Page 11 - Bunul_Econom_1901_21
P. 11
Nr. 21. SPICUIRI LITERARE Pag. 3.
Ies, cu capul dat pe spate, Şi se ’ncinge-o veselie, Ca un moş privind nepoţii,
Soaţele-i spre văi; Toate sar mereu, Zice: „Aşa băeţi!
Resvrătesc, întunecate, . Flori şi ierburi din câmpie, „Veseli, şi la joc cu toţii!
Brazdele de fân, se ’ncurcă Vânt şi flori şi rîndunele — „Pentru asta-mi place mie
Printre spini şi earăşi urcă Vesel, de-aş putea cu ele „Truda mea de-o vednicie
Coasta, printre clăi. M ’aş juca şi eu! „Să tot nasc vieţi!“
(Familia). GEO RG E COŞBUC
Şi mereu aşa colindă Gâtul mierlele ’ntinzându-’l
Dealurile ’ntregi, Nici nu mai ajung
Şi ’n sfirşit, când e s’o prindă, Se resufle, — aşa li-e gângul
Toate cad pe ea d’odată, La ce văd, la câte-ascultă,
Din grămada ’ncăerată Şi ’n uimirea lor cea multă d z jh m i i .
Nu le mai alegi. Şueră ’ndelung.
— Din nemţeşte. —
Multe guri acum se ’ngaimâ. Veveriţa de mirare,
Vălmăşag nespus; Când e ’n vîrf de fag, f^e când intr’o dup’amiază
Paiele din câmp, de spaimă, Când p’un ram, când pe-altul sare, mergeam încet de-alungul Stra-
In vîrtej acolo prinse, După-cum mai bun e locul,
dei-Princesa, auziam în urma mea
Se rotesc şi joacă ’mpinse, Printre crengi să vadă jocul tropotul regulat a mulţimii de
Se ridică ’n sus. Cel aşa de drag.
picioare mici. Intorcându-mă am
văzut înaintând spre mine ca la
Liniştite ’n urmă toate Iată-’i iepurii, nebunii, o sută de băieţi şi fetiţe, cari
Tac şi stau pe loc, Coarne ’n cap îşi pun, aparţineau unui institut de bine
Nu ştiu, de-obosite, poate, .Stau în două labe unii, facere. Am avut o plăcută sur
Ori aleg prin Ugă-Bugă Alţii peste cap s’aruncă. prindere văzând aceşti copii, toţi
După cine să mai fugă Sturzii hohotesc pe luncă; aşa de fericiţi. Floarea sănătăţii
Intr’al doilea joc. Şi de rîs nebun. le era tipărită în faţă; îmbrăcă
mintea le era simplă, dar’ com o
dă şi curată.; nimic nu arăta, că
Că ’n curând încep să salte Pitpalacu ’n grâu sughiţă,
ei ar fi copiii ai nenorocului.
Pe sub tei; şi cern Ear’ nepoţii lui
Am început să vorbesc cu
Flori de tei din crengi înalte. După mama cea pestriţă,
un învăţător, care mi-a spus, că
Loc tăcându-le să treacă. Mai pestriţi ca ea la pene,
merg la grădina zoologică [de
Ierbi şi flori pe câmp s’apleacă, Sprinteni tug prin buruene
animale] şi că în vederea acesteia
Spicele s’aştern. Doisprezece pui.
copiii sunt atât de veseli. Mica
ceatăsuia Strada-Andreiu şi fiind
Ear’ din teiu, privind la ele, Şi mereu se ’ncinge jocul,
că şi drumul meu era în aceea
Ispitiţi de joc, Până pe însărat, —
direcţiune, am mers înainte vor
Nişte pui de rândunele Şi e plin de rîset locul,
bind cu unul din băeţi; fetiţele
Şi-au uitat mâncarea ’n gură: Plin de cântec deal şi vale.
veniau toate în urmă... Intr’aceea
focul ăsta nu-’l ştiură! Câte-un nor drumeţ pe cale,
mi-am îndreptat luarea aminte
Cerule, fă lo c ! Galben de mirat
asupra a doi băeţi cari erau cam
de 14 ani. Fiecare din aceştia
Unu ’ncepe-acum să-’şi bată Stă pe loc acolo ’n naltul era cărăuş, mânând câte un că-
Aripile în vânt, Cerului privind. lucean prins la o căruceoară. Cel
Eată-’i toţi acum d’odată Pleacă apoi. Dar’ vine altul. dintâiu băiat, când a văzut copiii,
Ciripind în zări senine: Nu ştiu ce gândeşte norul, a strigat pe tînărul său soţ, care
Ear’ pe sus pe-acolo-’i bine Dar’ a-tot stăpânitorul venia în urma lui, şi care pe dată
Nu ca pe pământ! Soare ’n cer, zimbind, ce a zărit convoiul, a sărit din
