şi  Tisa  şi  în  Ardeal.   Parte  mij­
            Anume,  ce  se  întemplă?             cositura  a  doua  vom  agonisi  multă ota­  locii,  parte  mai  slabe  ca  de  mijloc sunt
            Lăsând  ierburile  necosite    până   vă.  Vom  avea  deci  două  roade  mulţă-   grânele  de-alungul  Tisei.
       într’un  târziu,  parte  mare  din  ele,  cum   mitoare,  în  loc  de  una,  la  părere  bună,   Grânele  de  p r i mă v a r ă ,   cari  au
       sunt  păişiurile,  fac  sămenţă  şi  se  uscă,   de  fapt  însă  mai  pe  jos  atât  ca  cuan-   răsărit,  sunt  în  stare  de  suferit.
       ear’  plantele  lemnoase  devin  cu  totul   titate,  cât  şi  ca  cualitate.               S ă c ă r i 1 e  de  toamnă  stau  mai
       nefolositoare,  căci  întru  atâta  se  întă­                                          bine  în  stânga  Tisei,  în  Bănat  şi în Ar­
       resc,  încât  vitele  nu  le  mai  pot  roade                                          deal.  Cele  mai  slabe  sunt  săcările  din
       şi,  chiar  rozăndu-le,  nu  sunt  în  stare  a       Starea  semănăturilor.           părţile  nordice.  In  Alfold cele mai multe
       le  mistui.  Deci prin prea îndelunga  amâ­      După  rapoartele  intrate  dela  ra­  săcări  sunt  destul  de  frumoase.
       nare  a  primei  cosituri  se  săvârşeşte  o   portorii  agricoli,  starea  sămănăturilor  şi   O ar z e l e  de  toamnă  parte  sunt
       greşală,  împreunată  cu  pierdere.  Oda­  împregiurările  agricole  în  ţară  la  noi,   bune,  parte  slabe.   Oarzele  de  primă­
       tă,  că  se  agoniseşte  nutreţ  mai  rău,  de   era  la  10  Maiu  următoarea:       vară  au  răsărit  destul  de  bine.  Răcelile
       altă  parte,  că  adesea  se  ia cu totul  pu­  Mersul  timpului  a  fost  ceva  mai  însă  le  ţin  încă  tot  galbine.
       tinţa  de  a  ajunge  la  multă  otavă,  Căci,   bun decât  în  April.  La  6 şi 7 Maiu  a  că­  O v e s e 1 e  la  şes  se  desvoaltă des­
       dacă  cositul  fenului  se  amână  până  în   zut  brumă,  care  în  unele locuri, pe  lângă  tul  de  bine,  la  munte  şi  în  locurile  co­
       căldurile  din  Iulie  şi  August,  cam  de   poame şi  viţa  de  viie,  a  adus stricăciuni   linoase  abia  se  găsesc  ovese  frumoase
       obiceiu  împreunate  cu  secetă  îndelun­  şi  unor  sămănâturi  de  primăvară.   In   şi  bine  desvoltate.  Şi  ele  sunt  galbine
       gată,  otava  piere,  astfel  că  nici  pentru   ţinuturile  colinoase  şi  muntoase,  îndeo­  de  răceli.  Sămănatul  lor  nu  s’a  sfirşit
       păşunat,  necum  pentru  cosit, nu  se  mai   sebi  în  cele  nordice  şi  nordvestice,  ve-  încă  în  unele  locuri.
       face.                                      getaţiunea  (creşterea  plantelor)  a rămas     Ra pi ţ a ,   puţină  cât  a  mai  rămas,
            De  aici  urmează,  că  ierburile  tre-   înapoi  cu  10— 14  zile.   Peste  tot  în   făgădueşte  numai  o recoltă abia mijlocie.
       bue  cosite  când  au  ajuns  mărimea nor­  mare  parte  a  ţării  sămănăturile  au  tre­  C u c u r u z u l   şi  acum  se  mai  sa-
       mală  (obicinuită)  şi  cea  mai  mare  parte   buinţă  de  o  ploaie  bună.  înfrăţirea  să­  mănă  în  multe  locuri,  în  unele  locuri
       a  lor  a  înflorit.  Acest  timp  pentru  ier­  mănăturilor  în  două  din  trei  părţi  ale  este  în  încoltire,  în  altele  a  răsărit  si
       burile  dela  câmpie  este  parte  în  Maiu,   ţării  a  isbutit  bine.   In  urma  acesteia   iar  în  altele,  s.  e.  în  Altold, s’a şi săpat.
       parte  în  Iunie, iar pentru cele dela  mun­  atât  sămănăturile  de  toamnă  cât şi cele   C a r t o f i i   au  răsărit  şi  se  des-
       te  în  Iulie  şi  August.                 de  primăvară  în  parte  precumpănitoare  voaltâ  bine,  afară  de  regiunile  nordice
            Este  în  interesul  (folosul)  plugari­  sunt  în  stare  îndestulitoare,  însă  se află   şi  în  Ardeal,  unde  la  această  dată încă
       lor,  ca  se  potrivească  cât mai bine  tim­  ţinuturi  unde  acele  sunt  foarte  slabe.   nu  erau  puşi  pretutindenea.
       pul  pentru  cositul  fenului,  şi  mai  bine  In  general  s unt  f o a r t e  m u l t e  să-  L e g u m i or  şi  p ă s t ă i o a s e l o r
                                                                                                            l

            Paraschiva  îi  privi  pe  amendoi  cu   muri;  că  vă  voi  răsplăti  şi  eu  şi  cel  când  îi  murise  baba,  păşea  încet,-încet
       o  duioşie  de  mamă.                      de  sus.                                   spre  crâşmă.  Tot  satu  îl  privea  cu  un
            —   De!  Irino,  vezi  şi  tu  ce  păcate!  Irina  plângea  într’una  dea binelea.   fel  de  evlavie.  Copiii  îi  mai  ziceau  şi
       De  acu  când l’om mai  vedea!...  Ştiu eu?!  George  o  luă  de  mână  şi  o  aşeză  pe   moş  Crăciun.
                                        >
            Lacrimile  se  înşirau  pe  obrazii  Iri-  laviţă,  lângă  el.                        Moş  Trifu,  căzut  acum  în copilărie,
       nei  tot  aşa  de  mari  şi  de  lucitoare  ca   Acelaş  tablou  vedeai  aproape  în   mormăia  de  obiceiu  încet  şi  singur :
       boabele  de  hurmuz  ce  ea  purta  împre­  toate  părţile  de  prin  prejurul  primăriei   Bată-i  pustia  de  dorobanţi!  Ear’  au  ve­
       jurul  gâtului.  George  nu’şi  lua  ochii  de   şi  dinaintea  crâşmii.   Grupuri,  grupuri   nit  să  ne  ia  flăcăii!  Bunătate  de  voi­
       pe  masă;  devenea  din  ce  în  ce  mai   de  oameni,  femei,  babe,  moşnegi  şi    nici !
       întunecat.                                 copii  se  adunau  şi  fiecare  cu  ai  lor  să   Cei  zece  ţărani,  cu  moş  Şerban în
            —   Ei  lasă!  zicea  el.  Ce  mai  plân­  sfătuiau  şi  să  plângeau.           frunte  se  opresc  în  faţa  crâşmii.   Dă­
       geţi  degeaba.   Am  să  mai  viu  eu  pe       Se  făcu  de  o  dată  un  fel  de  sgo-   dură  cu  ochii  de  George,  care  ţinea
       acasă  se  vă  văd.                        mot  general.  Toţi  îşi  îndreptau  privirile   pe  Irina  încleştată  de  mâni.
            George  şi  Irina  rămân  un  moment  înspre  drumul  din  faţa  crâşmii.  Un  grup   —   Ia  priveşte,  Sandule,  zise  moş
       singuri.                                   de  vr’o  zece  ţărani,  cei  mai  cu  vază   Şerban?  uite Irina,  nepoată-ta.  Ce  mare
            —   Săraca  mamă!  ofta  el.  Rămâne   din  sat,  veneau  vorbind.  In  mijlocul  lor.   şi  frumoasă  s’a  făcut!
       singură,  fără  nici  un  ajutor  pe  lume.   moş  Şerban  Vulpe  vorbea  tare,  făcend    E   mâhnită  pisemne  şi  ea  că  pleacă
       O  putea  ea  să  dovedească  toate  ne­   cu  mâna  rotogoale  în  aer.  In  urma  lor,   George.
       voile?  câ-i  cam  bolnavă  şi  bătrână.  Am   se  ţinea  şi  moş  Trifu,  stîlpu  satului,   —   Apoi,  se  drăgostesc  ei  mai  de
       cerut  scutire  acu  doi  ani,  când  murise  îmbrăcat  în  cămaşă  şi  iţari  albi,  cu   demult,  Şerbane,  da  capchiu  ceala  de
       tata,  dar’  nu  mi-a  dat.  Ci-că  s’a  schim­  barba  şi  pletele  albe  ca  ninsoarea  reş-  tată-seu  n’a  vrut  să  i-o  dea.   De  când
       bat  legea.  Mai  daţi-i  şi  voi  mână  de   chirate  pe  umeri,  cu  cârjă  de  alun,   s’a  băgat  vizitiu  la  curte,  a  căpchiet  şi
       ajutor;  rio  lăsaţi  să  moară  pe  dru-  singuru  lui  tovarăş  de  50  de  ani,  de  mai  tare.  Le  bate  hojma  şi  pe  dînsa
   1   2   3   4   5   6   7   8