Page 10 - Bunul_Econom_1901_21

Pag. 2. SPICUIRI LITERARE Nr. 21.

nu-’ţi va face nimica, dar’ caută I şi cum a întrat, ce să vază?... Şi într’adevăr că îndată,
bine să nu fie altă pâne, ci nu­ i vede pe mult doritul şi căutatul după-ce a rostit baba cuvintele
mai aceasta, căci alta nu are pu­ i său iubit, pe Soare, stând la acestea Luminioara s’a prefăcut
terea, care o are aceasta. Ear’ masă şi strălucind aşa de tare, într’o păsăruică mică, pe care
după-ce-’i trece de cânele de care cum adecă numai singur soarele oamenii de atunci şi până în ziua
îţi spun, vei ajunge la un palat şi nimeni altul poate să strălu­ de astăzi o numesc Ciocârlia, şi
toarte trumos şi strălucitor, înain­ cească aşa de frumos. Şi cum l’a care mai în toată ziua sboară
tea căruia se află o fântână. In văzut că era aşa de tînăr, de foarte sus în aer căutând şi plân­
palatul acela locueşte Soarele. • gingaş şi de frumos, aşa de tare gând după alesul inimei sale,
Înainte însă de a întră într’însul * s’a îndrăgit de dînsul, că singură după scumpul său Soare, pe care
să bei apă din fântână şi apoi > nu ştia ce a face mai întâi... să-’l tocmai atunci, când l’a aflat după
se întri înlăuntru. ' strîngă în braţe şi să-’l sărute cu o cale aşa de lungă şi primej­
După aceasta îi dete bătrâ­ înfocare?... să-’i descopere tot dioasă, a trebuit să-’l piardă pen­
nul o felioară de pâne şi-’i dorî aleanul şi focul inimei sale ?... tru totdeauna.
cale bună. sau ce să facă, ce se dreagă?... Ear’ sabia pe care a căpă-
Luminioara a mulţumit din Dar’ lasă că nici Soarele tat-o dela cele trei fete şi cele­
toată inima bătrânului pentru nu era de ghiaţă. Şi cum a văzut lalte lucruri ce le-a mai avut
pâne şi pentru sfatul lui cel ră­ pe Luminioara, îndată s’a îndrăgit Luminioara, au rămas în palatul
mas bun dela dînsul şi apoi s’a de ea căci şi ea nu era o fată, Soarelui. (Va urma).
pornit earăşi la drum şi s’a dus eacă aşa... de rînd ca toate fetele,
s’a dus, până-ce a dat de un câne ci era 0 faţă aşa de frumoasă şi C H I N D I A * )
cu trei capete, carele cum a vă- fermecătoare, că să fi căutat în
zut-o, deauna a sărit la dînsa lumea întreagă, altă ca dînsa
şi-a voit numai decât s’o mânânce. n’ai fi aflat... iS ta u acum pe-o buturugă
Inse ea cum a văzut că să repede Mama Soarelui însă o Şi mă uit prin văi,
la dînsa, i-a aruncat pânea, ce a bătrână, bătrână de când lumea Nu-’i mai mult decât de-o fugă
căpătat-o dela bătrân. Cânele, fiind şi foarte răutăcioasă, aflându-se Până ’n deal; şi par’că-i oaste
pe semne foarte flămând, s’a re­ asemenea în casă şi văzând pe Cum se văd în şir pe coaste,
pezit la pâne, a mâncato-o c’o Luminioara că se apropie de Sutele de clăi.
lăcomie nespusă, şi apoi s’a făcut feciorul său, care nu ştia ce-’i Impregiurul meu învie
nevăzut, ca şi când nici n’ar mai păcatul, şi cunoscend-o după Toate câte sunt,
fi fost. vorba ei că trebue să fie fată şi Ce de jo c şi veselie,
Deaicea s’a luat Luminioara nu ficior, după-cum era îmbrăcat, Când e soarele la toacă I
şi-a mai mers o bucată bună de şi temându-se ca să nu-’l ducă Eată-le, sărind se joacă
loc, până-ce a ajuns la un palat în rătăcire, să nu i’l răpească Undele de vânt.
foarte mare şi frumos, care stră­ prin frumseţa ei, a început a o
Una printre clăi s’ascunde;
lucea aşa de tare, încât nu te blestăma şi a zice:
Umblă pe furiş,
puteai uita mult la el, căci îndată — Tu fiica păcatului, care
După ea mai multe unde.
îţi lua vederile. ai cutezat să străbaţi până în
Fuge care mai de care,
Dinaintea palatului aceluia acest palat şi ai voit să ademe­
Dar’, cotind, gonită sare
era o fântână foarte frumoasă. neşti prin frumseţa şi vorba ta
Repede ’n tufiş.
Luminioara, urmând sfatul bătrâ­ cea dulce pe fiul meu cel nevi­
nului, a beut apă din această novat, blăstămul meu pice asupra Toate ’n câmp acum s’adună
fântână, şi cum a beut, îndată a capului tău!... De azi înainte să Crîngul răscolind,
putut să se uite la palat, pe când te prefaci în pasere şi să sbori Ear’ frunzişul sună, sună,
mai nainte nu-’i era nici de fel toată ziua în sus, plângând pe Dar’ pe când aleargă ceata,
cu putinţă, căci i-se întunecau fiul meu, pe frumosul şi nepăta­ Eat-o, din tufiş sireata,
vederile. tul Soare, pentru îndrăsneala ta Iese hohotind. *)
După aceasta a mers ea cea mare, că ai venit până aicea
spre palat, s’a băgat încet înlăuntru, şi ai vorbit cu dînsul!... *) Din volumul pus sub presă.