Page 9 - Bunul_Econom_1901_21
P. 9

ADAUS  LITERAR  LA  „BUNUL  ECONOM".       Anul  I.                                   Nr.  21.
















    Pe  jumătate  de an  .  .  .1   cor.  >   Orâştie, 19  M aiu  V.  1901.   Pe  ua  an  întreg  .  .  .  .  2  cor. * •


                                   !  se  şadă  la  curtea  lui  până  la  )  earăşi  drumul  spre  răsărit  şi  s’a
                                   >  moarte  şi  nimica  nu-’i  va  lipsi,   )   dus,  s’a  tot  dus,  până-ce  a  ajuns
          I n   c ă r ţ i .
                                   i     împăratul  scăpat   de  duş- )  la  un  loc   unde  zăcea  un  om
                                   j  mani  nu  ştia  că  voinicul  care Ta  7  foarte  bătrân  şi  neputincios,  ne-
   Odată  mi-ai  cătat  în  cărţi   î  mântuit  este  fată;  el  cugeta  că  e  )  putând  vorbi  bine,  ci  numai  gân-
   Şi  mi-a  căzut  că  am  noroc.  î  ficior.  Insă  mai  pe  urmă,   acum  ? gănea  ca  pruncii  cei-ce  abia  se
   Eu  m’am  uitat  în  ochii  tăi   i  din  cine  şi  prin  cine  nu  se  ştie,  ) învaţă  a  vorbi,  ear’  perul  de  pe
  Cei  negri,  ’nvăpăiaţi  de  fcc   !  destul  atât  că  a  auzit  că  mân-  j capul  lui  era  alb  ca  laptele  şi
   Şi-am  înţeles  că  ’n  adevăr   •  tuitorul  lui  e  fată,  şi  cum  a auzit  ? lung  până  la  giesne.
   Am   o  scîntee  de  noroc.     |  a  chemat-o  la  sine,  i-a  dat  haine   Luminioara,   cum  a   văzut
                                    muiereşti  şi  apoi  a  luat-o  de   pe  acest  bătrân,  i-s’a  făcut  milă
  Dar’  dă-mi  tu mie  ochi  tăi,   soţie.                         ( d e   dînsul,  i'a  spălat  frumos,  i-a
  Frumoasa  mea  cărturărească,          împăratul  acesta   însă  mai  tuns  perul  cel  lung  de  pe  cap  şi
   Dă-mi-il  Norocul  meu  e-ascuns   nainte.  de  a  se  căsători  cu  Lumi-  s  apoi i-a  dat  să  mănânce,
  In  umbra  lor  cea  neagră,  deasă,   nioara,  era  logodit  cu   altă  tată   Bătrânul,  după-ce  a mâncat
  Cum  i-se, şede-aşa  frumos       de  împărat.  Şi  fata  aceea  căuta  )  bine  şi  s’a  săturat,  şi  după-ce
  La  o  aşa  cărturărească.       acuma  toate  chipurile  ca  să  strice)  şi-a  mai  venit  în  fire,  a  început
                                   Luminioarei, s'o  nenorocească, dar’  j  a  mai  vorbi  ca  oameni  şi  a  în-
  Dă-mi-'i!  Nu  zice  ba,  nu  zice
                                   nimica  nu  i-a  putut  face.  Şi  nici  j  trebat  pe  Luminioara:  de  unde
  Şi  fămă-o  clipă  fericit,
                                   n’ar  fi  putut  face  rău,  căci  Lumi-  s  vine  şi  încotro  se  duce?
  Ca  se  pot  spune:  Intr’adever
                                   nioara  nu  s’a  căsătorit  din  bună  s   Luminioara  i-a  spus  toată
  Cărturăreasa  mi-a  gîcit
                                   voie  cu  împăratul,  ci  numai  din  <  istoria  ei  din  fir  în  păr,  cum  şi
  Când  i-a   căzut  în  cărţi  că  sunt
                                   silă,  şi  de  aceea  căuta  ea  toate  s  ce,  că  adecă  scopul  ei  este  să
  Şi  norocos  şi  fericit.
                                   mijloacele  cum  ar  putea  scăpa  \  meargă  până  la  Soare,  de  care
                                   de  el,  cum  ar   putea  mai  de   s’a  îndrăgit  şi  de  al  cărui  dor  nu
                   Ioan  N.  Roman.
                                   grabă  şi   mai   lesne  fugi,  doar’   mai  poate  răbda   până-ce  nu-’l
                                   îşi  poate  ajunge  odată  scopul,  ce  î  va  vedea.
                                   şi  l’a  propus  încă  când  s’a  pornit  î   Bătrânul  după  această  măr-
     C I O C Â R L I A             de-a  casă.                    \  mărturisire  sinceră,  a  început  a-’i
                                        Şi  cum  şi-a  pus  în  gând   descrie  de-ameruntul  toată  calea
                                   aşa  a  şi  făcut.             \  pe  unde  are  se  meargă  zicend-'i:
              (Urmare).
                                        Intr’o  zi,  pe  când  împăratul,  s   —   De-aicea  merge  drumul
       împăratul,  care  cu  ajutorul   adecă  bărbatul  ei,  era  dus  nu  i  drept  la   Soare,  el  este  foarte
  acestei  fete  a  scăpat  de  duşmani,   ştiu  unde  de  acasa,  a  eşit  pe  fu-  \  lung  dar’  nici  de  cum  primejdios,
  i-a  eşit  cu  cea  mai  mare  bucurie   riş  la  plimbare,  şi  cum  a  eşit  nu  s  Una  însă totuşi  trebue  să-’ţi  spun.
  înainte,  mulţumindu-’i  pentru  bi­  s’a  mai  întors  înapoi,  ci  scăpând  s  In  calea  ta  vei  întâlni  un  câne;
  nele  cel  mare  ce  i-l’a  făcut,  şi   odată  din  prinsoarea  în  care  fără  j  acelui  câne  să-’i  dai  bucăţica  asta
  spuindu-’i  tot-odata  că  ea  poate  de  voia  ei  a  fost căzută,  a  apucat  )  de  pâne,  ce  ţi-o   dau  eu,  şi  el
   4   5   6   7   8   9   10   11   12